Doar atunci cand vei reusi pe deplin a te imagina cu bratele intinse spre trecut si viitor vei simti sensul prezentului.
In functie de dimensiunea fizica si mentala a observatorului, timpul se misca in cerc, spirala, linie, punct, ascensiv, regresiv, in ceas, in siruirea apei, in jocul soarelui sau al pamantului,in viata proprie, dar adevaratul timp, nu poate fi inclus si calculat pt.ca totul ii este inclus.
Mintea are o libertate infricosatoare prin al ei teren relativ infinit si doar explorarea necontenita a potentialului ei e dovada harniciei autentice si a curajului absolut. Suntem programati genetic si educati in mod restrictiv sa ducem specia mai departe prin asigurarea propriei noastre supravietuiri si gasirea unui mediu si partener pentru procreere, asigurarea conditiilor pt.supravietuirea urmasilor... dar pentru ce un asemenea potential mental daca rolul nostru e atat de simplu?
Si intr-un spatiu atat de restrans daca....
Universul fluctueaza infinitin energie, extindere si scop fiindca este animat de numarul factorial! al tuturor existentelor ce au potentialul de a avea cea mai simpla viziune asupra Lui. Acest potential trebuie raportat la un Timp infinit, in care, la un moment dat, fiecare dintre existentele posibile, intelege cu adevarat ca fiecare alta existenta pe care o percepe, intelege in mod unic propria lume si tot in mod unic lumea proprie fiecarui alt element existent in acea lume. Astfel, daca timpul este infinit, spatiul si energia au si ele, cel putin potentialul sa fie in expansiune catre infinit. Acum, fie ca Universul se autoregleaza sau ca avem vreo influenta, viziunea de mai sus are pretentia de-a fi gasit formula extinderii propriei lumi si gasire a libertatii prin acceptarea potentialului de complexitate a lumii celorlalti, la un moment dat. :)
