luni, 29 aprilie 2013

Ipocriti vechi si noi

Ipocrizia 
O fi revarsand dintr-o inima adapata peste masura la izvorul umanitatii ce nu se poate autocontine? Sau poate din mandria de-a crea o expresie exacta si digerabila pentru sentimentul general? Poate e o rasa care se perpetueaza precum mutatiile unor specii si se permanentizeaza cand acele mutatii sunt benefice pentru supravietuirea speciei...

Ipocrizia nu exista fara puterea intuitiva a ipocritului care se activeaza pe fondul unei convulsii populare, a unei indignari inoculate si programate, pe care acesta are puterea sa o sesizeze si sa-i devina partizan in timp record; Ipocritul model se aliaza si aliniaza in mod natural, devenind vocea impunatoare, ce stabileste atitudinea potrivita in legatura cu nedreptatea cutare sau cutare. De cele mai multe ori reuseste asta, dand dimensiuni fantastice insemnatatii subiectului pentru intregul curs al umanitatii. 

Oricare ar fi cauza pt care "lupta",  cuvintele mari si actiunile potrivite pot sa insemne pentru ipocrit scandurile lipsa ale unui pod ce leaga anonimatul de leadership. Si acesta intuieste asta atat de bine, incat trece poate sa sara din pielea lui direct in pielea altora, fara empatia intermediara. Sau sa devina un expert in finalitatea unui fenomen caruia nu-i cunoaste inceputul si natura ciclica... Si e cu atat mai convingator incat s-a convins si pe el insusi!

Problemele sunt acum globale, responsabilitatea individului care nu-si cunoaste nici vecinii de scara, se intinde peste mari si tari. Daca mananca inghetata, trebuie sa o faca cu un sentiment de vinovatie, gandindu-se la cei din Africa. Friptura are un gust de crima! Daca homosexualii prea declarati ii provoaca repulsie, e clar ca el are o problema psihica, la dus va canta o piesa cu 1 minut mai scurta, sting becul de ziua Pamantului (oricum ii plac lumanarile si lampile pe gaz) 

Dintre cele mai mari ipocrizii raspandite vreodata, il citez cu dezgust pe Gandhi "fii schimbarea pe care vrei s-o vezi in lume" sau "doar eu sunt de vina ca lucrurile merg asa cum merg". Autoasumarea unei asemenea importante iti da sentimentul de factor decisiv, alimenteaza ipocrizia la maximul, pompeaza atmosfere in piepturile activistilor imbatati de aere si legitimizeaza discursurile politicienilor. Daca umanitatea se va schimba vreodata, schimbare va fi un efect si nu o cauza! Pe fondul izolarii cotidiene a individului pe propria-i insulita in deriva, indemnul lui Gandhi are o vadita tenta de cinism... Ia nu mai da tu vina pe cei din vaporul de lux ca nu-ti arunca o scara sa urci la bogatiile si cunoasterea lor, gandeste-te cum sa-ti folosesti pomul de pe insulita ta, ca sa construiesti o casa, un vapor al tau si sa lasi ceva urmasilor tai! 

Ipocritii sunt zidari. Inalta mereu, neobositi, ziduri. Creaza o zona tampon intre om si supraom. Si primul nu va avea cum sa invete de la ultimul pentru ca amandoi vor vorbi mereu cu peretii.