Comment

You are entitled to a special, unique Universe that is created only for you, where the others only exist as your toys and means of self accomplishment. Your consciousness is the only thing working against you, but be joyful- our species has been working hard for its disappearance and results are on their way.

Ambitia prafului de stele

Corespondentul activitatii oamenilor pe Pamant este cel al gravitatiei planetelor in sitemul solar.
Legile care guverneaza in sistemul Solar sunt simple: esti prea aproape de Soare, te arzi, esti prea departe ingheti... Daca nu ai planeta ta, gravitezi haotic la marginea sistemului solar cu alti bolovani infrigurati, incapabili de a scapa total de gravitatie din cauza micimii lor si incapabili de coeziune cu alti bolovani pentru a forma o planeta.
Pe Pamant, legea de gravitatie a corpurilor in jurul Soarelui e (aparent) intr-o permanenta schimbare... asta pentru ca legile senzoriale nu au nimic in comun cu adevarul... chiar si Soarele pare ca isi schimba pozitia, caldura si marimea. Avem space ship-uri din marca "Evolution" si, cu combustibilul potrivit, putem calatori de pe o planeta pe alta in timp relativ scurt; totul este sa identificam corect Soarele nostru, apoi sa intelegem legile atractiei, sa le folosim in folosul nostru ca sa ajungem in locul unde nici nu inghetam si nici nu ardem.
Dar, ca sa intelegem corect legile atractiei, activitatea sistemului solar trebuie raportata la galaxie, galaxia la sisteme de galaxii si acestea din urma la intregul Univers
Faptul ca Universul nostru trebuie raportat la un alt Univers, in care al nostru este un doar un atom al acestuia si asa mai departe... e o alta speculatie

It;'s just another brick in the wall

Daca as fi directorul unei scoli as avea pretentiile:

CV-ul elevilor care intra in scoli : mediul familial, temperament, inclinatii, talente, carente, predispozitii, evenimente deosebite din trecut care ar fi putut marca viitorul elev

Un studiu psihologic al constituirii grupului in mod echilibrat si apoi formarea de clase in functie de personalitatea elevilor

Pentru profesori, un temeinic examen de cunostinte ale materiei pe care o predau

Test psihologic foarte complex al carui sablon sa fie construit pe caracteristicile vocatiei de dascal. Acest test va trebui promovat inainte de integrarea in tagma profesorilor si apoi cel putin o data pe an pana la sfarstitul carierei

Concurs de proiecte ale potentialilor profesori prin care acestia sa arate metodele si metodologia pe carea ar dori sa le abordeze cu copiii in funtie de CV-urile lor pentru ca elevii sa-si valorifice la maximum potentialul, sa se simta integrati si uniti.

Raportarea lunara a progreselor inregistrate

Abia apoi, 150%!!

recompensa

"Drumuri" este tema pentru aspirantii la titlul de "mare poet" trebuie sa o dezvolte in versuri pentru a castiga un concurs organizat de macaronari. Poti s-o faci in limba materna da' trebuie s-o traduci in engleza sau italiana

Varianta mea in premiera:

Drumuri
de Ovidiu Chis (limbaj matern)

Sub straturi de frunze rosi, un gandac mergea tiptil
Ca sa sperie o dama

maine

Imagineaza-ti ca neincrederea ta este formata din bucatele de plumb din care se compune caciula invizibila si inconfortabila pe care o porti; bucatelele sunt legate in jurul tau, legate de picioarele tale, cu o sfoara tot invizibila pe care o simti strangandu-ti piciorul. acum, ia-le si arunca-le! esti liber!

fara durere...

Mare valva, mare!!! The world as we know it is about to change -in urma descoperirii unor frati din nordul Pakistanului ai caror receptori nu vor sa accepte durerea si pace... isi impreuneaza astia dintii prin buze, isi fixeaza fesu in cuie, stau cu fundu' pe resou, isi dau cu ciocanu' peste unghii ca pe xilofon, cu coltu' caramizii-n tibie, cu ranga uda peste dinti, se tavalesc prin jar, isi infunda viespi in nas si nimic...
Cercetatorii au zis atunci. "asa ceva nu exista... trebuie sa mergem in Pakistan si sa vedem cu ochelarii nostri". Au strans fondurile necesare cu masurile necesare (daca as stii care, as fi cercetator), s-au selectat, invitat, echipat, hotarat asupra liniei aeriene, si-au luat instrumentele de cercetat, le-au indesat in cala si dusi au fost. Ajunsi in Pakistan, au fost intampinati de medicul satului care i-a incaltat cu cizme de cauciuc si i-a condus spre Casa Durerii Neimplinite. I-au pus pe copii sa faca pas cu pas ce-am zis mai sus ca pot si dupa cateva bis-uri si aplauze, au constatat ca era adevarat... acestia nu simteau durerea!
Si-au luat fiecare pensetele, manusile, mastile si seringile, le-au cerut copiilor sa stea cuminti si le-au prelevat cate o proba de ADN, care cum a socotit de cuvinta.
Atentie!! Urmeaza un pasaj stiintific- citeste pe riscul tau:
Acum i-acum: pare-se ca ei toti aveau o varianta mutanta a unei gene (eu imi pariez toti banii pe un sir de relatii incestuoase specifice zonei), dar pe langa asta, inteligenta si sanatatea erau normale (desi dupa executarea unei serii de demonstratii concludente pt cercetatori... eu n-as zice!); aceasta gena se numeste SCN9A si are rolu' de-a-i comanda unei proteine care serveste ca si pasaj pentru sodiul chimic. Toate celulele nervoase au asemenea pasaje prin care semnalele unei rani mai noi sau mai vechi sunt transmise prin coloana vertebrala catre creier. Raportata la activitatea genei in cazul oamenilor cu arsuri si rani(care in mod normal sufera!!),la copiii studiati, gena SCN9A era mult prea putin activa pentru ca durerea sa li se transmita la creier. O mutatie pe care multi o considera ca un viitor mai luminos al omenirii... Cercetatorii se gandesc deja la prima pagina a ziarelor, la premiul Nobel pentru medicina, la cartile de istorie, la statui, la chipurile inlacrimate care se vor prosterna cu profunda recunostinta pana la nivelul talpilor lor, cercetatorilor care nu mai cerceteaza pentru ca au gasit... de acum vor fi numiti "Genii!!"... Izbavitorii omenirii, se vor vedea sanctificati, cocotati de-o parte si de alta a lui Dumnezeu, zambind binevoitor umanitatii.
Daca umanitatea ar fi modificata genetic ca sa nu mai simta durere... ar castiga mai mult decat ar pierde?

Egoism

PARADOXUL DE-A FI EGOIST CU TINE INSUTI
"Egoismul e eminamente uman", este deja o tema tocita, aplatizata pana la netezimea plictiselii maxime si tacute si ea indeamna la un consens ticalos, propriu tuturor participantilor la dezbaterea stravechii probleme. Intr-o padure imensa si intunecata, exista o poenita, un vad de lumina, ascuns majoritatii oamenilor si adevarul acolo zace, razand pe spate si tinandu-se de burta: egoismul nu se reflecta doar asupra interactiunii noastre cu alti oameni ci mai ales asupra interactiunii noastre cu viitorii "noi insine"
Astfel, le poti refuza o placere simturilor, hranindu-ti ratiunea cu certitudinea ca autonegarea e pentru binele viitor; o placere imediata care nu se va mai intoarce e de neconceput. Chiar daca se va intoarce, tu traiesti doar ACUM si va fi altul in locul tau care o va primi. Fericirea e aceiasi dintodeauna, inchisa intr-o clipa prin care treci ireversibil, nu ea dispare ci tu dispari din acel spatiu si timp... Evocarea prezentei Eu-lui tau intr-un trecut fericit survine doar atunci cand prezentul te nemultumeste; aceasta intoarcere presupune un proces rational de reinvirere a simturilor in mod selectiv. Prezentul nu va putea concura cu trecutul tocmai pt ca AICI si ACUM ne regasim in plenitudinea simturilor, pe cand din trecut vom selecta exact ceea ce vrem sa ne amintim; si ce vom evoca in minte toate detaliile unui trecut nefast atunci cand prezentul il nemultumeste? Raportarea perpetua a prezentului la senzatiile culese selectiv din trecut, este baza nefericirii noastre de azi si ironic e ca nefericirea noastra de maine ar putea fi bazata pe fericirea noastra de azi.
Totul curge; Universul respira si spiritul nostru ii oglindeste vibratia pulsului in corpul pe care ni-l locuieste. Senzorial, rational si fizic, noi suntem mereu altii si culegem sau sadim ACUM roadele sau semintele pe care le-am sadit sau le vom culege cu sau peste o secunda, un minut, o ora, o zi, o saptamana, o luna, un an, o copilarie,viata inainte.
Oameni nu sunt facuti sa fie judecatori, tamaduitori, calai si salvatori pentru semenii lor, ci pentru ei insisi...

en garde!

"Momentul prezent este cel mai greu de trecut pentru ca e o poarta in viitor" isi ingana un elecrton din mine. Vedea protonii apropiindu-se si strangand cercul in jurul lui, toti cu masca lui Thor pe fata, unii cu topoare electrice, altii cu torte electrizate; vroia sa fuga strigand dar era pironit si mut de spaima; nu stia in ce teritoriu se ratacise, dar cand hotarase sa paseasca acolo, i se paru ca patrunde intr-un spatiu fascinant ce era incarcat de mult mister si-i punea la incercare curajul, ii trezea simturi nebanuite; nu vazuse culori pana atunci si toti ai lui spuneau ca ele sunt o legenda de dincolo de sarma electrica si ghipmata care delimita clar teritoriile.
Fusese crescut si actiona intr-un singur fel: in sfantul spirit negativ, care l-a invatat ca toate culorile sunt iluzii, ca niciun alt electron, proton sau chiar neutron nu este bine intentionat fara vreun interes meschin, ca doar ionii negativi au sens, ca atomismul va sfarsi inecandu-se in sine, ca pluritatea sistemelor de valori este de neconceput si era pedepsita grav de institutiile de cult scolastic, ce promovau pe langa invataturile lui Leucip si Democrit si ideea ca electronii s-au nascut din atom si si-au castigat independenta fata de protoni. Parintii spirituali ai acesteor institutii scolastice, se succedau ereditar, cei de azi erau descendentii unor familii care isi pierdeau radacinile in negurile istoriei; toate referintele cu trimitere la evenimente, personaje, procese si transformari anterioare erau legate imuabil de lecturile obligatorii care trebuiau recitate de 5 ori pe zi; pentru cei fara carte, trebuiau ascultate: cand se trezeau dimineata, inainte de micul dejun, inainte de pranz, inainte de cina si inainte de culcare.
Pentru unii exista cartea "Suprematia ionului negativ", iar pentru ceilalti caseta cu acelasi nume. Dupa fiecare lectura, primeau un cod care le permitea sa intre in a doua etapa a zilei; nimeni, oricat de lenes, nu rezista mai mult de ora cinei fara sa citeasca ori sa asculte... altfel statea tintuit in pat, izolat si neinlantuit de comunitate in nicio activitate a zilei. El insusi, auzise doar de un var de-al lui care fusese supus unei asemenea cazne si care fusese atat de traumatizat de experienta incat fusese la un pas de a-si pierde incarcatura electrica... Nici nu indraznea sa-si imagineze ce i s-ar putea intampla daca ai lui ar fi descoperit ca a cutezat sa patrunda in acest taram.
Acum, cand Ionii pozitivi se apropiau tot mai mult, incerca sa-si aminteasca invataturile din cartea pe care o invatase deja pe de rost, el fiind deja trecut de adolescenta.
"cand gheara protonilor lacomi ti se va propti in gat,
ca sa-ti bage serul hulpav de pozitivism urat,
tu ramai loial Ideii, Ionului cel Negativ
Caci el te-a ales ostas, nicidecum fara motiv
Arma ta, electric sfanta, n-o preda-n dezamorsare,
Nu iti rataci speranta, negativa ti-e salvarea!"
Stia ca timpul este scurt; invatase de la un maestru ca negativismul poate fi chemat dincolo de orice viteza cu puterea gandului. Fusese atent si fascinat de poveste, dar nu incercase niciodata sa faca asta... protonii se apropiau tot mai mult...

cel mai pozitiv atom

Cel mai pozitiv atom din mine se bate cu raceala care-i blocheaza narile si il instraineaza de parfumul noptilor tarzii de vara.

my tree

I have found a ladder under the fallen leaves of my designated wisdom tree. That ladder, could lead my way to all up to the stars; I'd just have to think of one. I see she loves me dearly, but just stands there proud, staring at my clumsy gestures with her great expectations... In fact, what does she want from someone like me? I grew from her roots, in spiral I have made my way up on her rinkles, I've been on her every branch, never knowing where I was, I ripped off her leaves one by one, over and over fascinated that I could whistle the stupid echo of what she must have composed almost an eternity ago... but she kept on smiling, never saying anything and for a while I've been talking to her, telling her everything I could say, I've been talking even in my sleep and content to do so... I went on and on never realizing that in fact I wasn't really watching her reaction; the first time I looked at her, I grew very uneasy because none of the things I was saying seemed to have impressed her, as if I were just a page of a book she had written and I was born from nothing but ink and a goose feather; nobody stands to be more than predictable; I felt small, insignificant, decaying and collapsing in my own self with my self assigned mission to cut off the dying part of my soul with a venomous blade of the wooden knife.This was no usual wooden knife and this was no usual venom;this particular knife was craved out from the apple tree from which the devil chose his fruit to tempt Eve with knowledge, and the venom was from the fangs of the serpent whose shape the devil chose to shatter the mankind's will and obedience to God; I have cut deeper and deeper until I sliced one piece; but was too much to bare, my half words were sliding and drifting on my slippery half soul.
Then, I started to think that maybe she was the same tree;in fact, why not? becoming of the time and shape were mearly a process that had seized to exist right before another one begun; I felt I would never know what was of the essence before I uttered my last words; I knew that I was just a few words away from saying everything I had to say and then my page would turn into nothingness and eternal forgetfulness; this was unbearable!
I felt like I was starting to lose my mind so I left her and never came back, before today...
I tend to forget my very breath, then through the dance of fluttering black and white wings, I fall from such hights that I can feel my ears clogged, my body collapsing and twisting at unthinkable speeds , swallowing the air with my head down, like a mad dragon of the apocalypse. Then I furiously hit the ground in front of her. "Why didn't you tell me?!" But she just smiles...

dezbracarea

Din lumina incipienta unde te scaldai fericit si care dezvaluia atat de multa alta lumina in orizonturi nesfarsite, peste spiritul tau s-au asezat straturi opace, fiecare tesute in vesmite grele, de care te simti acum strain si pe care le-ai imbracat doar de spaima goliciunii intru devenire , nestiind ca odata infofolit si confortabil vei ramane ascuns, mai indepartat de menirea ta originara si de datoria ta fata de lumina din care ai provenit; un eu care te ameninta ca te va huli si te va exila in miezul ratacirii, iti ranjeste din ce in ce mai sardonic in oglinda; prima data a aparut intr-o frantura de clipa, ca si cum te-ar fi sfidat artagos, doar ca sa-ti observe puterea si sa-ti arate ca s-a nascut , apoi s-a hranit cu spaima ce ti-o inveninase si mai apoi, privirea lui a avut forta sa te sfredeleasca adanc. O vreme, ai incetat sa il privesti in oglinda cu gandul ca va seca sau se va ineca in propriul lui ocean de ura, dar observi bine ca exista chiar si dincolo de lumea pe care ti-o imaginezi tu, de vreme ce are puterea sa isi aleaga mesageri dintre cei carora le expui goliciunea ta fragila si de-abia reusind sa razbata din sufocantul ei adanc.El, le sopteste sa-ti aminteasca de straile tale, ei sunt obedienti, hipnotizati si primesc miraculos puterea sa sulfe cu o furtuna de zapada atat de rece, incat te imbraci la loc si infrigurat, mai pui un rand de vesminte. Vei alege negresit sa ratacesti printre straturile mai noi, cele mai indepartate de goliciune; el sau tu, gasiti multe alte drumuri noi ca sa va puteti continua fuga din ce in ce mai labirintica si mai intunecata – o fascinatie morbida si irezistibila pentru neantul crosetat, caruia daca ai stii cum, i-ai compune o simfonie destul de cuprinzatoare si apoi atat de strasnic incuiata, incat sa ramana doar o enigma de nedeslusit pentru oricare suflet. Cheia pentru misterul muzicii este o doar una dintre armele imbatabile impotriva nimicniciei, insa o arma cu care sunt inzestrati putinii norocosi sa simta reverberatia sufletului Universului si sa redea o armonie pe care restul se caznesc sa o inteleaga in zadar; bucuria de-a fi capabil sa creezi macar o refelxie a unei bucati din armonia universala, o depaseste infinit pe cea a intelegerii matematice a elementelor din care se compune ea; o depaseste infinit chiar si pe aceea a retrairii unei revelatii, pentru ca tot ce li se da sa vada celor care reusesc sa se proiecteze in mesagerul cel dintai, este o bucata de absolut intr-un ciob de oglinda. Spera totusi ca cei care au primit acest dar se vor renaste prin noi din lumina in care s-au contopit, ca sa ne arate tuturor cum sa ne smulgem vesmintele…

Critica ratiunii impure sau godding around...

Pornind de la ideea ca oamenii actioneaza, gandesc si reactioneaza
conditionat de trairile interioare vechi sau recente, de experientele
de viata cumulate pana intr-un anumit moment, nu numai ca vad
relativismul caraterizarilor morale sau mai putin specifice prin care
oamenii se descriu unii pe altii, ci consider ca aceste afirmatii nu
sunt la indemana unei alte fiinte umane.
Singura metoda prin care un om poate fi conturat, desenat si animat
este prin propria analiza a individului, o introspectie profunda si sincera
pe care acesta ar trebui sa o astearna pe hartie, pe cat de cuprinzator
si subiectiv posibil.Trebuie de asemenea tinut cont de faptul ca oamenii
au tendinta de a se percepe in comparatie cu semenii. Pentru o autoanaliza
corecta a tuturor subiectilor, aceastora va trebui sa li se stearga orice
amintire legata de alte fiinte umane, singura raportare posibila urmand
sa fie facuta la propria persoana si la mediul auman pe care il percep.
Astfel, emotiile intense, sentimetele si perceptiile generate de alte entitati
umane asupra subiectului, nu ar mai intuneca ratiunea acestuia, aducandu-i
spiritul la o stare incipienta de unde autoanaliza ar putea incepe.
Varsta minima a unui individ pentru a lua parte la creionarea autoportretului
depinde strans de constientizarea sau caracterizarea in mintea lui a altor persoane;
pentru ca daca poti sa percepi alti oameni, nu trebuie sa o faci inainte
de a te percepe pe tine si nu invers!
La nivel global, estimez un numar de 4 miliarde de subiecti.
Dupa incheierea acestui proces, toate lucrarile se vor aduna,
se vor analiza prin prisma unui sablon foarte complex, se vor stabili
tiparele in care se zbat oamenii (oricum este un numar finit) si se vor
delimita exact atatea tari cate tipare au fost identificate. Celor care au
descris un caracter neimpartasit de alti subiecti li se vor da fiecaruia
cate o insula. Daca nu exista destule insule, acestea se vor creea artificial.
Unde mai multi subiecti au facut o lucrare identica, se vor forma comunitati care vor trebui
sa poarte timp de 1 an un cip. Acesta va avea rolul de a transmite electrosocuri
de fiecare data cand subiectul unei comunitati formate, se plange de singuratate
si lipsa de intelegere.Dupa fiecare electrosoc, subiectii vor uita ca acesta
s-a declansat vreodata. Ratiunea in spatele provocarii acestei amnezii
selective este inlaturarea definitiva a oamenilor falsi: oamenii falsi vor
disparea pentru ca vor avea tendinta sa se dezica de mai multe ori
decat poate suporta corpul lor acele electrosocuri.
Daca in urma acestei genezo-experiente, minim 2 dintre subiecti gasesc armonie,
se iubesc intre ei si pe cel care a initiat proiectul, acest experiment va fi
considerat reusit. Va fi servit la cristalizarea si structurarea oamenilor din
singurele puncte de vedere importante : constiinta, autoperceptie, demnitate.