luni, 15 iunie 2015

Doua sau trei roluri

Cand Tiberiu se ridica, simti ca dintii care i se ciobisera de bordura devenisera atat de calzi, incat ii ardeau buzele, iar pe varful limbii zgariate, gustul smaltului se imbiba cu praf si sange. Nestiind ce sa faca, incepu sa maraie si forma 112 cu ochii inlacrimati.

Trei zile mai tarziu, Tiberiu era chemat din nou la sectia de politie pentru a revedea o serie de poze cu suspecti.
Ca de fiecare data, la ghiseu trebui sa explice aceluiasi individ cine e, cu cine aranjase intalnirea si ce cauta "cu adevarat" acolo. Tiberiu nu stia sigur daca respectivul receptioner era amnezic, sarguincios sau doar un mic functionar insetat de puterea de-a fi o buturuga mai mare.

Tiberiu intra de aceasta data intr-un alt birou, unde politistul achetator, Verdean era afundat in studiul unor hartii si nu isi ridicase nici de aceasta data privirea sa-l salute sau macar sa-i recunoasca prezenta.
Verdean era un tip inalt, grizonat, cu un o fata ascutita, dar simetrica si purta o uniforma imaculata care parea ca este la prima purtare. Fusese politist chiar inainte de '89 si avea o atitudine condescendenta care urma sa-i para lui Tiberiu ca fiind in contrast cu adevarata lui autoperceptie.  Mai avea cam un an pana la pensie si fusese promovat la pozitia de anchetator sef, o functie pentru care familia lui il felicitase, iar el le multumise cu un zambet fortat in timpul unui cine organziate de fiica lui, Sorana. Pe tot parcursul serii respective, achetatorul visa doar la linistea camerei sale obscure unde-si studia timbrele si monedele la lumina lampii.

Dupa un minut de liniste, Verdean il privi pe Tiberiu si il indemna sa ia loc.
"Deci dupa ce ai desfacut legatoarea bicicletei si ai reusit sa urci pe jumatate, ai auzit pe cineva rastindu-se la tine si cand ai intors capul ai fost lovit fara sa recunosti individul"
"Da, s-a furisat fiindca nu-l auzisem si cand a fost destul de aproape a strigat facandu-ma sa-mi intorc capul. M-a lovit inainte sa reusesc sa-i vad fata...Am cazut si mi-am pierdut cunostinta pentru cateva secunde. Cand m-am ridicat individul disparuse si bicicleta mea odata cu el"
"Aha, inteleg. Hai sa ne mai uitam la poze"

Tiberiu nu reusi nici de aceasta data sa identifice agresorul printre exact aceiasi suspecti propusi de Verdean. Cand incerca sa isi aminteasca de acea noapte, gustul de sange imbibat cu praf si dinti sfarmati revenea autoritar si nu ii permitea memoriei sale sa contureze niciun alt detaliu prea clar...

Dupa inca o ora si 20 de minute in care Verdean il chestiona in legatura cu evenimentele din noaptea respectiva, lui Tiberiu ii veni greu sa isi mai aminteasca ce se intamplase cu adevarat. La fiecare raspuns pe care-l dadea, politistul il intreba daca nu cumva o alta varianta era mai plauzibila.
Cand de exemplu, Tiberiu afirma ca iesise din casa la 8 seara, polististul il intreba daca n-a fost cumva 7:45, sau daca bicicleta nu fusese cumva imprumutata, sau daca nu cumva o luase pe strada Kant Immanuel in loc de Cantemir, daca filmul fusese la cinema Regizorul si nu la cinema Actorul, de la 9 sau de la 8:30.

Tiberiu isi intise picioarele pe sub masa, lasandu-se pe spatarul scaunului, obosit de interogtoriul aiuritor pe care politistul Verdean il construia. I se parea ca acesta incerca sa-si completeze raportul si sa inchida cazul mai repede.

"Tibi", spuse politistul intr-o voce afecatata, "eu lucrez de multi ani in Politie. De obicei, in aceste cazuri, avem de-a face cu oameni saraci. Oameni care au fost marginalizati de societate; e pacat, dar e un fenomen social specific tarii noastre... trebuie sa ne fie mila de acesti indivizi, care traiesc din gainarii. Nu o lua personal, a vrut doar bicicleta ta pentru un mic profit. Sigur, poti face o plangere cu autor necunoscut, Cum nu poti sa identifici pe nimeni, pot doar sa presupun...Dar spune-mi, cine era fata cu care te-ai intalnit?"
"Am cunoscut-o in urma cu doua seri. Fusese prima noastra intalnire; dupa ce am condus-o acasa, m-am indreptat catre locul unde-mi legasem bicicleta ca sa pornesc inspre casa. Era cam miezul noptii si ma grabeam sa ajung la baie"
"Dar de ce nu i-ai cerut ei sa iti permita sa folosesti toaleta?"
"Ar fi parut un truc ieftin pentru a ma autoinvita la ea acasa. In plus, cred ca locuieste cu parintii"
"Stii care e numele ei de familie? Sau ce fac parintii ei? Daca are poate un fost prieten gelos?"
"Am cunoscut-o de cateva zile. N-am intrat in detalii... Spuneti ca ar putea fi un fost prieten? Nu m-am gandit la asta!"
"Ar putea fi... si s-ar putea sa-ti fi luat bicicleta pentru a ne induce in eroare. Eu zic ca ar fi bine sa o intrebi pe Sorana despre fostul ei prieten..."
"Dar de unde stiti cum o cheama?!"

Un an mai tarziu,Verdean o aducea pe Sorana la altar, iar Tiberiu o primi in aplauzele si uralele celor prezenti.
Fusese una dintre ultimele intalniri ale lui Vedean cu fiica sa, pentru ca Tiberiu fusese din nou atacat cateva saptamani mai tarziu de un individ care nu reusise sa il domine fizic pe Tiberiu si de la care acesta afla ca fusese trimis de acelasi tata socru.