Teatru Cluj in sala Studio... regia lui Mihai Maunutiu
Casele erau inchise, am ajuns prea tarziu, slabe sanse sa intru... dar a venit insusi regizorul providential... si a spus ca e ok sa se mai intre cand i-a vazut pe cei care se certau cu sfasietoarea de bilete...careia daca nu-i dai bilet, iti sfasie fashu' din inertie. Exagerez, tanti isi face doar datoria...
Intr-un final am intrat, m-am asezat in ultimul rand al salii studio si am ramas cuminte pana la final...
Piesa e pentru cei carora le e prea bine, sau prea rau... actorii au facut cu succes pe nebunii, au reusit sa creeze atmosfera de ospiciu rusesc, s-au destrabalat in asa fel incat i-am crezut, comaptimit, m-au durut si pe mine pedepsele aplicate de asistenti... sunetele alese de Manutiu au fost stridente, o piesa menita cred sa creeze starea, decat sa-ti transmita metaforic un oarecare mesaj profund...
vindecare prin chatarsis sau instigare? nu stiu cum a fost pentru restul, dar pentru mine a fost doar o alta poveste ruseasca trista, deznadajduita, fara sens, negativa... scene cu dementi, o invitatie in lumea celor care nu-si mai tin gandurile in frau. Pentru cei care nu sunt departe, poate a insemnat grabirea procesului...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu