Romania- tara mama cu copii din flori... unii frumosi si destepti

Cineva zicea ca Romania e ca o nevasta fara pasiune, curva si batrana pe care o fut toti strainii, se compromite iremediabil si apoi se intoarce acasa manjita, ca sa-si ceara bani de farduri si blanuri... Cu toate astea, chiar daca ii stii trecutul, oricat de evidenta ar fi starea de fapt, ceva te impiedica sa o parasesti... de ce?
Care sunt sentimentele si care-i substratul psihologic ce te determina sa tolerezi aceasta curva?
Cred ca, mergand pe analogia de mai sus, raspunsul sta in rezistenta genetica la abuz, un fel de masochism in stare avansata, o coma spirituala.
E deja inutil sa exemplific, nu mai intereseaza pe nimeni noile anomalii pentru ca pas cu pas, am fost educati sa nu ni se mai para anomalii si sa le luam ca normalitati. S-au facut studii graitoare in sensul asta... si guvernul stie cu cine se joaca, pentru ca "romanii sunt mai nefericiti decat africanii si merg la medic chiar inainte de moarte"
Nici macar condamnarea la tristete vesnica nu cred ca ar mai fi impresionanta, se poate accepta si asta... pentru ca noi nu cochetam cu idei abstracte. neaaah!

Vestea buna e ca, la nivel de individ, nu conteaza unde traiesti si identitatea ta poate sa se contureze dincolo de apartenenta la o natiune.
Ca sa fii fericit ai nevoie de: "ceva de facut, ceva de iubit si ceva la care sa nazuiesti"
Hai noroc!