Valoarea de adevar a primei afirmatii este anulata din start, ceea ce poate duce la ideea ca minciuna nu exista in Eternitate, sau ca Minciuna nu exista deloc...decat ca bucata a unui adevar mai mare. Cunoasterea nu e posibila pt om dat fiind faptul ca, in perioada de existenta limitata pe care o are, omul nu poate percepe cu adevarat eternitatea adevarului si devenirea / degradarea creierului sau il supun unor senzatii care il *mint*
Chiar daca afirmatia ca spun mereu adevarul e o aroganta improprie pentru o fiinta atat de labila, este singura dintre cele doua de mai sus care poate trece de testul paradoxului.
Exista doar realitati, adevaruri posibile. Adevarul e un concept mult mai cuprinzator, care incorporeaza insasi minciuna. Adevarul e tot ce poate fi conceput, iar eu, inainte sa mint trebuie sa concep minciuna, adica sa modelez lumea, timpul si spatiul intr-o posibila forma.Pot face asta; e la indemana intelectului meu... e de fapt o calitate a lui pe care o exersez de mic copil... imaginatia!
Pot afirma despre ceva ca este si ca nu este in acelasi timp? Nu! simultaneitatea existentei si non - existentei este imposibila in cazul unui obiect dat si dintr-o singura perspectiva. As putea afirma atat existenta cat si non existenta a ceva in acelasi timp, in cazul in care eu insumi as fi in stare de dedublare, de existenta simultana, de distribuire a constiintei. Dar daca m-am gandit la asta, inseamna ca e posibil!
Astronomia insa, ne spune ca insasi legile care guverneaza Universul se schimba in miliarde de ani... de la cel mai mic electron, pana la Universul vast, totul poate deveni minciuna... orice 2+2 = 4 poate deveni 2+2 = -3.486,19.
Ce ne e mai aproape de intelegere? Micimea sau marimea infinita? Cu alte cuvinte, Dumnezeu isi are imparatia in cel mai mic atom, in gaurile negre, sau e insusi Universul?
Lumea ne e un ciob in forma de glob de sticla spart intr-o puzderie de globulete, care amintesc fiecare de un intreg... (de aici o alta posibila explicatie a nostalgiei batranilor pt comunism?? ;)) )
Capacitatea de faramitare a constiintei universale e direct proportionala cu puritatea esentei sale... Pe globuletul nostru sunt deja peste 6 miliarde de oameni care devin tot mai confuzi si haotici...
Vom avea nevoie de ganditori din ce in ce mai capabili ca sa poata identifica principiile unificatoare ale lumii, principii dupa care tanjesc de atata vreme...
Sufletul universal e ca o intindere infinita plina de ochi ce flirteaza cu Dumnezeu... corpurile noastre materiale sunt singurele care obtureaza acesti ochi... Concluzionam ca Dumnezeu nu are ochi pentru materialisti...
5 comentarii:
Like!
Like!!!!
thank you Ana :)
Ca de obicei foarte filosofic si profund.
Dar cum defineti minciuna? Orice afirmatie a noastra este o minciuna pentru ca substanta materiala ce ne sustine nu este capabila sa vada dincolo de ea?
Mai este si sufletul care animeaza aceasta materialitate a noastra si care daca nu ne ofera cunoasterea adevarului ne da posibilitatea sa vedem franturi din adevar.
Inca odata o treaba minunata imi place cum scrii.
@Miss T'ree - Imi primul rand, multumesc pentru apreciere! E interesanta intrebarea ta...
Credinta mea personala e ca Dumnezeu e Tot, deci e chiar si Diavolul. Il inghite ca si concept. Definesc Minciuna ca o parte perverita a Adevarului. Diavolul si Minciuna sunt doar niste proiectii fantastice ale mintii noastre labile; exista si nu exista... In acest context, Diavolul si Minciuna au sens doar in ciclul vietii umane, nu si in existenta eterna unde e loc doar de Dumnezeu si Adevar. Minciuna si Diavolul sunt concepte fantastice... mi le inchipui ca niste pulsatii ale existentei eterne, la fel cum am putea specula ca viata e ca un vis al sufletului etern. Asa cum zici, sufletul poate sesiza franturi ale adevarului...dar oamenii tind inspre intreg si franturile nu vor face nimic altceva decat sa-i intristeze.
Trimiteți un comentariu