Cand cersetorul veni sa-i spuna "nu te supara domnisorule" pentru a doua oara, ceva ingrozitor iesi la suprafata din colimatorul de instincte al lui Cipri.
Inainte ca individul sa realizeze ca, in urma cu doar cateva minute, mai primise de la acelasi om niste maruntis si cafeaua lui aproape plina, mai ceruse de alti cativa oameni care stateau si ei pe banca, citind, mancand, angajati intr-o discutie, ascultand muzica, asteptand un partener intarziat, machiindu-se, jucandu-se cu copii, sau captivati de ecranul telefonului. Cersetorul parea multumit de suma din ziua respectiva si isi indrepta pasii inspre statia de autobuz, dar ceva il facu sa isi schimbe brusc directia si sa se intoarca inspre banca de langa fantana arteziana cu cap de leu.
Cipri citea : tocmai termina o carte teribil de proasta, careia ii daduse o sansa numai pentru ca povestea incepuse atat de dezastruos incat fusese foarte curios sa observe cum va reusi autorul sa se reabiliteze pana la sfarsit. Autorul insa nu reusise, iar timpul pe care il petrecuse citind-o, il facu pe Cipri sa tremure de dezgust si nerabdare. Se temea ca o sa se reapuce de fumat pentru a trece peste nervozitate si daca ar fi avut o bricheta, probabil ca ar fi ars cartea chiar acolo. Iar daca autorul ar fi fost acolo...
Pentru Cipri insa, autorul era deja acolo, cum era si vanzatoarea de bilete de la ghiseul CFR care se rastise la el in acea dimineata, cum era si taximetristul care-i sparse timpanele cu muzica penibila pe care o asculta in masina, cum erau atatia si atatia alti oameni care l-au desconsiderat si carora Cipri le daduse voie sa ii tulbure linistea interioara si pe care el insusi, fusese prea candid sa ii stanjeneasca. Toti acestia, impreuna cu fantomele lor din trecut, se metamorfozara deodata intr-o singura entitate : cersetorul.
Individul era inalt si uscativ, purta o caciula mov a carei linii se oprea exact la nivelul sprancenelor aproape unite. Nasul ii era rosu si butucanos, contrastand cu fata supta si galbuie pe care, aparent, nu crestea niciun fir de barba. Purta o geaca de fas turcoaz si o pereche de pantaloni de trening verzi, al caror snur alb nelegat, atarna ridicol de lung pana aproape de genunchi. Pantalonii se terminau brusc, mai sus de glezna, lasand loc sa se observe ca purta ciorapi diferiti, intr-o pereche de pantofii maro care erau dati cu crema. Ochii lui negri, jucausi si luciosi, tradau o mica doza de umilinta si o mai mare de bonomie.
Cand privirea lui Cipri se ridica din ultima pagina a cartii teribile si se prioni asupra lui, cersetorul isi aminti de el, de banii si cafeaua pe care acesta i le daduse cu putin timp in urma si, injurand in gand, schita un zambet amar pentru ca stia din experienta ca nu e foarte probabil sa mai primeasca ceva de la acelasi om.
Individul se aseza si Cirpri ii dadu banii pe rand, trecandu-si fiecare bancnota dintr-o mana in alta si incercand sa-l priveasca in ochi; ochii acestuia erau insa fixati pe bancnote.
"Ce faci cu banii?"il intreba Cipri scurt
"Iau mancare" raspunse individul dupa ce vari ultima bancnota in buzunar.
"Tigari si alcool"?
"De alcool m-am lasat. Tigarile... nu pot nene!"
"Nu esti de-aici din oras, de unde vii?" il intreba Cipri cu privirea fixata pe cineva sau ceva care se afla in spatele lui...
"Nu-s de-aici, de la Craiova vin; ne-a dat afara de la nefamilisti ca nu mai plateam si am ramas pe drumuri" spuse individul privindu-si varfurile degetelor sprijinite pe genunchi.
"Ai familie... traiti impreuna?" continua Cipri cu o minima intonatie, dar privindu-l de data aceasta pe individ in ochi
"Da, Traiesc cu mama mea si cu fiica-mea mai mare, Mama lu' fiica-mea a avut-o la 16 ani, ne-a lasat cand Miruna a implinit 2 ani"
Urmatoarele cuvinte ale individului fura spuse cu voiosia unei ghicitori pentru copii "Deci daca fiica-mea area acum 24 de ani si mama ei a plecat acum 22 de ani, atunci are azi 40 de..."
"Cum te cheama?" il intrerupse Cipri
"Toti imi zice Cocoru' pentru ca-s asa mai inalt si slab"
"Si care e numele tau de fapt?
"Numele meu e Valer Presecaru, dar prefer Cocoru'. Ultima oara cand mi-am pierdut buletinul, nu l-am mai refacut"
Cipri il privi lung, parand ca studiaza fiecare detaliu din infatisarea lui ridicola. Aceasta privire l-ar fi stanjenit sau chiar ofensat pe Valer Presecaru, acum cativa ani, dar lui Cocoru, ii era indiferenta.
"Valer, numele meu e Cipri si vreau sa-ti spun ca am fost foarte iritat de faptul ca ai venit pentru a doua oara sa-mi ceri bani dupa ce ti-am dat acum 10 minute mai mult decat ti-au dat restul de aici la un loc. Initial am vrut sa te iau la bataie, dar nu ma lua in seama, am avut o zi foarte proasta, iar tu nu ai nicio vina..."
" Sa mor daca mi-am amintit Cipri ca nu mai veneam. Uite, iti dau 8 lei inapoi, dar tre' sa plec ca pierd ultimu autobuz" ii spuse Cocoru' putin impacientat intinzand cateva bancnote ce valorau impreuna mai mult de 10 dei.
Cipri il privi cateva secunde fara sa spuna nimic si apoi ii zise:
"Pastreaza-i, probabil ai nevoie mai mare decat mine de ei"
"Pai am nene, ca suntem saraci lipiti.. Apoi continua cu voiosie: "Multumesc mult, o seara placuta! Sanatate, numai bine, cele bune, noroc in toate, la revedere!"
Cipri schita un zambet si spuse "Ai grija de tine Cocorule".
Se intoarse la ultima pagina a cartii pentru a citi ultimul alineat, cand il auzi pe Cocoru' adaugand:
"Aia este o carte proasta; iti pierzi vremea, Cipri"
Surprins de remarca neasteptata al lui Cocoru, Cipri il intreba:
"Ai citit cartea asta?"
"Nu, nu eu. Miruna, fiica-mea. A zis ca e o carte tembela si a vrut s-o arunce, dar am zis da-o-ncoa! Am fumat deja primele doua pagini"
Ultimele cuvinte ale lui Cocoru avura un efect special asupra lui Cipri, caruia i se parea ca tocmai se trezise dintr-un somn adanc.
Se lasa seara, iar oamenii orasului se risipeau. Sub reflexiile de lumina ale felinarului ce palpaia deasupra bancii lui Cipri, gazele de August isi incepura dansul, iar umbra capului de leu era proiectata la picioarele singurului om ramas acolo. Sursurul molcom al apei isi recastigase glasul. Era in sfarsit liniste...
