Imagine all the people...

Noi, ca si spirite vom lupta pentru evolutie in spatiul asta restrans, numit Pamant, pana cand ne vom desavarsi si vom fi alipiti unui Spirit Suprem, care ne asteapta, ca pe niste copii rataciti sa ne intoarcem la el.

Imagineaza-ti ca traiesti pe o insula cu vegetatie luxurianta, unde toate lucrurile de care ai nevoie exista din abundenta si anuleaza insasi nevoia, unde iubirea e gratis si fara sfarsit, unde nu simti trecerea timpului pentru ca n-ai de ce sa-l masori, unde surprizele placute se tin lant, unde sufletul tau se deschide nesfarsit doar pentru a putea cuprinde tot mai multa bucurie, unde nu conteaza daca uiti ca ai fost fericit si nu-ti faci griji ca nu vei mai fi maine, unde devenirea isi pierde orice sens pentru ca exista doar un perpetuu acum care se desfasoara perfect, ai vrea sa stii mai mult?

  Unii filosofi spun ca Dumnezeu nici nu stie ca existam, motivandu-si teoria printr-un apel la logica simpla: daca Dumnezeu a fost intotdeauna perfect, cum sa inteleaga sau sa perceapa imperfectiunea? Nu e vorba ca nu-i pasa, dar nici nu stie ca suntem aici. E apanajul nostru, al imperfectilor sa ne amintim si sa tindem inspre El.

  Daca admitem ca Dumnezeu a fost vreodata imperfect, atunci putem presupune ca este inca perfectibil... ori Dumnezeu, Perfectiunea, Absolutul, Infinitul si alte concepte marete, (mai mult sau mai putin calauzitoare pentru noi) sunt prea abstracte ca sa fie supuse Ratiunii. Ele trebuie venerate in mod naiv, simtite asa cum simti iubirea neimplinita dar mereu aproape; cand oamenii le-au rostit pentru prima data, asta le-a fost menirea: sa umple acel ceva din noi care are nevoie de lucruri de netagaduit... de imaginea idealizata cu toata puterea si resursele pe care mintea ta poate sa le nascoceasca fara a admite vreun semn de intrebare...
 
  Dumnezeu nu e empatic... nu e gelos, nu e razbunator, nu ne iubeste, nu ne uraste, nu e batran, nu isi pierde rabdarea, nu asculta rugaciuni si cantece, oricat de frumos ar suna...Ii merge prea bine ca sa-si faca timp pentru a inventa timpul pe care sa si-l piarda cu noi... Eu ii doresc sa-i mearga la fel de bine si tare as vrea sa imi mearga si mie la fel candva cand n-o sa stiu ce zi este si de ce ma simt din ce in ce mai bine...

Virtutile contemporane

A te dezmetici sau a invata sa fii moral presupune un efort la nivel cerebral mult mai solicitant decat cel de-a te lua in hora cu dansatorii ametiti care striga "Tzuraaa" pe ritmul lautarilor zambareti...
Ca si invelis de concept, mandria ii caracterizeaza pe tot mai multi oameni contemporani. Acum fie ca limba romana moderna admite prea multe sensuri unui cuvant, fie ca intelesul cuvintelor s-a alterat in timp din cauza oamenilor care incercau sa-si descrie cat mai frumos propriile calitati(in spiritul romanesc "bine-i si asa", se pare ca e mult mai ieftin sa fim mandri, scumpi, demni si aparte. Se pare...
Dupa mine, e o dovada de prostie marginita*, pentru ca prostia fara margini este deja o forma de genialitate...

Astazi, virtutile umane au tendinta sa se contureze ca atare pornind de la ideea ca morala e flexibila; adica: daca nu sunt eminamente imoral, asta inseamna ca imi ramane sa fiu doar moral...

Premisa 1:Nici macar oamenii buni nu vor scapa de moarte si de taxe
Premisa 2:
-Cine-i acolo?
-Om bun
Concluzia: ...

Imi justific actiunile prin rolul pe care mi l-am ales eu in viata, deci... daca unii se transpun in Mos Craciun si Lupi Singuratici, as putea si eu sa ma transpun in Moarte si Fisc?
1. Pentru ca Moartea e tot mai usor de induplecat de medicina moderna, pt ca oamenii nu mai au alti pradatori de care sa se teama si selectia naturala e de fapt artificiala
2. Fiscul e tot mai usor de pacalit...

Premisa 1:Totul tinde spre echilibru
Premisa 2:Am mancat tot
Concluzie:Acum sunt sigur ca tind spre echilibru

Bineinteles ca sunt exemple sofistice, dar cred ca tot mai putini indivizi le pot deosebi de silogisme si cu cat le e mai foame, cu atat le e mai usor sa dea caracter axiomatic oricarei premise ce ii apropie de justificare... Cata constiinta, atata drama, iar omul hedonist fiind...

Fondul virtutilor e viciat de cultul pentru forma, iar in actualul context social, de o acceptiune schiloada a ratiunii de-a exista; omul masa a fost invatat sistematic sa-si urmareasca doar scopul sau, sa faca tot mai multe mici compromisuri intru "supravietuire", sa blameze mediul abject pentru a-si justifica actiunile necurate si pentru a-si proteja familia sau bunurile materiale; prin urmare, de cele mai multe ori, aceste virtuti se metamorfozeaza in chip monstruos si trec drept insusiri nobile.

De ce sa fii mandru? De orice altceva decat de stratagemele care-si implinesc scopul de-a te vinde foarte scump. Omul n-are pret, si-l atribuie singur si are mai multe feluri de-a o face; pana si izolarea sau tacerea pot fi o forma de fariseism.

Unde virtutile sunt interpretabile si flexibile, pentru ca sa fii mai virtuos si pentru ca existenta ta sa fie mai justa si benefica societatii, tot ce iti trebuie este sa dai dovada de mai multa aroganta si opulenta decat restul. Si nu e mai simplu? Poti sa te pacalesti pana si pe tine daca iti repeti destul de des ca esti mai demn, mai moral, mai potrivit decat ceilalti; si inevitabil o vei face daca ti se va da ocazia. Apoi vor aparea cei care iti confirma convingerile, exprimandu-si lingusitor aderenta la maretia ideilor tale. Poate chiar in mod sincer, stiut fiind faptul ca procesul de inoculare prin repetitie este foarte eficace; oamenilor le e mult mai usor sa se indobitoceasca decat sa se dezmeticeasca.

Trebuie doar sa urmarim exemplele celor care contemplau scarbiti cacatul si din atata interes li s-a nascut fascinatia. Acum s-au transformat subit din critici vehementi in apologeti de neclintit