Publicul primei carti ar putea sa observe faptul ca Adolf prevestea politica de azi, sau cel putin mecanismele prin care clasa politica i-a redus la tacere pe cei care ar fi avut un cuvant.
In mein Kampf, autorul vorbeste despre intelectuali si "dastepti" care ar putea sa vada o hiba cu programul lui politic. Pe acestia ii anunta ca nu vor avea nicio sansa in fata puhoiului indoctrinat. Si le da doua variante: fie te alaturi, fie taci in ma-ta si te dai la o parte! Iar daca nu te dai la o parte, vei fi calcat in picioare de copitele turmei, care vine in viteza si-ti sparge ochelarii.
Publicul celei de-a doua carti - anume "Principele - Machiavelli", ar putea sa inteleaga ceva mai bine calculele reci care stau la baza realpolitik-ului. Ce inseamna de fapt masele, cum sa schimbi jugul, cand e momentul sa oferi recompense sau sa iei drepturi. Clasa politica, fie ea si primitiva, are la baza o oarecare stiinta, evolueaza, face descoperiri si are revelatii la fiecare mandat si in fiecare campanie, in timp ce entitatea careia i se "adreseaza", ramane o masa amorfa care spera consecvent la "mai bine, mai mult, mai frumos" si primeste imprumut un telescop sau periscop, sau pai de respiro din mocirla, dupa caz, in fiecare campanie.
In contextul politic de azi, ce isi doresc de fapt carcotasii pe care autorul primei carti ii avertiza sa stea deoparte si sa nu comenteze? Si daca isi doresc ceva, de ce nu joaca jocul cum trebuie?
