Subiectul e desigur foarte vast si in timp ce scriu, s-ar putea ca vocabularul acceptabil sa fie actualizat, iar eu sa fac greseli grave de exprimare, mai ales legate de gen, pronume si alte sensibilitati.
Multi din generatia mea ridiculizeaza aceste tendinte "progresiviste" sau considera ca ele se nasc si vor muri in SUA. Trebuie sa recunosc ca eu insumi am fost indiferent pentru o buna bucata de vreme, fiind uneori chiar iritat ca aceste ideologii fac obiectul discutiilor in cercuri de oameni aparent culti.
Ma intrebam de ce li se aloca timp in podcasturi, articole si alte medii cu o audienta destul de larga.
Unii oameni pe care ii apreciam (de ex. psihologul Jordan Peterson) pareau a se injosi cand, acaparati de politica, opuneau rezistenta unor norme care, credeam eu in mod naiv, urmau sa dispara daca nu li se dadea atentie. Ii criticam, fiind convins ca ar face bine sa-si cheltuie energia si timpul pentru idealuri mai benefice umanitatii decat sa se ciondraneasca cu persoane ce aveau o retorica demna de oameni evadati din sanatoriu.
Cred insa ca situatia s-a agravat si ca degenereaza, mai ales dupa acapararea insiduoasa a mediului academic de catre elemente radicalizate ale ideologiei "woke". Universitatile produc acum un numar foarte mare de absolventi pentru care nu mai exista joburi, iar pentru a-i integra trebuie create departamente tot mai ridicole in domenii tot mai non-sens: joburi de frecat menta in companii care vand servicii celor care incearca sa vanda servicii celor care nu le vor.
In ziua de azi, majoritatea editurilor din Statele Unite si implicit sediile lor din Europa angajeaza oameni care sa identifice posibile devieri de la corectitudinea politica a scriitorilor de fictiune.
Acesti recenzori sau referenti sunt alesi in baza provenientei lor rasiale sau culturale pentru a identifica insensibilitati, apropieri culturale, stereotipuri si alte pasaje sau idei din carti, ce i-ar putea afecta rani psihic pe cititori. De ex. un recenzor de culoare citeste pasajul tau legat de un personaj imaginar de culoare si iti spune daca ti l-ai imaginat corect - adica fara sa-l faci sa se comporte stereotipic.
Cartea, odata supusa acestui tratament, ajunge de cele mai multe ori sa fie anodina, ori lipsita de autenticitate, dar scapata de orice elementele care ar putea jigni fulgii de zapada. Daca acestia vor castiga tot mai multi milimetrii in lupta asta a victimologiei contra "opresiunii", vor arde in curand si literatura clasica in aplauzele politicienilor neo-marxisti.
Speculez ca institutionalizarea acestui cult al negarii, anularii si cenzurii, s-ar putea sa aiba efecte mult mai nocive pe termen mediu si lung.
Autorii care vor sa fie publicati, scenaristii care isi vor numele pe Disney Plus sau alte platforme neoliberale, trebuie deja sa se auto-cenzureze. In acest tip de mediu, competitia scriitoriceasca va suferi si piata de idei va fi ingradita treptat, treptat pana la sufocare.
Daca vom continua sa luam la misto acest pachet de ideologii, s-ar putea ca atunci cand il deschidem, acesta sa contina cadavrul culturii occidentale.
