Now I know, I have also found out, myself...

Now I know, I have also found out, myself...

 

”When a man succeeds in doing something that required a lot of effort, the arrogance starts to take hold of him. The one who loses weight, despises the fat ones, and the one who has quit smoking makes scornful faces when seeing the one who still bathes in his addiction.
If one ambitiously represses his sexuality, he looks with arrogance and hatred at the sinner who is trying to rid himself of his sin, but is overcome by his instinct. The things we succeed in, can spoil us more than the sin itself. What we obtain, can twist our emotional guide marks in such a way that it fills our souls with venom.
The money that come to us can make us arrogant and skimpy, as the success can turn us over to the frightening abyss of the soul s suffering. The road to love narrows itself when we glance upon the others from the height of the vultures in flight. The kindness of the heart withers on the creeping sterns of hatred, despise, and arrogance if the soul is not ready to receive success with the modesty and grace of a flower...  All that we make for ourselves and brings us energy is meant to be returned to the ones that are still trying to flee suffering and sin. Our eyes are not meant to despise, but to express the face of love that is struggling to emerge from our souls. The success is not given to us to brag, as if we were in the mantle of a statue, but to convert them into love, evolution and kindness to the ones around.
If you resist your hunger while you crave, the hunger will grow. Your mind will be dreaming of tasty and special foods, the mind will perceive the most tempting smells even in your sleep, only to find itself the next day converting what it lacks to a defying arrogance to the one who s not craving. Then the hunger becomes an opportunity for pride, for expressing the ego and the proud victory over the cravings. But, beyond anything, the pride remains pride, and the sentiment of frustration confirms it.
 If you have succeeded in life, don t cling to another one s failures, so that you don t give life to the the furious worm of the ego and to the lust of the bragging.

The success is the energy of love and your capacity to accept life, but it doesn t stay still, it is not like a mountain or like an ocean. The pride and arrogance of victory lowers you step by step off of your pedestal, because, in their own color, they draw events on the sky of your life.

Lose weight, be glad and hush! Quit smoking, be glad and hush! Clean your yard, enjoy the order and let the garbage of your neighbor lay where your neighbor has let it lie himself.
Because between your neighbor and the garbage in his yard, there is a hidden relationship, some emotions that you cannot understand, some feelings that you will never guess and causes that will perhaps remain unknown to your mind and soul.
Between the fat and the corpulence , there is a hidden relationship. A deal. A secret. An unknown sentiment. An unconsumed relationship. A forbidden love. The corpulence is the fat man s teacher. The addiction is the addicted s teacher. And throughout our lives, there is no teacher more severe than our own addictions and incapacity.

Now I know that any feeling of hatred, any fight, any remembering of evil, any lack of mercy, any lack of understanding, kindness, sympathy, any behaviour to our kind, that is not at the height of a Mozart s menuet, is a sin and a foul act ; not only murder, injury, robbing, but any vulgarity, disrespect, evil look, contempt is from the devil and it ruins everything. Now I know, I have also found out, myself...“Nicolae Steinhardt

Noapte trecuta, Dumnezeu m-a visat

   Dumnezeu crea ceva ce nu era inca desavarsit... era destul de mare,muncise mult si de pe frunte, sudoarea i se scurgea strop cu strop pe langa pleoape. Din cand in cand, un picur i se scurgea printre gene facandu-l sa clipeasca des.
   Mai erau cateva detalii cu care nu era multumit pe deplin. Isi reamintea ca totul va trebui sa fie perfect. Nepasarea celorlalti il slabea; il facea sa puna la indoiala imperativul unei perfectiuni desavarsite pe care nimeni altcineva n-o putea contempla cu adevarat. Era totusi ceva in el... un imbold irezistibil care se genera de la sine si care nu putea fi inlaturat de niciun fel de ratiune. De fapt ratiunea nu-i era posibila. Ratiunea era doar o alternanta a iratiunii pe care El nu avea cand sa o inteleaga. Nu ratiunea si iratiunea alternau, nu secundele se scurgeau, nu soarele stralucea, nu moartea era finalul, nu era nimeni caruia sa-i ceara ceva, nu avea nevoie de nimic, nici macar de somn sau alarma la ceas, totul era perfect, prestabilit, nu zvacnea deloc vreo urma de constiinta sau emotie... Ratiunea nu-i era posibila si cu toate acestea...isi spunea razand ca daca Dumnezeu este atotputernic, atunci Dumnezeu are puterea sa-si anuleze insasi atotputernicia si ar putea, da AR PUTEA sa-si anuleze... existenta.
   De ce sa N-o faca? Cine l-a condamnat pe el sa fie asa cum este? Mereu actualizat si autodeterminat, dar totusi constrans la acest fel de-a fi pentru a nu fi in contradictie cu El insusi... Cu aceste ganduri, isi aprinsese o tigara si se privi in oglinda; fumul se pierdea printre firele barbii alb-galbui, in timp ce el scutura nerebdator batul chibritului ce ii ardea unghia degetului aratator.
   Era prima data cand hotarase sa extinda ramificatiile atotputerniciei si se autogandise drept fumator. Isi dadu seama cat de obositoare ar fi alegerile daca n-ar fi Dumnezeu... se multumi cu statutul de Dumnezeu, fumator inrait. Aprinsese 34 de miliarde de tigari, facuse ca timpul in care le-a fumat sa nu fi trecut ci sa fi ramas... si si-a permis s-o savureze pe fiecare citindu-si o carte pe care o va scrie daca va hotari sa devina scriitor. Cartea ar avea coperta mov si din cate a citit, Dumnezeu decise ca a scris-o prea repede, inainte sa o fi citit asa cum putea s-o citeasca acum...

Prolog
Lumea cum este ea, este numai a Mea dragii mei. Ati fi inteles asta de mult daca ati fi vazut ce vad eu... Nu va apartin, nu va cunosc, dar n-am cui altcuiva sa scriu :(  N-am buze si nu am maini, nu am creier si n-am forma, nu vreau, nu inteleg, fac tot ce pot, pot totul, totul v-a inghitit de mult. Pot sa zic chiar si *Futu-va-n gura de oameni!* si sa fac din asta inceputul unei rugaciuni. Eu sunt suma tuturor implinirilor exact asa cum decid eu ca trebuie sa se implineasca... de fapt nu decid nimic! Incapabil de neputinta, declar cuvantul atotputernic imposibil...
..............................................................................................................................................................
Deodata Dumnezeu isi dadu seama ca trebuie sa distruga cartea. Si chiar si ideea ca aceasta carte a existat vreodata. Isi autodetermina amnezia. Timpul in care ea a fost scrisa e acum ocupat de 75 de miliarde de ani lumina plantatii de tutun, pe care l-a fumat tot in acelasi timp, dintr-o singura pipa.
Dumnezeu s-a culcat la loc si am decis ca nu mai exista...

Dumnezeu si Internetul

Religia a fost rezultatul incapacitatii oamenilor de-a accepta iubirea si judecata semenilor reali si neidealizati...

Dumnezeii vostri...

  Stateam cu varful compasului meu sprijinit in centrul universului si ii intindeam bratele ca sa inchida Totul intr-o cusca rotunda... si-nca una, alergand tiptil in spirala....S-a rotit fara viteza, dincolo de timp si spatiu... Acul compasului apasa tot mai greu pe centrul universului si se afunda, impotmodindu-se incet. Timpul devinise tot mai real si se apropia tot mai mult de imobilitate. Rand pe rand bratele compasului au inchis de la clipe la ere, de la eternitati la idei, de la substanta autodeterminata pana la Dumnezeu si acolo... bratele i s-au oprit de tot.
  Am inteles ca Dumnezeul meu e tot ce nu pot sa cuprind cu aceste brate. Sunt intotdeauna mai mici sau aproape egale... Si Dumnezeul meu creste mereu primul, doar atunci cand bratele mele sunt perfect concentric inchise intr-ale lui... si-atunci varful compasului meu are din nou loc sa se invarta si sa-si alerge bratele dupa El.
Dumnezeii vostri... nu sunt una cu Dumnezeul meu. Al meu, e singurul pe care nu sunt capabil sa-l inchid in mintea mea. Voi insa, va aveti Dumnezeii hasurati putin dincolo de contur si va vad, pot sa va cuprind pe toti cu bratele compasului meu... cum sunt sigur ca si eu, cu Dumnezeul meu cu tot, suntem in imbratisarea compasului tau...

Do you want to be cool?

   In primul rand, trebuie sa fi inzestrat cu un simt al penibilului ff dezvoltat si sensibil. Asta e o conditie care te predispune la cool-ness; o conditie necesara dar nu suficienta!
   Ca si toate lucrurile pe care le-am invatat, reactiile de om cool se formeaza in timp. Ele vor fi studiate si restudiate de aspirantul la cool-ness pana cand propriile lui reactii deivin automat conforme. Da, practica e mama perfectiunii! Astfel, de fiecare data cand fluieri, razi, taci sau vorbesti, asculti sau nu, stai sau pleci, bei sau te abtii, fumezi sau nu fumezi, iesi sau nu iesi, aplauzi sau huidui, atragi admiratia celor din jur care isi spun *da, asta trebuia facut*
   Ca sa fii cool, trebuie sa stii sa vorbesti cu ratiunea ta, nu numai inimii tale, ci si inimilor altora.De cele mai multe ori, sunt doua limbi diferite... A fi cool e un exercitiu de fiecare zi. A fi cool inseamna a-ti dori destul de mult sa fii, chiar daca te nasti cu emotii si stari de nesiguranta. Scopul tau e sa le depasesti, menirea ta e sa le arati celorlalti ca se poate, ca pot sa se raporteze la un Dumnezeu mai apropiat de ei, in carne si oase... A fi cool atrage dupa sine responsabilitatea imensa de-a trasa liniile conduitei sociale, pentru ca aceasta va fi adoptata si de persoanele non-cool, oricat ar fi ea de sucita. Va fi preluata de toti, pentru ca a fi cool inseamna a stii sa-i vorbesti sufletului universal, oricat de oligofren ar fi el... a fi cool pentru minoritate e un cool-ness ce nu aduce prea mult profit si nici mana de lucru sau voce de propaganda.
   A fi cool in anonimatul clasei de elita, e un tip de cool-ness ce nu ramane in istorie si asa oameni cool au tot existat, au murit fara glorie, ingropati fara cruce, de insasi mediul elitist caruia i se adresau. Oamenii fara aspiratii in schimb, stiu sa aprecieze altfel valorile cool, au un alt tip de respect pentru cool-ness, nu sunt competitivi, nu te feresti de un cutit in spate seara pe alee, te aplauda dezinteresat, te asculta ca pe un parinte si iti apreciaza daruirea pentru cauza ta, ce pentru ei, lipsiti de ambitia de-a fi cool, pare o povara imensa.
     Dan Brown e mai cool decat orice istoric al religiilor de ex. Mama Omida e mai cool-a decat savantii astronomi, Gigi Becali e mai cool decat 10 Mircea Carturescu la un loc, Basescu e mai cool decat intreaga elita filosofica a tarii, OTV e mai cool decat TVR cultural, Taraful din Clejani e mai cool decat toti absolventii de conservator, fotbalistii sunt mai cool decat toti ceilalti sportivii, Scooter e mai cool decat Goethe si exemplele pot continua.
Cei care fac un minut de istorie sunt mai cool decat orice istoric ce si-a petrecut intreaga viata invatandu-i tot sirul.

   

Letter to my unsmoked ciggarette

Draga tigara,

  Iti scriu de dincolo... pentru mine, tu ai murit, pentru tine am murit eu... de fapt nu stiu daca ti-a pasat vreodata ca  traiesc sau nu! tu esti la fel pentru toti.... eram miliarde...de ce n-as fi fost statistica pentru tine? Ai fost pe buzele tuturor si fiecare te-a gustat altfel, iar eu puteam sa fiu unul dintr-un milion si nu te impresionam... eu care... dar o stii!! Cunosteam o umilita cum nu credeam ca exista si mintea mi se muta fara noima printre bulele ce urcau din adancurile spiritului meu seismic. Increderea ca eram un fumator special era tot mai stearsa, suflul imi slabea odata cu gandurile astea negre...
   Ce iluzie perfecta e sa fii indragostit de ceva ca tine! O stii, iti spui ca e o capcana, ca trebuie sa iesi, dar tu la toate astea... tu radeai...stiai prea bine ca inima pe care o slabeai avea o minte proprie si nu stia sa iti spuna nu...

Ne-am rupt atat de tare ca ar putea sa ne izbeasca cap in cap doua vifore care se dueleaza... cap in cap, doar ca de data asta, te-as arde. Nu imi mai pasa de faramitarea ta, nu mai vreau sa ma intregesti, nu mai stii cine sunt. Nu ma mai cauta, n-am sa te mai caut, nu consimt sa mai fii in aminitirile mele...acolo buzele ce te curpind sunt ale unui cadavru!!

Adio!

Scrisoarea lui Nimanui catre prietenul sau, Nimeni

Draga Nimeni,

Astazi am inteles ca Nimic este un tradator...da, ne-a tradat! Se zice ca s-a lasat sedus de Ceva (curva aia imputita care il are peshte pe Orice si face tot ce spune el). Cum mai tinea el de principii... Tii minte cum i-a facut pe Gol si Pustiu sa-si lase barba si sa caute sihastria ? Ce vorbe... ca sa aflu mai apoi ca de mic, Nimic vroia sa devina amantul lui Ceva, care era tot asa de curva de mica. Mai stii? Zicea ca merge la Orice acasa sa se joace cu papusile... Cine sa banuiasca un chip atat de candid de marsavii atat de cumplite? Scarnaviile astea nu puteam noi sa le concepem draga camarade, eram prea puri in elementul nostru...

Daca l-ai vedea acum pe Nimic cum se straduie sa intre in Ceva... negociaza cu Orice si Orice ii cere sa investeasca si el Ceva... Iti dai seama ce ironic, ce zadarnicie!! Normal ca nu are cum sa plateasca cu o moneda pe care vrea sa o cumpere. Cumva imi e mila de el, dar slabiciunea asta... ma face sa-l suspectez si sa ma feresc de el; sper sa intelegi prin urmare ca trebuie sa refuz invitatia ta la ceai daca Nimic si-a confirmat si el prezenta. Stiu ca Lumea va spune ca sunt un fraier sa refuz o invitatie lansata de Nimeni...

Poate iesim doar noi cu fetele la un picnic spre sfarsitul saptamanii, daca vremea ramane la fel de frumoasa. Avem si putina mancare pe care se cuvine sa o impratim. Ne-a fost trimisa cand l-a intrebat Dna Curiozitate pe Dl Sictir a cui e si cine i-a facut-o. Ce noroc pe noi! :)

Si ca sa inchei, trebuie sa-ti marturisesc ca pe mine, ma bucura nespus faptul ca pot sa fiu banal la vreo 2-3 ganduri dupa ce devin... in prima faza, aroganta ce ma caracterizeaza, (doar ma stii, mon cher) face sa doara ca-i atat de usor ca o minte ce-i in stare sa descalceasca idei din sfere inalte, e capabila de implicare intr-un asemenea grad in mondenitati. Banal, in sfarsit! Sau... banal, ce sfarsit! :)

Dar cum nu mai sunt atatea secrete ce imi sunt incredintate, ma tem ca semnificatiile o sa devina cu adevarat incalcite si pentru mine...Ici Oricui, colo Nimanui; trebuie sa facem selectie dupa adresant, nu ca mai demult, cand eram sigur dupa ce priveam scurt in continut...Dar nu deplang timpurile, nu pot fi chiar atat de naiv...

Pana data viitoare, ai grija ca Cineva ne urmareste corespondenta! Dar tu stii cum poti sa ma gasesti... sa nu-mi scrii si-am sa primesc, sa n-o adresezi si va ajunge!

Sa ai grija de tine, Nimeni!

Al tau,

Nimanui

*Mint intotdeauna* vs *Spun intotdeauna adevarul* sau avantajul de a nu fi materialist

Valoarea de adevar a primei afirmatii este anulata din start, ceea ce poate duce la ideea ca minciuna nu exista in Eternitate, sau ca Minciuna nu exista deloc...decat ca bucata a unui adevar mai mare. Cunoasterea nu e posibila pt om dat fiind faptul ca, in perioada de existenta limitata pe care o are, omul nu poate percepe cu adevarat eternitatea adevarului si devenirea / degradarea creierului sau il supun unor senzatii care il *mint*
Chiar daca afirmatia ca spun mereu adevarul e o aroganta improprie pentru o fiinta atat de labila, este singura dintre cele doua de mai sus care poate trece de testul paradoxului.

Exista doar realitati, adevaruri posibile. Adevarul e un concept mult mai cuprinzator, care incorporeaza insasi minciuna. Adevarul e tot ce poate fi conceput, iar eu, inainte sa mint trebuie sa concep minciuna, adica sa modelez lumea, timpul si spatiul intr-o posibila forma.Pot face asta; e la indemana intelectului meu... e de fapt o calitate a lui pe care o exersez de mic copil... imaginatia!

Pot afirma despre ceva ca este si ca nu este in acelasi timp? Nu! simultaneitatea existentei si non - existentei este imposibila in cazul unui obiect dat si dintr-o singura perspectiva. As putea afirma atat existenta cat si non existenta a ceva in acelasi timp, in cazul in care eu insumi as fi in stare de dedublare, de existenta simultana, de distribuire a constiintei. Dar daca m-am gandit la asta, inseamna ca e posibil!

Astronomia insa, ne spune ca insasi legile care guverneaza Universul se schimba in miliarde de ani... de la cel mai mic electron, pana la Universul vast, totul poate deveni minciuna... orice 2+2 = 4 poate deveni 2+2 = -3.486,19.
Ce ne e mai aproape de intelegere? Micimea sau marimea infinita? Cu alte cuvinte, Dumnezeu isi are imparatia in cel mai mic atom, in gaurile negre, sau e insusi Universul?

Lumea ne e un ciob in forma de glob de sticla spart intr-o puzderie de globulete, care amintesc fiecare de un intreg... (de aici o alta posibila explicatie a nostalgiei batranilor pt comunism?? ;)) )
Capacitatea de faramitare a constiintei universale e direct proportionala cu puritatea esentei sale... Pe globuletul nostru sunt deja peste 6 miliarde de oameni care devin tot mai confuzi si haotici...
Vom avea nevoie de ganditori din ce in ce mai capabili ca sa poata identifica principiile unificatoare ale lumii, principii dupa care tanjesc de atata vreme...

Sufletul universal e ca o intindere infinita plina de ochi ce flirteaza cu Dumnezeu... corpurile noastre materiale sunt singurele care obtureaza acesti ochi... Concluzionam ca Dumnezeu nu are ochi pentru materialisti...

De ce esti mai prost decat stramosul tau Parmenide?

pentru ca sufletelele care aleg sa se intrupeze sunt atat de plictisite de perfectiunea universala si uniformizata, incat se lupta ca sa intre intr-un trup condus de un cap cat mai prost.... pentru o experienta reusita, pentru un tumult de trairi si aventuri . Avem acum si explicatia regresului omenirii... pentru ca suntem sufletisti

Poveste

Un monstru fura povestea ce aivea este scrisa

Pentru o zana ce in vis unui print ii e promisa

In lumina noptii-ndata mintea ii hoinareste-n stele,

Ea danseaza-mpreunandu-si degetele prin zabrele

Si se-apropie de zana, nimfe ale caror straie,

Ard in focul ce in suflet, ei ii sunt mereu vapaie

Clopotele bat departe, strabatand eterul surd,

Prin amurg sopteste luna, “e noapte la Polul Sud!”

Zamislitele fapturi ce din mintea ei emana,

Lasa-n urma doar cenusa stinsului foc de arama

Scutura cu maini nebune ferecatele zavoare,

Intetind dara de prafuri sub lumina lunii clare

Si cand striga, raspund lupii, sau e gandul ei hoinar?

Adierea ce-o atinge, ii sopteste “in zadar!”

Vrea sa planga, dar se-opreste cand se-aude doar pe sine

Singura suspinul rece, nu stia sa si-l aline

Luneca in deznadejdee pe peretele de piatra

Se chirceste ghemuita, de genunchi imbratisata;

Si pamantul ce privirea i-o vrajeste cu ispite,

Parca-i clocoteste-n talpi, sa aleaga cai perfide.

Deseori cand noaptea muta, Universu-l ascundea,

Intindea mainile-n fuga, la fereastra, nu sarea…

Cadea ploaia si prin stropii, ce ea se-ntindea sa i prinda,

Isi trecea fata aprinsa, cu-a ei aripa timida.

Monstrul sade si priveste, cum oglinzile se sfarma,

Si vuieste-ecou de piatra prin memoriile i de stana

Radacinile din care, si-a zidit al lui castel,

Isi trag seva din adancul, iadului mereu la fel…

Pictura de Doru Lupeanu

Ca un fulger de Luna, tu te-ai spulberat in cioburile atomului, ce a reusit sa mi se insinueze prin geamul ferecat al odaii... si mi te-ai urcat pe ceafa cautandu-ti poarta... iubita infinit de mica, praful tau e plin de mine, si te-ai da in vant...ratacito!
Ce mai crima odioasa... sa ma crezi universal!
Ma presar peste ochii tai clari obscuri si atunci... din nou, sau pentru prima oara, ma vei simti talaz al tarmului tau de pe obraz... rosu si amar, cad peste nisip trecandu-mi-l printre degete asa cum... atunci... pletele... uit sa stiu, pot sa uit ca stiu... si-atunci poate va fi adevarat... nu se va repeta... nici noaptea prinsa-n arcul ei nu va sageta soarele ce rasare de la gatul tau... in sus.

Tonight, ladies and gentlemen, I roll the dice... just gimme that dice!

Last station of the Gods is the slaughter house managed by the lamb of Jesus. Now presenting the first online store where you can buy Afrodita s breast, brain of Athena, toungue of Apollo, wing of Ares, stomach of Dyonisos, balls of Eros and head of Zeus. The others you can find in our fine salami rolls... Order now by calling 00357 Godinyou

 

from now on

from right now on, I won t write anymore...
from now on, there is no past...
from now on, there are no promises...
from now on,seconds will not be countable...
from now on, I won t say from now on...
from now on, I won t repeat anything I ve done before...because there is no past
from now on, I won t learn from mistakes... mistakes, I understand contemplating the past.and there is no...
from now on, I will feel life as a new born... carelessly and fearlessly...no love, no hatred...
from now on, will be the bitch and future will be a puppy who killed all his little brothers

cautarea...

"SEHNSUCHT" - termen din limba germana, fara corespondent satisfacator in vreo limba pamanteasca si totusi atat de cuprinzator in intelesul framantarilor omului modern.
Unul dintre cele mai interesante cuvinte germane care, desi multi l-ar incadra la categoria cuvintelor compuse, tipic nemtesti, nu este unul obisnuit. Din punctul meu de vedere, gratie semnificatiei atat de pline ce se ascunde in el, merita o scurta apologie.
Luat la disectie, "Sehnsucht" se compune din Sehnen (dorinta arzatoare, tanjire) si Sucht (dependenta care se naste in spatele fiecarei senzatii de dorinta), care e gata oricand sa devina o putere autodistructiva pentru individ. Fara a fi pleonastic, ca "viciul daunator", SEHNSUCHT incorporeaza mai degraba manifestarea si efectul unei meditatii nostalgice prin aceea ca le defineste ca fiind de neconsolat, defineste senzatia fiecaruia dintre noi care am avut vreodata visul unui taram unde am vrea sa fim, chiar daca nu unul pamantesc sau unul care ar putea fi aratat pe harta. E pur si simplu sentimentul ca "ceva lipseste" fara ca sa stii sa identifici acel ceva, fara a sti sa-i dai o forma; este un sentiment atat de profund, incat cel care-l experimenteaza, percepe si se (ne)multumeste cu intensitatea emotiei, fara sa vrea inteleaga provenienta ei, sau modul prin care aceasta poate fi estompata. De fapt caracterul de viciu al acestei stari, rezida in inradacinarea voita a psihicului care bate la poarta unui vis imposibil de implinit. E ca si cum ti-ai imagina voit o fortareata impenetrabila unde se afla singura femeie pe care ai putea s-o iubesti vreodata. Are de-a face cu nefericirea, dar si cu placerea bolnava de a-ti dori lucruri si locuri utopice. E o senzatie atat de personala incat cel care o simte nu poate sa conceapa ca altii ar putea avea o senzatie similara si astfel nimeni nu vorbeste despre ea;
Este, daca vreti acea Elena din Troia pe care Faust o alege fara sa clipeasca in detrimetul unei Margarete de o frumusete angelica, care insa deja se materializase; salasluieste in acel om care se sinucide aparent fara motiv, se joaca cu noi toti care vrem sa fim "nu stiu ce" sau "nu stiu unde" - SEHNSUCHT... http://www.youtube.com/watch?v=DrI5F3tEiPE&feature=related

Razboiul imptriva Razboiului sau cand dintele musca maseaua...

It is believed that after the Hiroshima bombing, the Americans showed the Japanese government a photo-shopped picture, that revealed the actual bombers: a dolphin pilot and a whale co-pilot; and that is why Japan declared war to all this mammal beings and swore to wipe them off the face of the planet. 

  Now, seeing what they have done, the re-united American pranksters have come up with a plan to save the dolphins and the whales. And the campaign is already becoming very popular with the help of some highly rated actors who are acting like they care...

   The hidden plan involves changing the photo -shop pictures of the atomic bomb launchers: the dolphin and whale pilot, will be replaced by a cow and a chicken... and shown to the Japanese government, so that the Japanese can start the right war...

and become normal, like us... killing and slaughtering the actual bomb launchers... chicken and cow. along with pork and turkey (ground allies), goose and duck, all the other fish...

  Nu ar trebui sa "salvam" specia cea mai dragutza sau mai desteapta, nu ar trebui sa avem toti aceleasi valori, aceiasi cultura, oamenii sunt si ei specii diferite, nu avem nevoie de uniformizare, live and let die, sau die and let live. Sa incetam sa ne erijam in mici Dumnezei! Evolutia si natura isi vor urma cursul lor! Fiti intelepti!

Mai zic o treaba: e datoria fiecaruia sa se informeze si sa stie; "Iluminarea" fortata a maselor e non-sens si seamana mai mult a manipulare pentru obtinerea majoritatii intr-un razboi voalat; a fost asa dintotdeauna...as vrea ca prietenii mei sa se fereasca atunci cand li se arunca praf in ochi.

De la traducerea bibiliei si pana in ziua de azi, intelepciunea, discernamantul si viziunea nu  sunt treburi de mase... ci de oameni cu sete constanta pentru cunoastere; nu pentru o societate consumerista, ci pentru oameni care stiu ce inseamna negarea de sine... nu pentru oameni inlantuiti in imediat, ci pentru acei a caror minte poate sa calatoreasca in infinitul timpului...

think twice, longer and harder...

Alergand pe o spirala

In mijlocul unei spirale, ce se incolaceste ca un sarpe nesfarsit in jurul ei insasi, sta 1, urmat de toate celelate cifre si numere cunoscute.
1 este singularitatea, ireductibilul, inceputul expansiunii istoriei, Dumnezeu si...in 1 se poate trai de la 2 pana la infinit.
2 este de fapt o dubla replica oglindita a aceluiasi 1, de unde porneste totul.
dar 2 se afla in stare dezagregata, supus unei descopuneri cauzate de magnetismul lui 3 si a restului de spirala in expansiune.
1, ca destinatie a lui 2, este infinitul, cum e si 2, ca destinatie a lui 1... doar ca 1 este imobil si nepasator, pe cand 2 este mobil si simtitor.
Cu toate acestea, e singurul drum in care 2 merita sa creada. 1 nu vede 2 si pare, doar pare, a fugi prin virgule spre 0...
In 2, e insusi 1, rupt in doua jumatati, si asa mai departe pana cand infinitul nu e decat acelasi 1, rupt intr-un numar infinit de bucati... si vom urmari aceasta evolutie, pana cand vom intelege ca de la inceput, ne-am fragmentat si am alergam tot mai departe de 1, pe o spirala care ne-a dus si ne va duce duce inspre replica infinita a lui 1.
Cand esti un 1 dintr-un 2, invata sa fugi invers...inainte de iremediabil

Operatiunea cizma vs. clisma statului

Sub egida "Enema of the State", noi Partidul Moralitatii Accerbe, ne-am propus sa alcatuim o echipa de profesionisti care sa identifice cauze noi si invizibile, pentru starea de fapt din aceasta intidere carpato-danubiano-pontica.
Astfel, initiem o campanie de curatare profunda si gratuita a statului, acolo unde banuim noi ca se ascund majoritatea lucrurilor necurate pe care EI NU VOR SA TI LE ARATE...dar tu nu esti prost! Tu stii ca doar prin aceasta campanie exista o sansa reala de purificare a patriei, nu pt tine, ci pentru a da o sansa la nevinovatie si curatenie, viitorului sambure de romanism ce incolteste speriat si nesigur. Vrem sa fim un model de altruism si bunavointa pentru patria romana, fiicele si fiii ei.
Dupa acest momet de solemna emotie, stim ca primul pas va fi identificarea Ass hole-ului. Nu va fi retorica intrebarea, ci v-o adresam dumneavoastra. Aratati-ni-l cu degetul... si opriti-va la timp pentru ca exista deja profesionisti pentru 

Noaptea Walpurgiei

Teatru Cluj in sala Studio... regia lui Mihai Maunutiu
Casele erau inchise, am ajuns prea tarziu, slabe sanse sa intru... dar a venit insusi regizorul providential... si a spus ca e ok sa se mai intre cand i-a vazut pe cei care se certau cu sfasietoarea de bilete...careia daca nu-i dai bilet, iti sfasie fashu' din inertie. Exagerez, tanti isi face doar datoria...
Intr-un final am intrat, m-am asezat in ultimul rand al salii studio si am ramas cuminte pana la final...
Piesa e pentru cei carora le e prea bine, sau prea rau... actorii au facut cu succes pe nebunii, au reusit sa creeze atmosfera de ospiciu rusesc, s-au destrabalat in asa fel incat i-am crezut, comaptimit, m-au durut si pe mine pedepsele aplicate de asistenti... sunetele alese de Manutiu au fost stridente, o piesa menita cred sa creeze starea, decat sa-ti transmita metaforic un oarecare mesaj profund...
vindecare prin chatarsis sau instigare? nu stiu cum a fost pentru restul, dar pentru mine a fost doar o alta poveste ruseasca trista, deznadajduita, fara sens, negativa... scene cu dementi, o invitatie in lumea celor care nu-si mai tin gandurile in frau. Pentru cei care nu sunt departe, poate a insemnat grabirea procesului...

all that jazz

Festivalul de Jazz Cluj... 17, 18 , 19 Mai 2010- Casa de Cultura a Studentilor
ce loc plin de armonie si ce incursiune in muzica de calitate!

Cu toate ca anul acesta a fost gratis, au fost relativ putini oamenii care au stiu de el sau care l-au ales; recunosc ca eu insumi eram in prim faza sovaielnic: aveam un meci de baschet.... dar ratam poate una dintre cele mai reusite si intense performance-uri pe care le-am vazut in ultima vreme. Foarte multi muzicieni de calitate, nume consacrate, pe langa voci si instrumentisti inca necunoscuti dar foarte foarte virtuosi.

- Teodora Enache şi Darius Brubeck - un pian manuit de Brubeck, care avea puterea sa te poarte in orice spatiu si timp vroia, alaturi de o voce a Teodorei Enache care ascunde o tehnicitate deosebita. Schimbarea registrelor cu o usurinta dezarmanta, interventii a la Ella Fitzgerald si o interactiune cu publicul proprie doar unor mari artisti.

  - Big Band Gaio: orchestra fenomenala de instrumente de suflat. Flaut, saxofon, trompeta,clarinet, acompaniate de pian si drums. A iesit o impozanta nebunie a sunetelor care te patrundea fara ca sa te poti impotrivi...ti se miscau picioarele pe ritm de unele singure. Mai ales pe "take five" - de-a dreptul spectaculos!

  - Hot Vocal Jazz Quartet : patru gagici fenomenale! de la tinuta formata din rochii lungi, colorate cu bun gust, pana la vocile suave, dar precise in acelasi timp, cele patru demizeite au umplut sala de o armonie deosebita, asa incat oamenii zambeau la auzul lor si eu ma imaginam involuntar lupul din barul looney toons...

  - Jump - formatie foarte reusita de instrumentisti, cei care au acompaniat majoritatea performance-urilor. Au avut doua interventii proprii si au schimbat doua vocaliste, ambele cu voci foarte patruzatoare.

  - Rebecca Trio - o voce foarte foarte reusita, instrumentisti foarte tehnici, pe care ii simteai ca erau cu mintea si sufletul acolo... si rezultatul a fost un dans al simturilor.

  - The Jazz Basement - patru debutanti care au sanse maaari sa se remarce... de fapt s-au remarcat deja in cadrul festivalului. Acompaniati ritmic de drums si chitara bass, pianistul si violonistul erau in stare de dialoguri care se initiau simplu, concis, naiv, pana la gradarea lor inspre complexitati armonioase de mare clasa.

  - Elena Mandru Cvartet - o voce angelica dar tehnica, atitudine de mare clasa, abordari indraznete,  trei virtuosi, cu o interpretare "my funny valentine" pe care am considerat-o de mare intensitate... Vocea feminina, acompaniata de un pian si-un ritm al inimii mimat de o bataie din spatele contrabasului. Mai mult, culorile rosiatice si vibratia instrumentului care era vizibila in fata, au fost de mare efect...


Doar daca ai fost acolo ti-ai da seama ca aceste superlative nu sunt gratuite si nici exagerari...
Impreuna pe aceiasi scena, in aceiasi seara, cei de mai sus, au avut puterea sa creeze o lume fascinanta, un loc idilic ferit de orice framantari egoiste contemporane.Chiar daca a fost pentru mai putin de trei ore, simt inca reverberatia sunetelor de ieri, care isi pastreaza inca autoritar locul in mintea mea. Si asta nu poate decat sa ma bucure... si sunt convins ca toti cei care au fost acolo s-au trezit azi de dimineata zambind.

Avoid being the idle slave of a Good

I want to do both good and bad things without thinking about them, cause there should be no such thing as justice.We can't help dancing to a music that was composed an eternity before our time.

BEING good or bad is just as evil... DOING good or bad is just as heavenly.
If everybody understood this, we could all see our purpose here... that of being tiny elements of the Ying and theYang. For as long as we last... and get replaced.
Being defines you as a spectator of the world around you, doing defines you as somebody who shapes the ever changing process.
If God, or whatever you call it, can give you anything, it's the Energy of doing... not of being. 
There's no evil, the only way you can perceive evil is through idleness... when you allow yourself to judge things for too long. You should not have the time! Dance!
thought, belief, energy, action!

Romania- tara mama cu copii din flori... unii frumosi si destepti

Cineva zicea ca Romania e ca o nevasta fara pasiune, curva si batrana pe care o fut toti strainii, se compromite iremediabil si apoi se intoarce acasa manjita, ca sa-si ceara bani de farduri si blanuri... Cu toate astea, chiar daca ii stii trecutul, oricat de evidenta ar fi starea de fapt, ceva te impiedica sa o parasesti... de ce?
Care sunt sentimentele si care-i substratul psihologic ce te determina sa tolerezi aceasta curva?
Cred ca, mergand pe analogia de mai sus, raspunsul sta in rezistenta genetica la abuz, un fel de masochism in stare avansata, o coma spirituala.
E deja inutil sa exemplific, nu mai intereseaza pe nimeni noile anomalii pentru ca pas cu pas, am fost educati sa nu ni se mai para anomalii si sa le luam ca normalitati. S-au facut studii graitoare in sensul asta... si guvernul stie cu cine se joaca, pentru ca "romanii sunt mai nefericiti decat africanii si merg la medic chiar inainte de moarte"
Nici macar condamnarea la tristete vesnica nu cred ca ar mai fi impresionanta, se poate accepta si asta... pentru ca noi nu cochetam cu idei abstracte. neaaah!

Vestea buna e ca, la nivel de individ, nu conteaza unde traiesti si identitatea ta poate sa se contureze dincolo de apartenenta la o natiune.
Ca sa fii fericit ai nevoie de: "ceva de facut, ceva de iubit si ceva la care sa nazuiesti"
Hai noroc!

You're right to be wrong

Am aflat astazi ca magnetismul poate influenta felul in care oamenii (cu un oarecare discernamant) emit judecatile morale.
O regiune din creier, situata deasupra urechii drepte, ( jonctiunea temporo-parientala dreapta), stimulata magnetic poate sa te faca din om, neom si invers...

Voluntarii au fost supusi unor unde magnetice transcraniene. Acestea creaza un curent electric slab care opresc celulele creierului din functionarea "normala". Imediat dupa ce-au fost supusi acestui procedeu, voluntarilor li se parea ca daca un om arunca un cutit dupa un altul, e ok atata timp cat celalalt n-a patit nimic. Prin urmare, nu judecau actiunea/intentia in sine, ci mai degraba urmarea ei.

A fost demonstrat initial ca zona respectiva (sus-numita jonctiune temporo - parietala dreapta) e responsabila si de felul in care oamenii judeca gandurile si credintele celorlalti. Pare-se ca nivelul ei de dezvoltare influenteaza si credinta religioasa.

Alta parte interesanta e ca zona asta a creierului de deasupra urechii drepte, se dezvolta tarziu; undeva in jurul varstei de 20 de ani... Oare se poate lega acest fapt de sentimentul fericirii din tinerete? :)

Daca fizica ne-nvata ca tot Pamantul e cuprins intr-o hora electromagnetica si ca magnetism exista peste tot in Univers, ne putem aducem circumstante atenuante pentru orice nestatornicie...

"Stimate juriu, cand am comis jafu' se produsese o variatiune a campului magnetic terestru care mi-a intunecat ratiunea!"
"Sa verificam.... Corect! Du-te-acasa baiete..."

Referinte:
http://www.telegrafonline.ro/1269982800/articol/117232/judecatile_morale_pot_fi_influentate.html
http://slashdot.org/story/10/03/30/1741224/Magnetism-Can-Sway-Mans-Moral-Compass (+ comentarii funny si interesante)            
http://news.bbc.co.uk/2/hi/health/8593748.stm
http://web.mit.edu/newsoffice/2010/moral-control-0330.html

Pune si tu o caramida la ctitorirea tribunalului meu

Am pus in lanturi fantomele a sapte copisti medievali si ii biciuiesc de ieri dimineata ca sa scribaleasca fiecare de 666 de ori "ma dezic de scolastica" 
Doi au terminat si acum, vindecati, se uita la un film SF; unu' mai are de confirmat de 15 ori si restul cauta gaste prin Faget, nemultumiti de ustensilele de scris moderne. Pe astia din urma ii simt inca putin indoctrinati... Cand se-ntorc, mana cu care nu scriu va fi pe Biblie.

Urmeaza fantome de eremitici si stalpnici, martiri, pustnici si episcopi, crestini de toate rangurile. Ei vor avea de scris "Crezul", versiunea fara rime:

"Cred ca daca in anul 2010 Iisus ar fi avut doar 10 ani,
 El ar fi fost un om de stiinta genial, deci trebuia inventat mai tarziu,
 Doua milenii, milioanele de moralisti care l-au precedat si urmat,
 I-au stat in umbra striviti irevocabil, anulati de ideile lui axiomatice.
 Si mai cred ca daca Dumnezeu, batranul nostru carunt si barbos ar fi avut nevoie
 De o femeie pasionala in viata lui asceta
 Cel putin cand era gelos si razbunator,
 Cred ca a gasit-o cand a redevenit bun si impaciuitor
 A facut cerul si Pamntul... ca un copil nevinovat blocul lui de desen
 (atat de bun incat nu putea sa conceapa tradarea NASA)
 Cred ca adevaratii sfinti sunt in spitale si in industria farmaceutica
 Ei sunt taumaturgii la care se-nchina toti si-ti vand Placebo ca substituent de Duh Sfant,
 Iti dau sanatate mintala, energie, vigoare, virilitate, corp perfect.
 Trebuie doar sa te inchini si sa platesti.... ca la biserica.

 Cred ca e timpul pentru Schimbare
 Campania electorala a Presedintelui Dumnezeu alaturi de premierul lui Iisus,
 Este intr-o acuta lipsa de idei pe fondul scaderii numarului de partizani,
 (si cu toate astea, sediile de partid se inmultesc nejustificat)
 Si in fine, cred ca dupa 2000 de ani, se impune o rotire a puterii in Univers"
... asta ii voi pune sa scrie...

Daca noul presedinte va pune la dispozitie masina timpului la un pret rezonabil, merg sa-i aduc incoace pe toti promotorii extremisti ai crestinismului. Incep cu Constantin si cu ma-sa Elena... un tribunal al tuturor figurilor crestine si al sfintilor. Bineinteles ca toti ar trebui sa-si dea jos aura in sala mea de judecata;
Probabil ca pentru spectatorii curiosi, as face si o confruntare intre crestinii militanti extremisti (dotati cu biblii) si oameni de stiinta persecutati de biserica (dotati cu AK47).  
Daaar, deocamdata ma multumesc cu fantome...

fetita care s-a indragostit de monstrul de sub pat

Pasarea zbura in cerc, ciripind tot mai impacientat si scuturand colivia cu lovituri nebune de aripi.

Cu privirea atintita in gol, ea isi desfacuse palma si lasa sa i se presare granulele de mancare de pasare printre degete, sub o cadere de puf galben, ce se desfasura in fata ochilor ei inexpresivi, cu o incetineala parca dictata
de ritmul simfoniei pe repeat din winamp.

Isi taiase venele si, cu cotul rezemat de pat, ingana stins o melodie pop a unei trupe de baieti. Sangele care se prelingea pe podea era lins de cei doi pui de pisica pe care ii primise de la prietena ei C. si care se jucau poznas in jurul picurilor tot mai desi, imitand dragalas confruntarile feroce ale felinelor mari.

Se razgandise de doua ori, de cand statea acolo, dar acum stia ca nu mai are puterea sa se ridice si nici sa mai strige, sau macar sa raspunda destul de tare batailor in usa...  Pleoapele i se uneau tot mai des, insinuandu-se ca niste gratii ce ii relevau farame de culori fermecatoare...
"Somn usor" ii spuse una dintre pisici...

stop pentru filosofie

  Te aliniezi resemnat si astepti cu palcuri de pedestrii care fixeaza, la fel ca tine, un omulet aprins. Esti convins ca se poate transforma in verde daca ai destula rabdare cu el...Asa ca incepi sa te gandesti la ce ai de facut in timpul zilei, la locurile unde trebuie sau vrei sa ajungi, la oamenii pe care ii vei intalni, la...e verdee!
  Te bucuri ca ai reflexe mai bune decat restul si faci primii pasi pe trecerea de pietoni, catre cealalta parte, lasandu-i pe restul in urma. Gata, ai scapat, nu mai esti imobil, totul e mult mai animat, simti ca lucrurile se intampla, ca un oarecare sens prinde contur; esti dezmortit si te avanti prin multime cu un oarecare sentiment de eliberare. Iti imaginezi ca acum, vaslesti pe un rau de munte care urmeaza intocmai cursul planurilor tale
  Cat de benfica este aceasta inaintare prin multime! Pret de doua minute si cativa zeci de pasi, ajungi sa fii aproape multumit de tine si de scopul tau, dar... deodata, ridici privirea si fixezi un altul, care seamana intocmai cu primul. Nu la asta te grabeai tu sa ajungi! Te-a oprit din nou, ca asa fac ei... iar sirul de ganduri s-a intors unde l-ai lasat.
   De data asta, mintea ta le elaboreaza, facand scenarii posibile ale lucrurilor ce se vor intampla, te transpui ca actor in diferite situatii, intuiesti cele mai benefice abordari, judeci... dar deocamdata nu faci nimic; trebuie sa astepti. Lucrurile insa au prins contur, le vei pune intocmai in aplicare; acum stii! Te opreste doar arogantul omulet rosu care sta in fata ta cu o clepsidra imaginara. Incepi sa numeri cam cati din astia ar mai fi pana la destinatie, cu gandul sa iti dramuiesti ideile cat mai bine ca sa ajungi la varianta finala, benefica si inteleapta pentru planul tau. "Oare toti astia care asteapta cu mine fac acelasi lucru? Uita-te la femeia asta imbracata toata-n rosu!!!" Deodata, un razvratit sfideaza clepsidra, o ignora, fuge, a trecut! Cativa au tendinta sa-l urmeze, dar se opresc cu piciorul suspendat... Cocostarcii!  Nebunul e pe cealalta parte si-si reia mersul agale razand in sine, crezand ca restul il privesc cu admiratie. De fapt il injura printre dinti... In sfarsit verde!
  Pasii tai se reiau, acum aproape ca gonesti sperand ca poate urmatorul va fi ingaduitor si nu-ti va mai batjocori timpul. Ti-ai luat avant, nu mai ai chef sa meditezi, e obositor, e enervant, e prea devreme, poti s-o faci inainte sa adormi, acum trebuie actionat!
   Fuck it! E iarasi rosu! Nu, nu mai stau! Gata cu simbolurile si conformismele! Prind un moment bun si o iau la goana pe cea mai larga strada de pana acum, ma claxoneaza doi, dar o fac aiurea, sunt rapid, ma strecor si am ajuns... Sa ma injure, simt c-am furat timp, un apanaj al spiritelor indraznete si libere, o explozie a simturilor, sunt o sulita aruncata in coasta clipei ce se astepta sa astept... regandesc lucrurile cu adevarat importante si-mi dau seama ca trebuie sa le simt cat mai este timp...Ce mi-a placut!! Planul meu s-a pierdut, e surclasat, isi permite sa inghete in timp!
  Am avut o revelatie, o savurez ca si cum as fi primul care a avut-o. Nu stiu cat va tine... deocamdata nu mai vreau nimic decat sa o invit inauntru sa ma copleseasca, sa se strecoare peste tot, sa-mi ciupeasca fiecare atom si sa le zguduie lantul fiecarei celule.
  Ma bucur ca m-am ratacit, drumul spre casa e mai lung... 

acelasi parc

Sub raze de felinare, unde gazele se-aduna,

Coborate toate molcom, de pe undele de luna,

Stau sa ma privesc in umbra cum fur parte din lumina

Intunericul din mine, e lungit pe strada fina.

Eu ma simt al nimanui; nimanui ii e destul

Cate suflete pierdute, l-au ales pe el stapan.

Noaptea prinde voce-n vant, suierand povesti nespuse

Si nocturnele fapturi, de-ale ei vorbe-s seduse

Eu ma-ngramadesc in straie si-mi strang coatele in palme

Cautandu-mi inauntru linistea luminii calde

Fac pasii marunti caci astazi, simt ca totul sta pe loc,

Parca asteptandu-ma, sa dau forme, sa dau foc,

Sa topesc tot ce-i concret si sa modelez mereu,

Dinauntru fauresc, o lume cu cate-un Eu.

Proiectata in prezent, este-o moarte din trecut,

Care-mbatraneste trista asteptand alt inceput,

Dar azi totul sta pe loc, tot ce misc e infinit,

Si dorinta mi-e satula de Pamantul marginit

Ce este jarul

Ce este jarul?

Ca sa intelegem conceptul de jar, trebuie sa-l percepem cromatic pe un fundal negru profund; auditiv sub patura intinsa a unei nopti mute si timide, fara nici o adiere; tactil cu varfurile degetelor inecate in esenta lui; olfactiv ca si cand toate miresmele care au existat vreodata s-au inaltat odata cu sufletul focului sau.

Il vezi, il auzi, il simti, il mirosi?

Jarul mocnea, de ore intregi, monoton si il vedeam, ascuns dupa cel mai inalt copac; avea din timp in timp cate o izbucnire si plesnea nebun in incercarea de a-si arunca semintele de foc in cele mai fertile ospicii de suflet ale padurii.

Ploua…

Pamantul adormit si ranced se intorsese cu fata spre cer; deschise ochii, cascase gura si isi umflase narile cautandu-si prieteni pentru viitoarele lui brate, pentru inauntrul sau, pentru imprejurul sau. Pe cei care-l calcau in picioare, il ardeau, il sapau, il otraveau nu vroia sa-i cheme.

Jarul, simtea stropii ascutiti cazand rand pe rand, sasaia, strapuns de fiorii reci ce raspandeau gustul amar al cenusii in Totul sau.

Murea…

puntea fericirii

Nefericirea este pasul sovaielnic ce trece peste abis, calcand o punte intre doua surasuri...


Puntea nefericirii unui copil trece peste doua bucati de pamant zgariat,se inalta pe
firmiturile scormonite si se intinde pe distanta unui pas de copil.Da-i o jucarie caraitoare
ca sa ii redai surasul

Puntea nefericirii unui adolescent trece peste un hau care se adanceste cu atat mai mult cu
cat devine mai dependent de o autodistrugere melancolica.Da-le admiratori si apoi lui da-i
o iubita dezinhibata si ei da-i un iubit extrem de nonconformist ca sa le redai surasul

Puntea nefericirii unui tanar adult trece peste un transeu cu mai multe straturi in care se
adapostesc drumuri neterminate, peste lucruri nespuse, peste reinventarea fortata a unui
eu care il proiecteaza intr-un alt viitor din ce in ce mai conformist si plin de compromisuri.
Da-i forma unui vis fantastic si va recurge la toata puterea ca sa ii dea fondul si apoi sa
surada

Puntea nefericirii unui adult trecut de tinerete este mai stabila, pasul lui nu mai este
atat de sovaielnic, dar puntea pe care o are de trecut este suma puntilor din copilarie,
adolescenta si tinerete pe care nu le-a umblat pana la capat, care il instraineaza de un suras.
Va incerca sa urce pe puntea copiilor lui pentru a-i calauzi sau pentru a le grabi pasul, dar
nu va reusi decat sa creeze alte punti pentru ei si pentru el insusi. Isi recapata surasul
intorcandu-se in timp si crezandu-si copiii fericiti; (doar asa are impresia ca sensul lui s-a
conturat: prin aducerea pe lume a unor odrasle care sa le continue eforturile de-a intelege
cum sa treaca peste toate puntile); acesti creatori buni si darnici sunt de fapt razboinici
cazuti intr-o lupta pe care nu vor sa o lase fara descendenti si care sa-i reprezinte multe
generatii inainte in cautarea...? si pentru izbanda...?

Puntea nefericirii unui batran nu ar trebui sa existe.Surasul lui este plin de intelepciune
si poate sa faca toate puntile sa se uneasca intr-o plenitudine tesuta dibace in timpul
pasilor plini de talc pe care i-a facut de-alungul tuturor puntilor traversate.
In schimb, daca puntea mai exista, pasul lui invalid nu va reusi sa inainteze, puntea ii
va parea fara margini ochiului sau orb si deznadejdeea ii va inclesta speranta in mlastini
unde se afunda tot mai adanc zbatandu-se zadarnic. Ii redai surasul doar lasandu-l in propria-i senilitate si oferindu-i o jucarie caraitoare.

re:FACEREA - traducere dupa Dumnezeu

Avertisment: Lectura pentru copii!
Stimate copil,

Trebuie sa stii de pe acum ca omenirea are nevoie de alegorii ca sa digere adevarul, ca de o gura de lapte dupa cornulet.
 
Stimate Dumnezeu,

imi cer scuze pentru raspunsul intarziat... Facerea a fost un mesaj foarte interesant... abia acum am reusit sa-l traduc. Fa ca aceasta traducere sa ajunga acolo trebuie, daca trebuie.

O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O
La inceput a fost Oglinda... Adam si Eva au spart-o si ei, care odata erau dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, s-au fragmentat neincetat de atunci...
Noi si Lumea pe care o cunoastem, ne-am nascut cand parintii nostri au mai faramitat o data ciobul de oglinda mostenit de la parintii lor; doar asa puteau sa ne aduca aici. Din cauza vechimii si a nenumaratelor faramitari, oglinda ne proiecteaza ca pe niste agricultori diformi pe un lot de Pamant arat. Acest lot este o bucata dintr-un lot mai mare, care dupa nasterea noastra a devenit captiv si el, odata cu noi, in ciob. Recolta finala e menita sa intregeasca Totul asa cum a fost, inainte ca Adam si Eva sa-si fi faramitat chipul si asemanarea. Dumnezeu, inainte de-a le faramita oglinda, le-a lasat invatatura prin care puteau sa o refaca si sa se intoarca in Paradis, daca ei, sau urmasii lor, se vor fi dovedit vrednici de intelegerea ei.
Ne-a pedepsit totusi dandu-ne o mana, slaba, care stie doar sa sadeasca, iar cealalta, puternica, care stie doar sa culeaga. Cu mana slaba, care stie sa sadeasca, ni s-a dat un sac care continea semintele Intregului si indemnul sa aruncam cate o boaba, cand si acolo unde trebuie.
In mana puternica ni s-a dat o copie a cartii continand invataturile menite sa ne lumineze ca sa repotrivim fiecare bucatica rodita din seminte; la sfarsit, va trebui sa putem reintregi oglinda din aceste franturi, iar ultimul ciob sa fim noi insine.
  Doar asa putem sa eliberam sufletul nostru care, reflectandu-se in oglinda intreaga, prin procesul invers, se va putea intoarce din faramele lui, inapoi in forma lui intreaga si pura, acolo de unde a venit. Asta e sansa pe care Dumnezeu le-a dat-o primilor oameni, dar acestia au esuat, cautand mereu sa-si inmulteasca urmasii. Sperau ca ei vor duce la bun sfarsit recolta, dar cu cat au esuat mai multi, cu atat au aparut mai multe cioburi si misiunea de reconstructie a devenit tot mai grea.
  Problema e ca Diavolul (DA, EL!!) vrea sa-si creeze o oglinda a lui si are nevoie de sufletele noastre cat mai marunte. Asa ca de la inceput, vrea sa ne insele, convingandu-ne sa renuntam la o mare parte din seminte pentru ca povara pentru mana slaba sa ne fie mai usoara. Apoi, cand incepem sa semanam ce ne-a ramas, ne indeamna sa sadim cu mana slaba seminte multe si pretioase in locuri care nu sunt fertile, iar odata ajunsi la pamantul roditor, ne indeamna sa trecem repede, fara sa lasam nimic din sac. Pentru fiecare povata, pretinde cate o pagina din cartea noastra, avand grija sa ne ia de fiecare data paginile potrivite pentru ceea ce mai avem in sac. Aceasta infamie, copii, trebuie inteleasa cat mai repede, altfel mana slaba va continua sa risipeasca toate semintele, chinuita de greutatea lor, iar mana puternica, amagita de promisiunile Diavolului, va rupe pagina dupa pagina si se va atrofia asteptand sa culeaga roadele care nu mai apar.
  Cu cat vom invata mai tarziu sa citim semnele si cum trebuie sa ne sadim semintele, cu atat mainii culegatoare ii va fi mai greu sa ne ajute, pentru ca timpul o va face din ce in ce mai lenesa, mai neindemanatica si mai lipsita de incredere.
   E normal ca unii oameni sa-si ia viata(la propriu sau la figurat) cand inteleg ca nu mai au decat cateva pagini din carte, niciuna folositoare pentru semintele ramase in sacul lor, ca mana slaba a inceput sa presare otrava in loc de seminte, ca mana puternica le da palme si pumni de repros si cand ratiunea le spune ca nu vor reusi niciodata sa intregeasca oglinda. Mai mult: Diavolul le sopteste ca orice reconstructie partiala va fi daramata, ca eforturile viitoare sunt zadarnice si ca sansele de reusita ale misiunii cresc odata cu numarul urmasilor pentru ca va reusi sa-si creeze propria oglinda din praful oglinzii omenirii.