Operatiunea cizma vs. clisma statului

Sub egida "Enema of the State", noi Partidul Moralitatii Accerbe, ne-am propus sa alcatuim o echipa de profesionisti care sa identifice cauze noi si invizibile, pentru starea de fapt din aceasta intidere carpato-danubiano-pontica.
Astfel, initiem o campanie de curatare profunda si gratuita a statului, acolo unde banuim noi ca se ascund majoritatea lucrurilor necurate pe care EI NU VOR SA TI LE ARATE...dar tu nu esti prost! Tu stii ca doar prin aceasta campanie exista o sansa reala de purificare a patriei, nu pt tine, ci pentru a da o sansa la nevinovatie si curatenie, viitorului sambure de romanism ce incolteste speriat si nesigur. Vrem sa fim un model de altruism si bunavointa pentru patria romana, fiicele si fiii ei.
Dupa acest momet de solemna emotie, stim ca primul pas va fi identificarea Ass hole-ului. Nu va fi retorica intrebarea, ci v-o adresam dumneavoastra. Aratati-ni-l cu degetul... si opriti-va la timp pentru ca exista deja profesionisti pentru 

Noaptea Walpurgiei

Teatru Cluj in sala Studio... regia lui Mihai Maunutiu
Casele erau inchise, am ajuns prea tarziu, slabe sanse sa intru... dar a venit insusi regizorul providential... si a spus ca e ok sa se mai intre cand i-a vazut pe cei care se certau cu sfasietoarea de bilete...careia daca nu-i dai bilet, iti sfasie fashu' din inertie. Exagerez, tanti isi face doar datoria...
Intr-un final am intrat, m-am asezat in ultimul rand al salii studio si am ramas cuminte pana la final...
Piesa e pentru cei carora le e prea bine, sau prea rau... actorii au facut cu succes pe nebunii, au reusit sa creeze atmosfera de ospiciu rusesc, s-au destrabalat in asa fel incat i-am crezut, comaptimit, m-au durut si pe mine pedepsele aplicate de asistenti... sunetele alese de Manutiu au fost stridente, o piesa menita cred sa creeze starea, decat sa-ti transmita metaforic un oarecare mesaj profund...
vindecare prin chatarsis sau instigare? nu stiu cum a fost pentru restul, dar pentru mine a fost doar o alta poveste ruseasca trista, deznadajduita, fara sens, negativa... scene cu dementi, o invitatie in lumea celor care nu-si mai tin gandurile in frau. Pentru cei care nu sunt departe, poate a insemnat grabirea procesului...

all that jazz

Festivalul de Jazz Cluj... 17, 18 , 19 Mai 2010- Casa de Cultura a Studentilor
ce loc plin de armonie si ce incursiune in muzica de calitate!

Cu toate ca anul acesta a fost gratis, au fost relativ putini oamenii care au stiu de el sau care l-au ales; recunosc ca eu insumi eram in prim faza sovaielnic: aveam un meci de baschet.... dar ratam poate una dintre cele mai reusite si intense performance-uri pe care le-am vazut in ultima vreme. Foarte multi muzicieni de calitate, nume consacrate, pe langa voci si instrumentisti inca necunoscuti dar foarte foarte virtuosi.

- Teodora Enache şi Darius Brubeck - un pian manuit de Brubeck, care avea puterea sa te poarte in orice spatiu si timp vroia, alaturi de o voce a Teodorei Enache care ascunde o tehnicitate deosebita. Schimbarea registrelor cu o usurinta dezarmanta, interventii a la Ella Fitzgerald si o interactiune cu publicul proprie doar unor mari artisti.

  - Big Band Gaio: orchestra fenomenala de instrumente de suflat. Flaut, saxofon, trompeta,clarinet, acompaniate de pian si drums. A iesit o impozanta nebunie a sunetelor care te patrundea fara ca sa te poti impotrivi...ti se miscau picioarele pe ritm de unele singure. Mai ales pe "take five" - de-a dreptul spectaculos!

  - Hot Vocal Jazz Quartet : patru gagici fenomenale! de la tinuta formata din rochii lungi, colorate cu bun gust, pana la vocile suave, dar precise in acelasi timp, cele patru demizeite au umplut sala de o armonie deosebita, asa incat oamenii zambeau la auzul lor si eu ma imaginam involuntar lupul din barul looney toons...

  - Jump - formatie foarte reusita de instrumentisti, cei care au acompaniat majoritatea performance-urilor. Au avut doua interventii proprii si au schimbat doua vocaliste, ambele cu voci foarte patruzatoare.

  - Rebecca Trio - o voce foarte foarte reusita, instrumentisti foarte tehnici, pe care ii simteai ca erau cu mintea si sufletul acolo... si rezultatul a fost un dans al simturilor.

  - The Jazz Basement - patru debutanti care au sanse maaari sa se remarce... de fapt s-au remarcat deja in cadrul festivalului. Acompaniati ritmic de drums si chitara bass, pianistul si violonistul erau in stare de dialoguri care se initiau simplu, concis, naiv, pana la gradarea lor inspre complexitati armonioase de mare clasa.

  - Elena Mandru Cvartet - o voce angelica dar tehnica, atitudine de mare clasa, abordari indraznete,  trei virtuosi, cu o interpretare "my funny valentine" pe care am considerat-o de mare intensitate... Vocea feminina, acompaniata de un pian si-un ritm al inimii mimat de o bataie din spatele contrabasului. Mai mult, culorile rosiatice si vibratia instrumentului care era vizibila in fata, au fost de mare efect...


Doar daca ai fost acolo ti-ai da seama ca aceste superlative nu sunt gratuite si nici exagerari...
Impreuna pe aceiasi scena, in aceiasi seara, cei de mai sus, au avut puterea sa creeze o lume fascinanta, un loc idilic ferit de orice framantari egoiste contemporane.Chiar daca a fost pentru mai putin de trei ore, simt inca reverberatia sunetelor de ieri, care isi pastreaza inca autoritar locul in mintea mea. Si asta nu poate decat sa ma bucure... si sunt convins ca toti cei care au fost acolo s-au trezit azi de dimineata zambind.

Avoid being the idle slave of a Good

I want to do both good and bad things without thinking about them, cause there should be no such thing as justice.We can't help dancing to a music that was composed an eternity before our time.

BEING good or bad is just as evil... DOING good or bad is just as heavenly.
If everybody understood this, we could all see our purpose here... that of being tiny elements of the Ying and theYang. For as long as we last... and get replaced.
Being defines you as a spectator of the world around you, doing defines you as somebody who shapes the ever changing process.
If God, or whatever you call it, can give you anything, it's the Energy of doing... not of being. 
There's no evil, the only way you can perceive evil is through idleness... when you allow yourself to judge things for too long. You should not have the time! Dance!
thought, belief, energy, action!

Romania- tara mama cu copii din flori... unii frumosi si destepti

Cineva zicea ca Romania e ca o nevasta fara pasiune, curva si batrana pe care o fut toti strainii, se compromite iremediabil si apoi se intoarce acasa manjita, ca sa-si ceara bani de farduri si blanuri... Cu toate astea, chiar daca ii stii trecutul, oricat de evidenta ar fi starea de fapt, ceva te impiedica sa o parasesti... de ce?
Care sunt sentimentele si care-i substratul psihologic ce te determina sa tolerezi aceasta curva?
Cred ca, mergand pe analogia de mai sus, raspunsul sta in rezistenta genetica la abuz, un fel de masochism in stare avansata, o coma spirituala.
E deja inutil sa exemplific, nu mai intereseaza pe nimeni noile anomalii pentru ca pas cu pas, am fost educati sa nu ni se mai para anomalii si sa le luam ca normalitati. S-au facut studii graitoare in sensul asta... si guvernul stie cu cine se joaca, pentru ca "romanii sunt mai nefericiti decat africanii si merg la medic chiar inainte de moarte"
Nici macar condamnarea la tristete vesnica nu cred ca ar mai fi impresionanta, se poate accepta si asta... pentru ca noi nu cochetam cu idei abstracte. neaaah!

Vestea buna e ca, la nivel de individ, nu conteaza unde traiesti si identitatea ta poate sa se contureze dincolo de apartenenta la o natiune.
Ca sa fii fericit ai nevoie de: "ceva de facut, ceva de iubit si ceva la care sa nazuiesti"
Hai noroc!