Daca as cunoaste adevaratele motivatii ale oamenilor, probabil ca i-as detesta pentru ca nu imi mai dau sansa de-ai suspecta de nimic.
Sa incercam sa gasim o teorie unificatoare pentru toate suferintele omenesti; o escatologie a individului care sa batatoreasca o carare oarecare intr-o directie anume; si anume una luminoasa.
Sa ne ascutim maceta care sa poata taia prin hatisul de necuprins al istoriei, in speranta de-a ajunge intr-o poiana scaldata in razele soarelui, unde se afla o Rosetta Stone a motivului pentru care Viata exista.
Sa mai scormonim in egiptologie, sa mai dezbatem cine a scris si calculat pentru intaia oara, sa mai disecam niste creiere, sa il adaptam pe anticul Dumnezeu si mai mult diavolescului om contemporan, sa ne prefacem ca avem un scop, sa mai citim niste carti cu emotii, calcule reci si imaginatie, sa mai ascultam niste muzica, sa mai degustam niste vin, sa mai visam la niste ipostaze in care suntem in sfarsit protagonistii principali.
Umbla falnic, acopera-ti cat de bine poti cheita care ti se rasuceste in spate si nu lasa ca vreun cuvant sa tradeze cat de confuz esti si tu...
Cu o rama asa frumoasa, de ce sa nu stam cuminti in ea?
