Sub raze de felinare, unde gazele se-aduna,
Coborate toate molcom, de pe undele de luna,
Stau sa ma privesc in umbra cum fur parte din lumina
Intunericul din mine, e lungit pe strada fina.
Eu ma simt al nimanui; nimanui ii e destul
Cate suflete pierdute, l-au ales pe el stapan.
Noaptea prinde voce-n vant, suierand povesti nespuse
Si nocturnele fapturi, de-ale ei vorbe-s seduse
Eu ma-ngramadesc in straie si-mi strang coatele in palme
Cautandu-mi inauntru linistea luminii calde
Fac pasii marunti caci astazi, simt ca totul sta pe loc,
Parca asteptandu-ma, sa dau forme, sa dau foc,
Sa topesc tot ce-i concret si sa modelez mereu,
Dinauntru fauresc, o lume cu cate-un Eu.
Proiectata in prezent, este-o moarte din trecut,
Care-mbatraneste trista asteptand alt inceput,
Dar azi totul sta pe loc, tot ce misc e infinit,
Si dorinta mi-e satula de Pamantul marginit
