PARADOXUL DE-A FI EGOIST CU TINE INSUTI
"Egoismul e eminamente uman", este deja o tema tocita, aplatizata pana la netezimea plictiselii maxime si tacute si ea indeamna la un consens ticalos, propriu tuturor participantilor la dezbaterea stravechii probleme. Intr-o padure imensa si intunecata, exista o poenita, un vad de lumina, ascuns majoritatii oamenilor si adevarul acolo zace, razand pe spate si tinandu-se de burta: egoismul nu se reflecta doar asupra interactiunii noastre cu alti oameni ci mai ales asupra interactiunii noastre cu viitorii "noi insine"
Astfel, le poti refuza o placere simturilor, hranindu-ti ratiunea cu certitudinea ca autonegarea e pentru binele viitor; o placere imediata care nu se va mai intoarce e de neconceput. Chiar daca se va intoarce, tu traiesti doar ACUM si va fi altul in locul tau care o va primi. Fericirea e aceiasi dintodeauna, inchisa intr-o clipa prin care treci ireversibil, nu ea dispare ci tu dispari din acel spatiu si timp... Evocarea prezentei Eu-lui tau intr-un trecut fericit survine doar atunci cand prezentul te nemultumeste; aceasta intoarcere presupune un proces rational de reinvirere a simturilor in mod selectiv. Prezentul nu va putea concura cu trecutul tocmai pt ca AICI si ACUM ne regasim in plenitudinea simturilor, pe cand din trecut vom selecta exact ceea ce vrem sa ne amintim; si ce vom evoca in minte toate detaliile unui trecut nefast atunci cand prezentul il nemultumeste? Raportarea perpetua a prezentului la senzatiile culese selectiv din trecut, este baza nefericirii noastre de azi si ironic e ca nefericirea noastra de maine ar putea fi bazata pe fericirea noastra de azi.
Totul curge; Universul respira si spiritul nostru ii oglindeste vibratia pulsului in corpul pe care ni-l locuieste. Senzorial, rational si fizic, noi suntem mereu altii si culegem sau sadim ACUM roadele sau semintele pe care le-am sadit sau le vom culege cu sau peste o secunda, un minut, o ora, o zi, o saptamana, o luna, un an, o copilarie,viata inainte.
Oameni nu sunt facuti sa fie judecatori, tamaduitori, calai si salvatori pentru semenii lor, ci pentru ei insisi...
