joi, 21 octombrie 2021

Life in a Supermarket


How Supermarket discounts have conditioned people to accept the lockdowns and even the vaccine mandates.

I know, this might sounds a little bit far fetched, even ridiculous.. However,  please bare with me while I attempt to give this purely intuitive, non-scientific affirmation some context. 

I hope we can agree that feeling "free" only happens in our imagination, for being satisfied with your level of freedom (like with many other abstract feelings) is relative to your capacity to endure their opposite.  

"Freedom" meant something completely different a few centuries ago for instance.. It means something completely different today, for all the contemporaries of this planet, depending on the region and political system that you live under, e.g. North Korea vs. Norway.  And within those countries it means something completely different for people who want more or less of it.  

Another thing to keep in mind is that throughout the course of human history, freedoms had to be won, they were never granted! Once we became the "rulers" of all the beasts of this planet, our will to dominate did not subside and the only thing that was left to subjugate were other humans. 

If people could really achieve freedom on this planet, they would probably feel trapped anyway. If they could achieve freedom both on Earth and on Mars, they would feel confined to this stupid Solar system and so on. Some would argue that Freedom in its purest form will remain impossible to achieve. 

But enough about this elusive freedom! I could have said a platitude like "Freedom is relative" and carry the hell on, right? 
We're trying to connect Discounts to Lockdowns. Here's my attempt: 

Do you know those Supermarkets where some products are always  40% off and the "real" price is always crossed out? This is an obvious strategy to make you buy more things, including some that you don't need, do you agree? But most people will end up buying it, especially if they've seen it advertised! 

The government, irrespective of the country you live in, manages their own chain of Supermarkets and it's really difficult to find the Exit. But the legislators and politicians are merely the Supermarket managers, i.e. the marketing department. And you don't get to vote for the many owners of the Supermarkets you live in. They have inherited this business from their forefathers who have claimed it by force (mostly by murdering the competition). 
The guys that you are allowed to vote for, are nominated by these owners and they don't go into politics because they envision a better world or crave an attractive state salary. Time and time again, it has been revealed that the big prizes are the bonuses that they score when they promote a new product for their owners.  
With this pandemic, they had an initial offer for the product of Safety in exchange for Freedom and so we bought it quickly. Especially if you saw the commercial for Safety! And how can you not see it? The marketing strategy was so efficient that the product was omnipresent. The Supermarket had a really good offer for our Safety. The discounted price was 2-3 Weeks of Freedom  
The next Product, which will enable you to live "freely" inside of this Supermarket had to be sold quickly, i.e. mandated, because it has an expiry term.
But this will not be enough! From Youtubers, Podcasters and Vloggers to shoe shiners ,mechanics or prostitutes, they all want you to buy subscriptions.  

We're all in the same Supermarket! Respect the decisions of the ones who don't buy the same product as you. What is good for you, might not be good for the others. We should be kind, understanding and compassionate with our fellow shoppers. 



sâmbătă, 25 septembrie 2021

The year was 2163, but most of humanity did not know or care about it anymore. Time did not mean what it used to and death was not considered to be a tragedy by anyone. The people stopped trying to pretend to be something they were not because there was no need to save any kind of appearances anymore. In a way, these were the most honest times that the human civilization had ever experienced.

The Sun explosion of 2149 had made most people blind, and some deaf as well. The experts had initially warned about the potential hazards, but later changed their minds and announced that it was safe to watch it wearing nothing but "dark sunglasses". Some influencers who had read that the eyes could suffer no permanent damage from looking directly into the Sun, had also decided for their followers that no extra protection was needed. The governments, who were not hiding that they could control the weather, made sure that all the biggest cities of the planet would have a clear blue sky at the time of the explosion. 
The solar event had been heavily promoted for months and not even the most isolated people in the world would remain unaware of the coming event. They would ask their friends questions like "where are you going to watch it?" or declare  "I wouldn't miss it for the world". 
There was a huge debate around the coming explosion, new scientists and experts, even some cults and sun worshipers would attach a great significance to it. Some would say that it could mean the end of our solar system and of life on Earth. Life on the planet would go on, but humanity would embark on an irreversible course to damnation.  
The Sun flares were indeed the most powerful in recorded history and no one could really understand the consequences of an explosion of that magnitude. 

The show was unique, the spectrum of colors and the unbelievably bright, beautiful lights had mesmerized all the onlookers to such an extent that even when their retinas were being burnt beyond repair, they were still smiling. 

The ones who were in the right place at the time when it happened or had the instinct to hide were very few. They were now either rulers of the world or part of the Resistance, trying to protect nobody but themselves.
The most powerful and ruthless among the rulers were the prisoners of the darkest underground cells. Those were the prisons where the most heinous criminals had been incarcerated at the time of the explosion. They had been serving life sentences or were on death row*. The soon to be blind guards had left them unattended because they all wanted to watch the phenomenon. The prisoners needed very little time to break free and just over 10 years to organize and take over the world. They re-formed the gangs, reinforced them, adding more and more members, they shared the continents and countries amongst themselves, ruled through fear, abuse and violence. Their absolute power was beyond question, it would surprise no one that they were killing all who would challenge them.  

*The death penalty was a relatively new thing in 2139 and had been abolished and then reintroduced several times throughout the decades, depending on the media's shift in direction, political regime and especially when the public outrage was stirred by some particularly gruesome murders. The most significant moment in criminal criminal law history happened in the year 2055, when Pascal Tirbutiwi had become the most notorious neuroscientist on the planet. He had published and successfully promoted his studies and scientific work which proved beyond any doubt that humans could never possess free will.  Once the theory was accepted, it followed that due to the lack of free will, nobody should not be held accountable for their actions. After the whole scientific community got behind this study, it triggered an unprecedented reform in the justice system, which of course could only operate on the assumption that people are responsible for their actions.  

In the year 2160, the advancements in the field of neuroscience had allowed the scientists to capture and record what people were dreaming. The recording was an accurate motion picture of the all the dreams and it included all the characters and the events that had taken place within the oneiric realm. The dreamer could re-watch everything in VR.

Shortly after this incredible experience became available, an even more powerful one was developed and perfected by the same scientists. They managed to create a VR Set that allowed the users to live other people's dreams and later completely evade their own reality and engage in an alternative scenario which they could choose in advance.
Once the technology had been perfected, the inventors were all assassinated by the Rulers who had secured all the data and know-how. They had a group of 250 people connect their brains to the machines while they were having multiple sexual experiences in different settings, with different partners of different sexes. Whosoever would put on a VR set loaded with this " recorded reality" would have an incredibly vivid experience, exactly like the ones of the protagonist. They could feel the same pleasure, pain, the smells, the tastes, they could see, touch, hear.  Once connected to the specific experience that they had they paid for, the users' brains released adrenaline, serotonin, dopamine, oxytocin and endorphins in the exact same way as in the "real" world. And here, they could also see again!!  Humanity now had the possibility to connect to an alternative Universe and there was no turning back.    

marți, 14 septembrie 2021

Lubdar - Ultima Generație

 In galaxia Messier 64, pe planeta Lubdar, viata aparuse in urma cu 788 de generații.

Cei care o facusera posibila, "geneticienii"- dupa cum erau numiti, amplasasera o cupola cu camp magnetic in jurul planetei si se asigurasera ca sub ea, relieful si conditiile atmosferice erau la nivelul optim.
Pe intreg teritoriul planetei
 exista o singura
specie, insa potentialul de evolutie al indivizilor constituenti era neuniform; preconditia era necesara pentru a
 activa si sustine dezvoltarea constiintei comune si pentru a ajunge la rezultatele preconizate in timpul alocat planetei: 790 de generații. 
O noua generatie aparea de fiecare data cand cele 6 milioane de capsule atingeau suprafata planetei. Geneticienii trimiteau aceste capsule ce contineau noii indivizi la fiecare 10 ani (masurati de pe planeta; 
Lubdar se rotea in jurul stelei gigante Ki-3).
Lubdarienii nu-si schimbau forma de-a lungul existentei lor, dar geneticienii se asigurasera ca fiecare dintre ei putea simti durerea si teama de moarte. Capsulele isi luau din nou zborul doar atunci cand cea mai veche generatie de lubdarieni deveneau noii ocupanti ai capsulelor. Varsta maxima pe care un lubdarian putea sa o atinga era de 7 generatii. Geneticienii determinasera ca dupa acea varsta, lubdarienii nu mai contribuiau suficient de mult la definierea unei constiinte comune ca sa isi justifice existenta. 

Doar atunci cand capsulele erau ocupate de toti cei 6 milioane de fosti locuitori din vechea generatie, noii lubdarieni puteau fi activati. 
Dupa ce paraseau atmosfera planetei, lubdarienii vechi erau expulzati de capsule in vidul cosmic. 

Acesta era modelul creationist pe care geneticienii il folosisera dintotdeauna si care era aplicat intocmai pentru toate planetele alese.  Selectia era facuta de un sistem de calcul care decidea care planete apartinand carei stele erau urmatoarele eligibile pentru populare.
Scopul ultim era gasirea unei formule pentru atingerea unei existente perfecte, astfel incat toti locuitorii galaxiei sa poata sa experimenteze Armonia Deplina. 
Odata ce formula va fi fost gasita, planeta respectiva urma sa devina prototipul pentru toate planetele ce se roteau in jurul celor 1 miliard de stele din galaxie. 

Dupa 790 de generatii insa, planetelor li se dezactiva cupola, eliminandu-li-se astfel si forma de viata care depindea de aceasta atmosfera artificiala. Nu era un act de cruzime al geneticienilor, decizia fiind luată pe considerente de resurse. Numărul maxim de planete pe care geneticienii si sistemul lor puteau să le întrețină simultan nu putea să fie mai mare de 8, iar numărul de generații nu putea să depășească 790 decât cu aprobarea unanimă a comitetului. 
De-a lungul existenței acestui comitet, membrii nu votaseră niciodată în favoarea extinderii acestui termen. Se considera ca declinul planetelor ar fi urmat sa inceapa daca le-ar fi fost permis sa supravietuiasca.

Până in acel moment, 3466 de planete impreuna cu formele lor de viata fuseseră anulate. Datele planetelor dezactivate erau introduse apoi in sistemul de calcul si 
folosite pentru a face o mica ajustare de fiecare data cand o planeta-surogat era activata.
Aceasta era menita sa amplifice capacitatea formelor de viata de pe noua planeta sa isi dezvolte constiinta, apropiindu-i pe geneticieni tot mai mult de planeta prototip. 

Locuitorii planetelor astfel create nu stiau niciodata cate generatii au la dispozitie, nu aveau idee ca existenta speciei lor era cronometrata si daca ar fi stiut, n-ar fi reusit niciodata sa ghiceasca standardul pe care trebuiau sa il atinga in tot acest timp. Asta era la latitudinea geneticienilor; ei foloseau modele de calcul foarte exacte, care luau in considerare cauzalitati la nivel sub-quantic si care erau infailibile:  Constiinta comuna trebuia sa evolueze mereu.

Cu toate acestea, cele mai avansate forme de viata de pe planeta Lubdar fusesera programate sa speculeze despre aceleasi lucruri pe care geneticienii le stiau dincolo de orice indoiala. Aceasta fusese o alta conditie pe care sistemul o determinase ca fiind necesara, iar geneticienii nu aveau decat sa o aplice. 

In cazul planetei Lubdar, aceasta capacitate de speculatie fusese principala cauza pentru accentuarea conflictelor intre liderii planetei. Era antepenultima generatie de lubdarieni, iar ideologiile lor erau tot mai divergente. De-a lungul existentei civilizatiei pe planeta, eforturile locuitorilor de-a intelege sensul propriei existente fusesera sabotate de recurentele ambitii de dominare totala ale diversilor Lideri. Resursele acumulate si cunoasterea dobandita erau mostenite doar de cei care deveneau Lideri, iar lipsa contributiei maselor la evolutia planetei era cauzata de o foarte accentuata disociere resimtita de acestia in raport cu Liderii. 

Lubdarienii din afara cercului puterii erau recrutati de diversi Lideri si contribuiau cu convingere la avansarea ideologiilor cu care acestia se identificau. De-a lungul generatiilor insa, liderii perpetuasera pentru adeptii lor o formula de succes bazata pe obedienta totala fata de institutiile pe care le deserveau si cultul personalitatii devenise tot mai raspandit pe Lubdar. 

Efectele acestor practici avusera ca si consecinta decelerarea constanta a evolutiei ambelor clase astfel: generatiile lubdarienilor de rand fusesera conditionate prin persecutii sa aleaga obedienta in detrimentul gandirii critice, iar metoda devenise foarte eficienta.  Generatiile liderilor au incetat treptat sa mai dezvolte ideologii benefice pentru intreaga specie si se multumeau cu strategii pentru conservarea puterii.
Populatia devenise convinsa ca nu existau motive de nemultumire, sau daca acestea existau, nu se putea face oricum nimic. Liderii isi pierdusera demult respectul fata de aceasta masa amorfa de obedienti. 
Odata cu rezistenta acestora la abuz, politicile deveneau si ele tot mai abuzive. Criticile venite din partea celorlalti lideri nu erau menite pentru a declansa vreo schimbare reala sau vreo revolutie. Singurii sustinatori ai ideilor acestor lideri erau proprii lor adepti. 

Constiinta comuna a planetei era astfel intr-o dezarmonie tot mai accentuata, fapt care ii ingrijora pe geneticieni. Daca lucrurile continuau asa, Lubdar urma sa devina prima planeta care la sfarsitul existentei nu ar fi contribuit cu absolut nimic la avansarea formulei pentru Armonia Deplina. 
Geneticienii nu stiau nici ei cat timp au la dispozitie pentru a o gasi si nici care urma sa fie rolul lor odata ce misiunea era indeplinita. Aceasta posibilitate facuse ca infailibilitatea sistemului de calcul sa fie din nou dezbatuta in Consiliu. Dupa o lunga perioada de calm, reaparusera aceia care sustineau ca geneticienii fusesera odata singura specie din galaxie si ca armonia in randul propriei specii ar fi trebuit sa primeze in detrimentul popularii galaxiei.

Dupa lungi dezbateri, Consiliul Geneticienilor hotarasc sa trimita unul dintre ai lor intr-o capsula ca sa ii ajute pe Lubdarieni sa se apropie de constiinta comuna. Acest genetician urma sa devena primul lubdarian care reusea sa devina Lider fara a-l inlocui pe unul. Cel care parasise planeta ca sa ii faca loc, fusese un cetatean de rand. Geneticianul dispunea insa de o intelegere a civilizatiei lubdariene atat de avansata incat reusise sa manipuleze majoritatea planetei. Era singurul care nu era programat ca si locuitorii de pe Lubdar, el avea liber arbitru.. 
O generatie mai tarziu, geneticianul reusise sa ii convinga pe majoritatea liderilor sa urmeze calea cea dreapta, sa lucreze impreuna inspre dezvoltarea constiintei comune, iar cand ultima generatie de lubdarieni fu trimisa in cele 6 milioane de capsule noi, geneticianul lubdarian ii felicitase pe toti ca au atins nivelul necesar de constiinta comuna pentru a contribui la prototipul care va face ca intreaga galaxie sa se bucure de Armonia deplina. Lucrurile se miscau din nou in directia potrivita.

Intrebat daca si lubdarienii se vor bucura de aceasta stare de Armonie deplina,  geneticianul, incapabil sa ascunda adevarul, le spuse ca acesta a fost singurul scop al existentei lor: colectarea de date. Le mai spuse ca aceasta va fi ultima generatie pe Lubdar, urmand ca atmosfera planetei sa fie dezactivata.
Ii mai asigurase ca sacrificiul lor nu fusese in van, datele colectate urmand sa ajute urmatoarele planete sa reia procesul de cautare a existentei perfecte prin dezvoltarea constiintei comune. 
Primul act de constiinta comuna a lubdarienilor, a fost decizia in unanimitate de a-l tortura pe genetician pana la disparitia atmosferei.

vineri, 10 septembrie 2021

Tratament

Într-un sat de munte izolat, doctorul tocmai isi terminase vizita trimestrială, care avea ca scop monitorizarea sănătății comunității din regiune. Ca și în celelalte rânduri, doctorul ii chemase pe săteni la consultații in biroul lui permanent din căminul cultural. Rând pe rând, sătenii intrau și ieșeau pe ușă, se ridicau și se așezau pe canapeaua din sala de așteptare. Dupa numeroasele consultații, doctorul Pripescu a organizat, ca întotdeauna o sesiune de întrebări și răspunsuri cu noul primar, viceprimarul și secretara. Viceprimarul ocupase această funcție de mai bine de 15 ani și văzuse 5 primari, dintre care cu 4 avusese relații foarte benefice. Acest al cincilea era ceva mai diferit.. un inginer agronom, care in mai puțin de o lună, reziliase 3 contracte, venise cu idei pentru un sistem de irigații, se întâlnea aproape zilnic cu sătenii ca să discute problemele comunității.

De la pupitrul de pe scena caminului cultural, in halatul lui alb și stetoscopul in jurul gâtului, doctorul se adresa celor 3 spectatori îmbrăcați în haine de sărbătoare. 

"Stimați săteni, astăzi am avut o zi încărcată. Dar rezultatele sunt excelente. Am reușit să completăm 68 de fișe medicale, ne-am împrietenit și avem o idee mai bună asupra situației. Datele colectate vor fi centralizate la sfârșitul săptămânii și asta ne va ajuta să înțelegem tendința generală a evoluției lucrurilor în regiune. Va mulțumesc frumos pentru participare." 

Viceprimarul și secretara se ridicara să plece dar primarul, care era încă așezat pe scaunul dintre cei doi, îi prinse ferm de mâneci. Surprinși de inerție, ambii s-au reașezat cu o mică bufnitură. 

"Domnule Pripescu.." spuse primarul

"Doctor Pripescu" veni răspunsul imediat de la pupitru

"Doctor Pripescu.." reluă primarul

"Domnule Doctor Pripescu" completă doctorul. 

Puțin iritat, primarul se fâstâci pe scaun, îngână câteva cuvinte pe care nici cei doi vecini nu le deslușiră, apoi se ridică de pe scaun și se apropie de scenă. Își dădu repede seama că unghiul din care îl privea vorbitorul de la pupitru era în defavoarea lui, așa că făcu câțiva pași în spate. 

"Domnule Doctor Pripescu" spuse apoi primarul. "Înainte să plecați, as avea câteva întrebări" 

"Da, vă rog" 

"Care e rezultatul consultațiilor?" 

"Ah, nimic deosebit, situația este in parametrii normali" 

"Mie de exemplu nu mi-ați spus nimic.. nici măcar tensiunea.. dar celorlalți le-ați spus ceva?" 

"Păi eu sunt aici ca să colectez date.. pentru a trasa o imagine medicală mai clară pentru această regiune"

"Așa, deci ne căutați de păduchi ca să îi numărați cu ceva formulă in Excel. Dar o formulă pentru a ne scăpa de păduchi nu este?" 

Ușor amuzat, vorbitorul de la pupitru răspunse: 

"Hehe, noi nu folosim Excel. Avem software-uri mai avansate. Măsurăm tensiunea, prelevăm puțin sânge etc.dar e treaba software-ului să ne spună dacă e de bine sau de rău pentru regiune. "

"Păi până și eu știu că 100 cu 70 e o tensiune normală. A mea cât a fost?.. m-ați grăbit să ies și m-am gândit că îmi spuneți pe urmă" 

"Aș căuta în laptop, dar fișele sunt anonime.. ne interesează situația generală, parametrii in medie, înțelegeți? Dar desigur, dacă știți care e tensiunea optima, aveți posibilitatea să cumpărați un aparat de măsurat tensiunea și pentru acasă" 

"Numai vă supărați, dar atunci de ce avem nevoie de dumneavoastră?" 

Viceprimarul interveni ridicându-se și el: 

"Domnule Sebastian, doctorul vine de departe, are drumuri lungi.. poate ne trimite situația generală pe email. Aveți adresa noastră: primărie arond..." 

Primarul îl întrerupse: "D-le viceprimar, fie îmi spuneti Sebastian, fie Domnule Fălăuș, sau mai bine, ca să fim exacți: domnule primar, inginer agronom, Sebastian Fălăuș. I-am pus întrebarea domnului doctor Pripescu. Ma indoiesc ca sunteti chiar atat de sanatos incat sa nu vă intereseze răspunsul. Aveti si dumneavoastra o varsta.." 

Zambetul doctorului Pripescu se largi tot mai mult la auzul interventiei, iar la final nu se putu abtine si izbucni intr-un ras nazal, care fu intampinat imediat cu privirea glaciala a primarului. 

"Ce anume vi se pare amuzant? Unii oameni aici chiar au nevoie de ingrijire medicala. "

Doctorul reveni la o mina grava si raspunse: "Vad ca dumneavoastra sunteti foarte nou aici. Eu nu pentru asta vin la dumneavoastra. Daca vreti ingrijire medicala, va recomand si dumneavoastra si satenilor sa mergeti la clinica din cel mai apropiat oras." 

"Domnule doctor Pripescu.. vorbiti serios?!  Care clinica din care oras? Noi v-am organizat centru de experimente si colectare de date aici?! "
"Cam asa ceva, domnule primar, cam asa ceva.. De aceea zisesem mai devreme ca sunteti nou aici. Intelegerea noastra e din 2017 si organizatia noastra plateste pentru fiecare colectare de date."

"Aha, acum inteleg.. spuse primarul privindu-l sfidator pe viceprimar" Si doctori care vin sa lecuiasca oamenii aveti in organizatia dumneavoastra??

"Nu, noi doar colectam.." 

Primarul nu-i permise doctorului timp sa repete misiunea organizatiei si raspunse raspicat: 

"Dati-ne totusi ceva, ce spun datele astea? Copiii de exemplu, sunt sanatosi in general?" 
"Ah, da. Ceva despre copii pot sa va spun. Dar afirmatia e bazata pe datele culese in intreaga regiune, nu e neaparat relevanta pentru satul dumneavoastra: Copiii sufera de deficiente de vitamine si sunt in mare masura anemici." 
In acel moment, viceprimarul sari din scaun si batu o data din palme spunand: 
"Aha, deci asta puteti sa ne spuneti.. care ar fi cea mai bun leac pentru asta?"
Doctorul, putin speriat de reactia viceprimarului spuse: 
"Pai de obicei mai multe vitamine, cum ziceam. In special vitamina C.. de exemplu portocale, lamai. " 
"Multumim doctore, multumim!" raspunsse viceprimarul cu entuziasm.
Primarul, care asistase perplex la aceasta iesire neprovocata a subalternului sau, raspunse: 
"Domnule doctor Pripescu, considerati va rog anulata intelegerea pe care ati avut-o cu predecesorii mei. Ati avut si un oarecare contract?" 

"Da, v-am spus. Semnat in 2017. Avem un grant pe cercetare din care o parte o platim tuturor primariilor din regiune pentru a ne pune la dispozitie datele. Si oamenii au semnat cu totii. " 
"Nu ati spus un contract, ati spus o intelegere. Bine, orice ar fi reziliem in termenii stabiliti in acel contract. Multumesc, vom comunica pe emailul "primarie arond". Vom vedea ce au semnat oamenii.. Nu vreau sa va mai retin" Doctorul isi lua servieta si iesi salutand cu palaria. 

Secretara Elvira Stancu, orfana de tata, fusese recrutata pentru biroul primariei inca de pe bancile scolii, iar in 2019, dupa absolvirea liceului, viceprimarul o luase sub aripa lui protectoare. Fusese si ea rugata sa iasa, iar primarul si viceprimarul stateau acum unul langa altul, cot la cot pe scaunele din caminul cultural, privind pupitrul gol. Privirea primarului ramasese atintita inspre scena pe toata durata conversatiei de mai jos, initiata de viceprimarul Truncan:

"Domnule primar, e important sa avem un doctor sa vina sa faca consultatii. Unii oameni au nevoie de atentia unui om imbracat in halat alb, chiar daca nu are leacul la el. Dupa consultatii, impreuna cu fostul primar, le spuneam de care medicamente au nevoie si le si procuram pentru ei la un pret convenabil, intelegeti? Alea de tensiune sunt bune oricum pentru batrani, alea de digestie, la fel. Nu avem nevoie de experti ca sa ne spuna care sunt cele mai intalnite probleme, nu?"

Viceprimarul continua apoi pe un ton aproape soptit "Ati putea sa luati si dumneavoastra un procent din incasari, nu va intereseaza?"

"Ce varsta aveti dumneavoastra, domnule Truncan? 50 de ani? "

"52 la anu. V-as putea fi tata, domnule primar" spuse viceprimarul pe un ton jovial. 

"Si domnisoara Stancu mi-ar putea fi mama, nu-i asa? Domnule viceprimar, experienta mea in functie e foarte limitata, deci nu stiu care e procedura exacta. Dar imediat ce o voi afla, va concediez. Si pe dumneavoastra si pe prietena dumneavoastra, domnisoara Stancu."
Viceprimarul, vizibil afectat de cuvintele care ii fusesera adresate, raspunse cu un aparent calm: 
"Ce va face sa credeti ca sunt aici de 15 ani, domnule Fălăuș.. stiu sa gestionez situatii"
Spunand asta, viceprimarul Truncan se napusti asupra primarului inainte ca acesta sa poata reactiona si il asalta cu o ploaie de lovituri care nu incetara nici cand primarul Fălăuș isi pierduse cunostinta. 
Secretara, in urma instructiunilor primite de viceprimar, ii trimisese pe toti oamenii acasa. Ultimul plecase inainte cu cateva minute, iar cand Elvira Stancu intra in sala caminului cultural, viceprimarul se rasti la ea gafaind: 
"Du-te adu repede un sac!"

Sacul ce continea trupul primarului se rostogoli de pe bancheta din spate a masinii lui Truncan si se izbi de podea fiindca soferul fusese surprins de o groapa nou aparauta pe drumul dinspre podul de la marginea satului. Era noapte si viceprimarul mergea fara faruri; nu avea nevoie de ele, stiind drumul cu ochii inchisi. Pe bancheta din dreapta era Elvira Stancu, vizbil emotionata, incercand din greu sa ramana calma. Privea cand la sac, cand la oglinda retrovizoare, cand la Truncan, cand ma genunchii care ii tremurau. 
"Inca 2 minute, Elvira. Se termina povestea in curand."
Elvira nu putu sa spuna nimic, ramasese tacuta in masina si privea obsesiv la aceleasi repere de dinainte in exact aceiasi ordine: sacul, oglinda, Truncan si genunchii.. miscarile ei pareau teleghidate. 
Inainte ca viceprimarul sa il arunce pe Sebastian Falaus de pe pod, secretara reusise sa isi acopere ochii si sub protectia si intunericul din spatele celor doua palme, se auzi un tipat inabusit. Daca nu si-ar fi acoperit gura, probabil ca acesta ar fi fost cel mai puternic tipat pe care cineva l-ar fi scos in toata regiunea. 

Urmatoarea saptamana,  viceprimarul Truncan primi vizita politistilor care ii spusera ca primarul fusese gasit inecat in josul raului, la 2 km de sat. Socul viceprimarului paru atat de autentic incat Elvira Stancu se cutremura. Investigatia fusese inchisa, iar autopsia releva ca intr-adevar plamanii primarului fusesera plini de apa. Truncan convoca apoi o intalnire cu satenii si le dadu vestea care ii mahni pe multi carora noul primar le devenise foarte simpatic. In aceasi intalnire, satenii au mai aflat ca anemia este cea mai mare problema de sanatate pe care o au copiii si ca de acum inainte, o parte semnificativa din bugetul satului va fi folosita pentru a asigura distributia saptamanala de portocale si lamai. Acestea, le mai spuse Truncan, sunt cele mai bune solutii pentru a asigura necesarul de vitamia C in randul copiilor si pentru a combate anemia.In ziua in care firma contractata de Truncan isi incepuse livrarile, fusese numit un nou primar, care ulterior fusese arestat pentru delapidare de fonduri. Aceasta descoperire fusese facuta imediat dupa ce primarul le spuse satenilor ca si coacazele negre contin cantitati foarte mari de vitamina C.  

marți, 27 iulie 2021

Ultimul scapă turma

In țara "exemplu-model" Israel, se observă că printre cei complet vaccinații cu Pfizer, unii au făcut forme ușoare de Covid și sunt f. contagioși.

Transmisibilitatea in % crește proporțional cu vechimea administrării vaccinului, însă datele arată că cei infectați după o dublă vaccinare in Ianuarie, au o probabilitate de transmisie a virusului de 84% !! Această probabilitate scade treptat in cazul celor vaccinați mai recent. 

Cei mai relaxați asimptomatici sunt prin urmare cei vaccinați, iar transmisia virusului transfrontalier e aproape exclusiv "asigurată" de vaccinați. În Israel se administrează deja a treia doză; va veni și a patra, probabil și a cincea, dar m-aș mira ca guvernul francez de ex. să mai aibă atâta credibilitate (sau tupeu) încât să o facă obligatorie. Cum mai mandatezi o soluție temporară, care s-a dovedit că nu funcționează ca să "salveze vieți", ci doar să amelioreze simptomele la nivel individual.  Vaccinarea celor vulnerabili e fără îndoială benefică, dar trebuie să devină o decizie strict personală, nu o datorie față de turmă.

Mai mult, cum și cui vor mai vinde lobby-stii vaccinuri pe viitor, dacă și cei vaccinați vor trebui să prezinte un test negativ ca să mănânce o supă la restaurant, să se zbenguie la concert sau să zboare la plajă? 


marți, 16 februarie 2021

Come here

The mind travels easier, faster and further than any human physical body ever could. That's the main cause for the distortion of the signals that we emit and receive. It's highly improbable for us to really be in the same place at the same time; but when we are, how pure is the love..

sâmbătă, 8 august 2020

Cei doi care s-au speriat de Vest

Într-un restaurant, un el și o ea, îmbrăcați elegant sunt așezați la o masă de culoare Burgundy.

Stau cu coatele pe masă și cu bărbia în palme analizându-și farfuriile atent. La un moment dat, incep să transfere bucăți unul în farfuria celuilalt. Când bucățile primite sunt pe gustul lor, acceptă bucuroși, iar când nu le sunt pe plac, aceștia încearcă să oprească oferta comeseanului parând bucățile când cu cuțitul, când cu furculița.
Într-un final, ambii pun tacâmurile jos și încep să mănânce cu mâinile. El termină primul și încearcă să ia din farfuria ei, dar ea se mută într-un colț al mesei și își protejează farfuria punând un cot în fața. El scoate o carte și citește râzând des. Ea se ridică, înconjoară masă,încercând să ajungă în spatele lui ca să citească din carte, dar el pivotează pe scaun ,iar când  ea devine prea insistentă, se ascunde sub fața de masă și aprinde o lanterna a cărei lumină pătrunde prin material.
După un "mmm" între dezamăgire și îmbufnare, ea îi strecoară o bucată de mâncare pe sub fața de masă, iar el o primește. Este auzit pleoscăind. De sub masă, se aude o voce solemnă cu ecou de peșteră rostind un citat din Nietzsche: "Iubirea este o stare în care omul vede lucrurile exact așa cum nu sunt". Ambii încep să râdă copios, iar după un timp, când râsul ei ajunge la o intensitate f ridicată, începe să bată cu palmele pe masă.
El iese speriat, târându-se în patru labe.  Pt.un moment, se oprește din râs, uimită, iar apoi își reia hohotele, trăgând aer tot mai greu. Când el se ridică, cu un aer indignat, ea se oprește din nou din râs.  El se întoarce la masă și își folosește piciorul  pentru a scoate cartea de sub masă. Se apleacă, o ridică și i-o oferă ei. Ea face semnul refuzului cu ambele palme și aproape că pufnește din nou în râs, dar reușește să se abțină făcând doar scurte zgomote nazale. Își termină apoi ultima bucată din farfurie și exclamă un "mmm" de satisfacție. Imediat după, el spune cu glas domol, parcă lui însuși.
"Nota, va rog"
Apare o chelneriță cu ochelari de soare, un pix și un carnețel; pipăie inițial farfuriile, apoi pe sub masă, ii buzunareste pe amândoi, apoi scrie ceva. Întreabă: "Împreună sau separat? "
El, uitând-se la ea răspunde: "Rămâne de văzut"
Ea se îndreaptă spre chelneriță încercând să citească în carnețelul ei, dar chelnerița îl închide imediat și spune "nu va permiteți...separat".
El și ea oftează, scot ambii un pachet de cărți de joc și le amestecă pe toate într-un singur teanc până când chelnerița zice un "stop" scurt și jucăuș. El îi întinde teancul, iar ea "taie" cărțile undeva la mijloc.
"Ok, priviți aici la notă", spune chelnerița.
Cu privirea ațintită în carnețel, el numără 5 cărți de dedesubt și le întoarce rând pe rând pe masă. Cei doi încep să analizeze cărțile și exclamă diferite lucruri pentru fiecare în parte.
Chelnerița le strânge și apoi le pune în buzunarul șorțului. Din același șorț scoate apoi un bilețel pe care îl pipăie și inspira lung pregătindu-se să citească, dar el o întrerupe spunând repede :
"Mai luați de aici un 4 de treflă, ați fost tare drăguță". Chelnerița, inexpresivă, acceptă cartea și o pune în buzunar împreună cu bilețelul inițial. Scoate apoi aparent un alt bilețel pe care îl pipăie și spune repede, încercând să evite o nouă întrerupere:
"Doua bilete la film. Aveți aici lista"
Imediat ce primesc lista, el și ea încep să o studieze, in timp ce chelnerița spune: " Sunt
excluse  comediile romantice, dramele și documentarele, dar încurajăm comediile non romantice filmele SF și thrillerele. In mod ideal alegeți o combinație între cele 3. Eu am fost cucerită de o comedie SF, dar nu știu dacă sunteți genul..

El și ea joacă piatră hârtie foarfecă; a treia oară, câștigă el,dr filmul e ales de ea arătând un titlu cu ochii închiși în cu ochii închiși. Își scot apoi fiecare câte un pantof: ea stângul, el dreptul și încalță în schimb pantofii chelneriței. Chelnerița, la rândul ei, încalță pantofii celor doi și iese din scenă. Cei doi stau spate in spate și apoi fac 5 pași în stil de duel din vestul sălbatic. Se întorc fulgerător, ambii cu o mână întinsă. El dreapta,ea stânga. Se studiază reciproc din cap până în picioare pentru circa 12 secunde și apoi se apropie cu pași foarte precauți. Se întâlnesc, se iau de mână și ies și ei din scenă.

Actul 2:
Chelnerița este acum vânzătoare la casa de bilete. Cei doi se apropie din direcții diferite, încălțați fiecare cu câte un pantof al chelneriței. Se pupă pe obraji și apoi se îndreaptă înspre casa de bilete unde ea scoate lista și arată filmul cu degetul, de data aceasta cu ochii deschiși.
Fosta chelneriță spune un "aaaah" aprobator și le dă două bilete. Continuă, aproape șoptit " Pe aici, dar descălțați-vă; filmul tocmai se termină, iar unii spectatori vor să înțeleagă finalul cu tot dinadinsul. Au nevoie de liniște și claritate..mai mult de claritate."

 Cei doi se pierd în spatele cortinei, iar vânzătoarea așezată pe scaun in casa de bilete începe să cânte "They can't take that away from me";


După un minut, iese un cuplu cu masti teatru *comedie* si cei doi asteapta la casa de bilete ca vanzatoarea sa-si termine cantecul. 
Vânzătoarea se opreste subit si ii intreaba: "film nou sau restaurant? 
Ei deodată"film nou!" se îmbrățișează, primesc o nouă lista, se consulta și se înțeleg perfect asupra filmului, iar apoi arată ambii foarte entuziasmați înspre același titlu. Se iau de mână și ies după cortină în pas copilăresc. 
Un alt cuplul apare acum cu masti diferite: comedie si tragedie. le e adresată aceiași intrebare și răspund deodata: 
El "film nou" , ea "restaurant". 
"Oh, îmi pare rău" spune chelnerița/vânzătoarea de bilete. N-a fost filmul potrivit pentru voi.. poate data viitoare. Ies in direcții diferite, ea în pas zglobiu, el cu privirea în pământ. 
Ultimul cuplu iese și ambii au mastile  de teatru *tragedie* Când vanzatoarea le pune intrebarea, spun amândoi *restaurant*, își strâng mâna și ies unul la 3 pași distanță față de celălalt, în aceiași direcție. 

El și ea la film. Par a avea locuri pe rândurile din fața, pentru că se uită puțin în sus in direcția publicului. Au popcorn. El bea apă, ea suc la pahar. Prima data beau, iar apoi mănâncă din popcorn. Repetă secventa de două ori și apoi rămân fixați cu ochii pe ecran.
Încep reacțiile in această ordine:
Cca.40 de secunde de râs simultan, se cotesc, se uită unul la celălalt, se molipsesc reciproc când unul pare că se oprește, iar apoi râd și mai puternic. Se aud câteva persoane care îi șușuiesc, iar ei îi ignoră și mai apoi aruncă popcorn in spate râzând și mai tare.

Când își reidreaptă privirile înspre ecran, par a fi șocați și se retrag în scaune cu ambele coate pe spătare (muzică dramatică acompaniază gesturile lor) Se iau de mână, iar apoi ea își ascunde capul în pieptul lui, iar el o acoperă protectiv cu brațul. Din când în când, ea aruncă o privire scurtă, se ascunde din nou până când la un moment dat se liniștește și își reia poziția în scaun. Urmează momente de mirare, zâmbete, dat din umeri, cotiri, un nou pufnit în râs iar la un moment dat, ea începe să gesticuleze înspre ecran apoi înspre el, arătând cu degetul, ridicând din umeri, iar încearcă să o liniștească și să o cuprindă în brațe. Ea îl îndepărtează și continuă în aceiași nota, dar apoi el spune ceva la ureche care o face să dea aprobator din cap. Cei doi se ridica și își ating vârfurile degetelor, apoi le lasă să se împreuneze, repetând asta de câteva ori cu frunțile lipite. După un timp ,El scoate doua țigări dintr-un pachet cu aceiași mână. Pune una in gură și cealaltă i-o oferă ei. Se așează înapoi în scaun cu țigările in gură și privesc tavanul.

El:"Oare eu văd lucrurile așa cum sunt?"
Ea: "Mereu..dar numai pentru primele câteva clipe"
El:"Ce vrei să spui? Și după cele câteva clipe crezi că se întâmplă?"
Ea: "Identitatea ta îți șoptește prostii". Începe să chicotească și apoi imitand o voce groasă de bărbat "înțelegem forma asta. Am mai auzit ideea. Nimic nou pentru noi"

El: "hmm..iar tu? Cum vezi lucrurile?" 
Se ridică amândoi, iar ea face doi pași înainte uitându-se undeva sus, în gol. 
Ea: "eu vreau le observ mai mult, le las se joace puțin..acolo în abstract." 
El(dansand ceva asemanator cu baletul): " vrea sa pot și eu, dar..” 
Ea(punanu-si ruj si uitandu-se in oglinda) : "sunt sigură poți, ai fi mai fericit" 
El: ".. am o daltă pentru abstract pe care am inceput o folosesc demult 
Ea: "atunci distruge sculpturile și lasă-le renască. Apoi aruncă-ti dalta, omule" 
El: "dar nici tu nu vei mai fi aici 
Ea arunca rujul ca-colo si se uita in oglinda. *TU crezi ca asta sunt eu cu adevarat? *
El se apropie si spune : *Bine, vreau sa incerc.*
Ea: ”Inchide ochii si dă-mi mâinile” El face întocmai, iar ea începe să-l roteasca pe loc. După 4-5 rotiri, el cade și ea fuge după cortină strigându-i: ”Să ții ochii închiși!”

Apare de după cortină cu o mustață falsă,  haine vechi, o pălărie și o chitară.
După un timp el deschide ochii și o vede, privind-o foarte insistent și uimit, iar ea începe să cânte ceva atonal; evident nu știe să cânte la chitară.
După câteva acorduri nereușite, își scoate pălăria și o împinge cu piciorul în direcția lui făcându-i semn că așteaptă să primească ceva..
El scoate cărțile, le numără și pune una în pălărie.
Ea se oprește, se uită la cartea primită și pare mulțumită, lasă chitara jos și se pregătește să plece.

El: "nu vă supărați, puteți să îmi spuneți dacă știți cine sunt?"
Ea: "nu, domnule. Nu știu. Un iubitor de muzică?"