the best things in life are free... so let them go!

 
Dau spre adoptie un dragonas de buzunar, micutz, dar bine crescut... El stie:
1. sa zambeasca
2. sa danseze pe "light my fire"
3. sa sperie fumatorii care-i cer foc
4. sa spuna "nu te speria, traiesc doar in imaginatia ta" si "minunat"
5. sa aprinda toti zmeii
6. sa ofere flori cu reverenta
7. sa puna telefonul pe silent
8. sa-si sufle nasul
9. sa faca zgomot de tantar cand zboara
10.sa ridice o spranceana
11. sa mearga tiptil
12. sa faca avioane din hartie si sa le lanseze de la balcon (apoi sa le urmareasca si sa le aprinda)
13. sa rada rostogolindu-se cand vede chibrituri
14. sa numere stele
15. sa traga clopotele
16. sa se prefaca interesat si nepasator
17. sa se scuture de praf
18. sa scoata impuritatile din fasole
19. sa faca o inima strapunsa de sageata... din fum
20. sa se dea pe balustrada
21. sa explice diferenta dintre bine si rau
22. sa faca gargare
23. sa stea drept, in stil militaresc, cand vin musafiri
24. sa lacrimeze cand arata unde e China pe harta lumii
25. sa se piarda printre porumbeii din parc
26. sa stearga cu radiera
27. sa arate estul
28. sa adoarma doar pe simfonii
29. sa culeaga plante medicinale
30. sa desfaca noduri
31. sa cantareasca din priviri
32. sa se arunce pe burta si sa faca podul de sus
33. sa zgarie in geam
34. sa mestece guma si sa faca baloane cu foc inauntru
35. sa lase cheia sub pres
36. sa lanseze pungi cu apa
37. sa aplaude
38. sa calareasca vulturi
39. sa traga ceasul
42. sa viseze si sa-si urmeze visele
41. sa evite scandalul
42. sa modeleze plastelina
43. sa poarte esarfa
44. sa umble la butonul de volum
45. sa injumatateasca un mar
46. sa scotoceasca prin sertare
47. sa strige "ah" in 3 octave
48. sa se joace in nisip
49. sa intoarca pagina de la calendar
50. sa deseneze toate semnele de circulatie
51. sa manance semintele de floarea soarelui fara coaja
52. sa puna dopul la vana
53. sa stranga bancnote in pumn
54. sa se joace in fan
55. sa bata ritmul
56. sa huiduie nedreptatile
57. sa inconjoare copacii
58. sa bage ata in ac
59. sa stea cu capul in nori
60. sa sufle papadiile
61. sa dezlipeasca abtibilde
62. sa faca semnul infinitului din aluat
63. sa fuga descult prin roua
64. sa dea viata unei marionete
65. sa aprecieze apusul
66. sa se tina de orice promisiune
67. sa se dea jos de oriunde urca
68. sa sparga gheata
69. sa descifreze mesaje secrete in coduri de bare
70. sa tinda spre perfectiune
71. sa verifice cutia postala
72. sa nu se repete
73. sa prevesteasca furtuna
74. sa atinga punctul culminant
75. sa dea binete
76. sa salveze aparentele
77. sa priveasca prin lupa
78. sa intoarca lucrurile pe dos
79. sa se plimbe pe linia ferata
80. sa potriveasca patratelele cubului perfect pe toate fetele
81. sa citeasca in zat si sa ghiceasca in palma
82. sa traga de timp
83. sa-si aminteasca doar complimente si sa uite insultele
84. sa nu se tavaleasca ud prin faina
85. sa aleaga ciupercile comestibile
86. sa viziteze cat mai multe tari
87. sa dirijeze greierii
88. sa puna corect un pansament
89. sa fie relaxat in lumina reflectoarelor
90. sa stranga timbre
91. sa destranga suruburi
92. sa deosebeasca stanga de dreapta
93. sa sadeasca un copac
94. sa-si verifice pulsul si temperatura
95. sa fie econom
96. sa aplaneze conflicte
97. sa se rostogoleasca printre flori
98. sa estimeze distanta pana acasa
99. sa invete limbajul semnelor
100.sa fie mandru ca este ceea ce este

Anonimul

Cu fereastra inspre rasaritul tacerii

  Furtuna tocmai trecuse… Acum pe strada era liniste, copacii isi intinsesera bratele parca pentru a se imbratisa peste aleea umeda, strabatuta de o dara lunga de lumina, ce era aruncata si intinsa la nesfarsit de felinarele aliniate soldateste de-o parte si de alta a ei. Adieri timide ale vantului mai scuturau frunzele incovoaite de picurii de ploaie, iar gazele ce iesisera din adaposturi roiau din ce in ce mai jucaus in jurul piloanelor cu coifuri de foc.
  Una cate una, luminile caselor din imprejurimi se aprindeau, iar oamenii ieseau timid la geam, cautandu-si semenii din priviri; nimeni nu mai vroia sa doarma, era parca impotriva firii, acum ca noaptea urlase atat de amenintator. Si chiar daca tacuse de ceva timp, toti erau convinsi ca putea sa se revolte din nou, pentru orice alta pricina, necunoscuta vreunui suflet pamantesc. Tot tumultul a durat cam un ceas, dar cum ploaia si vantul pareau ca incetasera, luminile incepura sa se stinga, ca si cand natura soptise in sfarsit sufletelor ca pot sa faca liniste… Cand in spatele ultimei ferestre se cufunda intunericul, greierii de august isi reluara cantecul lor monoton cu masuri matematice, iar luna aprindea norii noptii doar cu un varf.

  Doi ochi flamanzi priveau infinitatea de ochi ai cerului, deslusind din ce in ce mai usor fapturi negandite, ce ii pareau a fi gata sa coboare in orice moment de pe cer si sa isi ceara locul cuvenit printre restul vietatilor; el, cand observa licarul subit al stelelor cazatoare scotea de fiecare data o exclamatie admirativa, desi vasuse atat de multe paturi de astre, in atatea nopti pe care le-a asteptat atat de rabdator sa albeasca.
  Se simtea pironit acolo, fara nicio sansa de a se ridica si prin mintea lui fulgerase gandul ca pamantul de sub el era un infam magnet ce putea fi invins; inca nu stia cum. Locul pe care statea intins era cu siguranta mai uscat decat oricare altul cat ai fi vazut cu ochii, capul pletos ii era ud, iarba pe care o turtise ii increstase semne ciudate pe spate, picioarele ii erau furnicate de amorteala unei imobilitati prelungite; il cuprindea un frig ce-si sapa drumul din ce in ce mai adanc in oase. Deodata, asa intins pe spate, isi misca bratele si picioarele ca si cum ar fi vrut sa descrie un om Vitruvian animat si incepu sa rada multumit. Dupa lungi ezitari, se ridica pe coate, apoi in picioare si privi in jur. Isi vazuse propria-i urma in iarba si incerca sa-si faca umbra sa se intinda perfect peste forma pe care si-o desenase acolo; nu reusi... Cand arunca ultima privire inspre cer, i se paru ca vede o poarta uriasa, iar de-o parte si de alta a ei, nimic altceva decat zabrele. Peste tot imprejur, se intindeau mici ochiuri de apa, unele poate reflectand jumatati de constelatii, altele adapostind imaginea feerica a stelelor care se inveleau si apoi se dezveleau de nori; isi spusese ca, de atunci inainte, va inceta sa se mai priveasca in oglinda…

  Trecuse de mult de miezul noptii cand hotari sa se indrepte inapoi spre casa, sa urce scara de zidar, de pe care a coborat de la al doilea etaj al casei lui, imediat ce maica-sa ii spusese “noapte buna” si inchisese usa de la camera. Isi aminti sa fie atent pentru ca scara era murdara pe partea ei stanga, de cand tatal lui scapase vopseaua cu care ii dichisea casuta din stejarul pe care il cunostea la fel de mare inca de mic copil. Se simtea ca si cand tocmai se trezise dintr-un vis, umbla buimac, nu mai recunostea nimic din jurul lui… dupa alti cativa pasi isi dadu seama ca fusese intr-adevar doar un vis. Pe el nu-l chema Titus, de fapt nu mai era sigur care e numele lui, nu avea unde sa doarma in acea noapte si nici in noaptea ce urma sa vina, parintii lui erau demult uitati sub narcisele aruncate peste pamantul din cimitirul unui orasel inbatranit, pe care il parasise fara sa priveasca inapoi.

  Trecea prin fata cladirilor studiindu-le forma, incercand sa puna pe fiecare un sablon stiut doar de el si se pretindea de fiecare data scarbit de prostul gust care se desfasura in fata ochilor lui; arunca mereu critici acide la adresa constructiilor moderne si pentru asta ii fusese destul sa studieze istoria ilustrata a catorva modelele arhitectonice ale grandioaselor cladiri antice ca sa creada justificata supunerea tuturor constructiilor contemporane acelorasi pretentii de grandoare, estetica si sens... Tuturor care aveau rabdare sa-l asculte, le spunea, de fiecare data sub un alt nume, dar cu o convingere de nezdruncinat, ca lucrurile care nu sunt mai marete decat cele care le-au precedat nu isi au sensul si trebuie distruse imediat, pentru a nu sufoca spatiul si timpul omenirii viitoare, care nevinovata, se va asfixia claustrofobic si iremediabil intr-o matematica exacta, lipsita de poezie si simbolism.
   Cand se plimba pe stradutele intunecate, privirea lui iscoditoare mai fura cate o frantura de lumina din ferestrele caselor si nu de putine ori s-a trezit zambit natang, lipit cu palmele si fata de geam, prostit de idea ca era de cealalta parte si ca el insusi era cel care, cu palmele impreunate evlavios, dadea tonul rugaciunii de dinainte de masa. Ramanea acolo mult timp in transa, pana cand geamul se deschidea si i se arunca o bucata de paine sau alte resturi de la masa. Uneori le accepta bucuros, alteori se simtea profund jignit de acei aroganti binefacatori care presupuneau ca sta acolo sa cerseasca. “Omnia mea mecum porto, lasa-i pe ei sa se lupte o viata pentru cee ce eu pot sa am doar clipind o data lung din ochi ”. Dar incurajarea pe care si-o facea il multumea doar pentru cateva momente, pana cand stomacul lui incepea sa se vaiete, stergandu-i zambetul de pe buze si ingradindu-i gandurile intr-un spatiu circular in forma de spirala descendenta. Atunci devenea pentru el tot mai evident faptul ca era intr-o cursa contracronometru cu miza gasirii unui leac pentru acel santajist plangacios si limitat, gand care ii provoca o stare de teribila anxietate. Trebuia sa existe un panaceu, un remediu pentru orice fel de nevoie ce il deturna batjocoritor in lumea umilintei si a tanguirii organice; vroia sa afle cum sa-si treaca prezentul dincolo de perpetua inlantuire ce-i semana si inradacina gandul ca daca va continua asa, va fi supus inevitabil unei descompuneri triste, la fel cum s-au descompus in uitare atatea alte generatii ale vechii omeniri sub talpile ce astazi le batatoresc catacomba.

   In aceasta noapte se plimba fara directie, dadea tarcoale repetate copacilor, numara scandurile de lemn vopsit ale gardurilor din fata fiecarei case, lovea fiecare pietricica pe care o intalnea si din cand in cand sarea cu ambele picioare in cate o balta razand de unul singur, plin de namol. Isi spunea ca lucrurilor marete le ia mult timp sa se intample si cu cat se vor petrece mai tarziu cu atat vor fi mai mirifice. Fluiera o melodie ale carei versuri nu le mai stia si mergea cu capul in pamant, tarandu-si picioarele greoaie prin crestele noroiului de pe drum. Stia ca el insusi s-ar fi ingrozit de aratarea lui daca i-ar fi fost dat sa se intalneasca, dar nu-i pasa; simtea ca este singur acolo, nici macar cainii nu-l mai latrau... Totul parea ca doarme, iar el se credea, in lumea asta, o existenta care se putea metamorfoza in orice faptura ce ratacea atunci prin vis. Deodata, privind coroana stufoasa a unui copac, i se paru ca vede o lumina a unei ferestre strecurandu-se printre frunze. I se trezi o curiozitate pe care n-o mai simtise pana atunci. Se intreba cine putea sa fie fiinta care refuza sa ii lase mintea sa hoinareasca mai departe de lume si, fara sa incerce sa inteleaga ce era dincolo de curiozitate cum facea de obicei, hotari sa urce copacul si sa ajunga atat de sus incat sa arunce o privire pe geamul luminat al casei cu etaj. Se urca pana cand crengile semete incepura sa se indoaie sub greutatea lui si trebui sa se prinda cu ambele maini de truchiul copacului ca sa-si tina echilibrul. Mai rupse cateva ramuri cu frunze dese si cand fu multumit de fereastra pe care si-o decupase, isi atinti ochii flamanzi inspre unda de lumina.

   Acolo, dupa perdeaua odaii, zari o faptura intr-o camasa de noapte alba, cu parul prelingandu-se pe tot spatele, care dansa vals in fata unei oglinzi mari si rotunde ca si cand si-ar fi tinut iubitul in brate, iar miscarile ei gratioase erau scaldate in undele de lumini ale zecilor de lumanari raspandite prin odaie; parea ca flacarile dansau si ele acompaniind adierea lunecanda. Dupa ce isi termina dansul, facu o reverenta, pastra pozitia pentru cateva secunde, ca mai apoi, ca si cand ar fi schimbat o lume cu o alta, pasii sa ii devina tot mai salbatici si valsul gratios sa se transforme intr-un dans de o pasiune nebuna, aparent lipsit de orice posibila incadrare de stil. Muzica surda pe care se misca, parea ca exista doar in ea, ca expresie a proprie-i uniciitati, pletele ei rotindu-se biciuiau spatiul dimprejur, iar lui i se parea ca ar fi increstat aievea chemari lascive si promisiuni de abandonare. Gatul i se intrezarea arcuindu-se si pulsand sub o respiratie neregulata, lacoma; isi spunea ca ochii ei erau o portita prea mica de scapare pentru flacarile izbucnite din focul interior ce parea ca o chinuie, ca o mistuie iremediabil. Rotirile tot mai nebunesti pe care nu si le mai controla, ii descheiasera nasturii camasii de noapte care cazuse mai jos de umeri, lasandu-i sa se vada sanii ascutiti dansand si ei in propriul lor ritm. Deodata, isi prinse cu ambele maini panza alba de pe trup si o sfarteca aruncand-o inspre perete, isi domoli pasii si incepu sa se unduiasca din nou cu miscari line si afectuoase, complet goala, in bratele iubitului ei imaginar; ca si cand ar fi fost imbrancita salbatic, se arunca pe pat cu bratele desfacute, ridicandu-si talia si etalandu-si pubisul intr-un gest de submisie totala. El privea intregul ritual inmarmurit, cu mainile inclestate in jurul copacului; se simti deodata ca un tanar navigator care, dupa ce isi petrecuse toata viata ratacind pe mare, vede primul petec de pamant si ramane inmarmurit. Era altceva decat gandise... Haosul simturilor, pe care le detesta, considerandu-le singure vinovate de injosirea in abjectie a omenirii, tocmai ii scoase la iveala dovada cea mai pura si de netagaduit ca ratiunea nu are nicio sansa in fata patosului... ii aratase ca era si el un supus ratacit. Inchisese ochii; se hulea in gand pentru ca acea imagine reusise mult prea usor sa gaseasca o poarta secreta in fortareata ce si-o credea impenetrabila, iar acum odata intrata, il detronase si ii poruncea cum sa respire, anihilandu-i intreaga ratiune si raspandindu-i sangele infierbantat intr-un puls allegro. A vazut o tanara feciorelnica cum tanjea erosul anonim, nedefinit si se indragostise subit de propriul lui anonimat, de propria lui existenta fizica, careia ii gasise in sfarsit un motiv destul de puternic pentru a se reintoarce printre formele telurice. Ar fi vrut sa ramana acolo in reverie intreaga noapte, ca sa se bucure rand pe rand de vinovatia naucitoarelor impulsuri ce-l scoteau treptat din paralizie, sa se scalde sub cascada abundenta de simturi pe care si le reprimase atat de incapatanat si care acum il inunda...
Exista oare o traire interioara ce ii da puterea unui singur om sa-si adune toate gandurile risipite intr-unul singur? Exista o singura vointa ce se naste din acel singur gand care sa nu stie ce e indoiala ci sa se intareasca prin ea insasi in fiecare clipa? In el exista atunci, acolo si era cu atat mai genuina si invincibila cu cat lasase gandurile si vointele sa se faramiteze pentru atat de multa vreme...

Carmen

Sa vedem prima data fetele zambitoare si mai apoi pe cele triste, lunecand si cazand rostogolit in ritmul lui Carmen: ta ra tap ta, ta rap ta ta!
Stimati figuranti, carnavalul a luat sfarsit, multumim pentru masti, ati fost extraordinari, foarte talentati! Am decis ca teatrul sa-l jucam intr-un loc mai calduros! Piesa era trista...insa lacrimile dvoastra nu sunt epuizate, avem convingerea... stim ca isi vor regasi ratiunea de-a exista. Acum, va rugam ca mimica sa vi se niveleze in forma unei paranteze cu 3 puncte. Gura inchisa si cel mai important: privirile dvoastra trebuie sa fie visatoare, sa scruteze un orizont ce se stinge dupa o cortina grea, aratati-ne ca descumpanirea este de nestramutat. Sa vedem expresia gandurilor lipsite de fertilitate care v-au impresurat si vajaie rotindu-se in singurul spatiu imaginabil : Neantul; cu marginile in expansiune, spargand violent taramul de poveste si presarand maruntaiele aburinde ale eroilor mitologici si ale animalelor vorbitoare, Neantul va fi gazda dumneavoastra intr-o calatorie de neuitat. Singura si aceiasi pe care o veti face pana la sfarsit; dar nu va ingrijorati, estomparea memoriei va surveni treptat, se va lasa greu anulata, veti mai avea inca franturi ale imaginilor de integritate si lumina. Din pacate insa, nu putem sa controlam succesiunea memoriilor pe care le veti pierde. La revedere!

soare mare, hai-napoi!

Draga furnicuta,
sa vezi ce mi s-a intamplat...Noaptea trecuta mi-am uitat balconul deschis, cineva a lasat geamul si usa de la baie deschise, iar eu am dormit in pantaloni scurti si tricou. Consecinta e ca am visat ca citeam Tolstoi. Si citeam pagina dupa pagina cu nesat... tot visul, pana m-am trezit sa inchid balconul; dar era prea tarziu. Imi intrase toamna-n casa si-mi trimisese mintea cu gazda ei cu tot intr-o sanie ruseasca ce strabatea campurile inzapezite si cu nimic altceva sa ma fereasca de vifornita, decat o patura infasurata strasnic in jurul trupului meu dardaind. Si am inaintat asa prin noapte, rasfoind paginile, parundu-mi-se foarte natural sa simt ceea ce mintea mea debita.
Am ajuns la concluzia ca mintea mea are nevoie de educatie...ca prea e ea nastrusnica... sper sa inteleaga cu vorba buna ca altfel, am sa-i dau exercitii de matematica si de economie bancara + atatea informatii incat n-o sa poata sa le duca. Poate sa se impotriveasca cat vrea, am s-o pun in lanturi!
Tertipul pe care-l folosea era destul de simpatic: cum ca daca e incalzire globala, ea credea ca n-o sa ne fie frig... Sau ma intreba daca morsele s-ar supara ca am reintra intr-o epoca glaciara cum ne suparam noi pt incalzirea lor globala. Mi-a zis apoi un despre ursuletul polar si mama lui si aproape ca m-a convins (pentru povestioara click aici http://irunik.blogspot.com/2009/10/poveste-din-taramul-alb.html ), dar mi-am dat mai apoi seama ca incearca sa-mi adoarma ratiunea furisandu-i tot felul de somnifere din astea in pahar.
Azi e vremea greierilor sa joace la Loto, e vremea ramelor sa se tarasca inspre tarile calde, e vremea furnicutelor sa-si numere agoniseala din banci, e vremea vantului sa ne ia umbrelele, e vremea rotilor de masini sa improaste ochiuri de apa, e vremea sa recunoastem chipul posomorat al toamnei, e vremea sa ne manjim fetzele de ciocolata amaruie, iar pentru mine e vremea sa acept ca a plecat vara-mea si sunt nevoit sa leg un grad de rudenie cu aceasta toamna... pe care n-as fi vrut sa ti-o prezint... dar te rog, ma ajuti si pe mine cu ceva mancare sau bani?

One executioner is watching you

When I ride my bike on a desert street, me for one, I feel like I'm the only person in the world doing so...

I propose a small imagination exercise...first, see yourself as a whole and then prepare yourself for the slaughter of the most professional executioner! Imagine yourself out of your body and watch this scene with the eyes of your mind because...

Your eyes are just being cut out one by one, slowly, your ears and nose cut off, you are getting skinned, your legs are being pulled out of your body, your beating heart is being ripped out through your chest, and then all your internal organs, in a mechanical rhythm. Guys, off with your dicks!, Girls, off with your boobs!

The same precise, sharp knife is cutting all of your fingers and you see them roll from the table into a bloody bucket.

You've just been scalped and now the sharp knife slowly cuts through the capillary tissues to uncover your brain. Wow, it looks the same as you remember from your anatomy books, doesn't it? So do all the other cuts of your body still bleeding.

But in a blink of an eye (maybe yours), all these pieces are gathered and sorted: hearts with other hearts, eyes with other eyes, dicks with other dicks, boobs with other boobs, brains with other brains, hands with other hands. This is just the primary sort out. Because after this one, comes the hard work: the measuring...

After a long and laborious struggle, Mr. Excel has finally found a small house for all of your organs, so luckily none of them will be eaten by the hounds.
But Mr. Excel is not entirely happy with the results... oh no! Although he has a clear image of the number of other organs that are exactly like yours, he still feels like something is missing; his measuring is not complete... he wonders, he analyzes, he compares patterns, he invokes the God of Mathematics and then BooM!!!

He stares you right in the eyes of the mind and is eager to search within! You'd shake like a leaf, but then again, you'd need a body for that... You're left just with your soul and everything it has lived so far; everything it is made of is stored in your mind... Mr. Excel is just dying to find out! Oh no! He's coming over with a different kind of knife... much sharper and he begins:

First, he cuts your parents and family out of your soul and isolates them in different chambers. Then, one by one, cuts them apart in front of you and you relive the whole carnage over and over again. Then, as before, Mr. Excel gathers the bleeding parts of their bodies to create a separate table for all your family's body parts.

Well, what do you know?! You do have your mother's eyes and your heart is as strong as your father's! The neighbors were right!

Now, your family is gone from your memory, from your soul, so let's forget about them! There is much work ahead and Mr. Excel has lots of table shaped babies that are very very hungry!

Your first kiss cut out of your memory and soul. Cutting the imaginary lips, isolate them and find out everything there is to know, in order to determine similarities with other subjects on:

- the age of the first kiss

- ages of the partners involved

- if it was with the tongue

- the way the chemicals in your former body reacted to that kiss,

- if it gave you sexual desire or not

- if it determined you to want more

- how it changed you

- did you tell your former parents

- did you tell your friends

- if you had a second kiss with that partner

- when you had your second one

After a lot of many other analyzes, Mr. Excel concludes that your first kiss was not unique. Millions of other subjects have had it exactly the same.

After that, Mr. Excel is getting more curious about your whole childhood, so he cuts deep into your soul and counts everything, starting from how you were born, the weight you had, your first words, your first steps, your first tooth, your first hair cut, your first friend, your first course word, your first math exercise and analyzes everything onto your first thought.

After feeding the dismembered memories of your soul to his hungry table shaped babies, he concludes once more that your childhood was not unique.

What about your teenager years? Table baby says: No, not unique!

Your current relationship issues? Table baby says:No, not unique!

You're lovely in a very special way?Table baby says: No, you're not!

You're the happiest? The loneliest? Table baby says:No, you're not!

Your first fuck?Table baby says: No, not unique...

Nobody felt it just like you two?Table baby says: Yes, they did!

Nobody feels just like you? Table baby says: yes they do!

Mr. Excel is ceaselessly cutting through your body, mind and soul... and piece by piece the human is estranged between many many other perfect defined immaterial and material statistics.

So when you die, you're yet another corpse to be fed to the ever more hungry table babies of his.

Along with your coffin...Well, you can say fuck all my ID, my birth is not to be counted, neither is my death, nor are my feelings to be interpreted. This is a modern holocaust and will not reduce me to a figure, I'd rather have anarchy!

I propose a day of mourning on the day that Microsoft created this vicious Frankenstein, this killer of mystery and poetry called Excel!

Esti sigur?

Prostia ca punct terminus al omenirii

Ca sa ne deosebim de animale, noi oamenii, ne adaugam mandri constiinta, creatia, gandirea, iubirea... toate acestea sunt totusi insumate in principala trasatura umana: DUBIUL. De-acolo porneste: dubito ergo cogito, cogito ergo sum... Dubiul ne deosebeste de animale, dar tot dubiul ne face sa tanjim dupa siguranta, nestiind ca siguranta e apanajul Non-omului. Daca ne-ar caracteriza siguranta ca specie, nu ne-ar mai fi necesara constiinta, creatia si-ar pierde valoarea, gandirea ar fi si ea inutila, iubirea ar fi doar reproducere... si ar fi anulate toate celelalte concepte care deriva din cele de mai sus. Zvacnirea inteligentei umanitatii consta in nesiguranta pe care si-o perpetueaza... Dar daca toate fiintele care au dubii sunt prin conventie oameni si daca oamenii vor sa fie siguri prin natura lor, inseamna ca oamenii nici macar nu vor sa fie oameni. Dar cine ne obliga sa fim??
Noi definim prostia in mai multe feluri, dar cea mai comuna forma pe care o aratam cu degetul este aceea a semenilor nostri care se comporta ca animalele: mananca, dorm, se uita la tv si se reproduc tot mai mult, fara sa se intrebe de sensul lor pe Pamant. Da' daca le inlocuim Tv-ul cu cerul, nu sunt cumva la fel ca si cei pe care Dumnezeu i-a creat dupa chipul si asemanarea Sa?
Sub acest aspect, evolutia omenirii ca entitate e practic inexistenta dinaintea erei noastre... "fericiti sunt cei saraci cu duhul........." Pai daca ne dorim atat de mult siguranta, asta avem: prostia ca punct terminus al omenirii.
Escatologia pare sa ne duca pe fagasul asta, oamenii "prosti" care procreaza tot mai mult, scaderea dovedita a IQ-ului la nivel mondial, tot mai multe mistere elucidate de stiinta; devenim din ce in ce mai siguri... Cea mai comuna forma de evitarea a dubiului e dezinteresul total. Adica ce nu exista pentru tine, nu te poate face sa-ti pui intrebari, iar siguranta ce se instaureaza (condamnabila?) echivaleaza cu ignoranta, dar nu cumva din categoria oamenilor ignoranti fac parte cei mai siguri dintre noi? Restul, cei insetati de adevar, tind sa elimine orice fel de intrebare din viata lor, pana cand n-o sa mai aiba cu ce sa-si hraneasca curiozitatea... si va muri.
Cip cirip... si atunci va fi un blank total in capurile noastre; iar noi, eliberati de orice fel de dubii vom zburda la fel ca animalele... liberi si ne vom intoarce la menirea noastra originara... Viata si atat!

Colonul oficial al lui Basescu

1 Oct., Trecerea de pietoni Diesel inspre Piata Muzeului, Cluj Napoca in jurul orelor 13.

Am I in China? It might even be New York here. Foarte multa lume adunata la trecerea de pietoni... Initial, am pus imbulzeala pe seama inceperii noului an universitar... Cu toate astea, la scurt timp dupa ce am ajuns acolo, am observat ca oamenii raman pe loc si la culoarea verde a semaforului. S-a mai schimbat semaforul de trei ori, dar nimeni nu se mai misca din loc. Pareau cu totii hipnotizati si paralizati de fluierul ciobanasilor. S-a mai schimbat semaforul de cateva ori si tot nu aparea nimeni; cu toate astea, parea ca fluierul inca rasuna foarte convingator in constiinta colectiva a oitelor care se imbulzeau tot mai tare intr-o uniformitate crescanda... dupa inca cinci minute, apar in mare viteza 4 masini cu girofar care incadrau doua limuzine negre. What the fuck?! A trecut o turma de bizoni care nu stiau sa franeze??? sau se dadeau elefantii de-a dura prin zona?? scapase Godzila pe strazile Clujului?

"A trecut Baseeeescuuu" si Clujul a fost in consonanta cu intreaga Romanie... a respectat autoritatea, oricat de abuziva... a fost foarte "intelegator": trece domnul presedinte, iar timpul dansului e mult mai important decat al meu, muritor de rand. Eu pot sa astept aici o juma' de ora, sa fiu calcat in picioare de alti asteptatori ca noi n-avem scop pe lumea asta.
N-a fost unul sa huiduie si sa strige "cine ma-ta te crezi mai bagabondule?"

Eu nu stiam cine trece, dar instinctiv, revoltat de acalmie si nepasare, mi-am sprijinit bicicleta de perete si am ridicat degetele mijlocii ale ambelor maini. Am mai participat la un episod similar la festivalul de jazz Garana cand Elena Udrea!!! a intrat intre jazzeri prin fata scenei cu bodyguarzii ei ca sa faca o baie de multime si toti am huiduit-o din rasputeri; era aproape de o baie in flegme... dar lumea de acolo e ceva mai civilizata decat ar fi meritat bagaboanda.

Cred ca toate campaniile politice de la noi sunt ele insele o batjocura la adresa romanilor incepand cu cei de o inteligenta medie in sus... un scuipat in fata tuturor care au un minim de bun simt si asta ESTE DE FAPT O STRATEGIE a clasei politice. Cu timpul, intelectualii vor fi tot mai scarbiti de politica, de neamul asta, de perpetuarea unui bloc de securisti PCR ramificat in PDL, PSD si PNL si vor refuza sa se mai informeze, vor auzi de atat de multe ori ca guvernul e corupt incat expresia va parea un cliseu, o axioma. Se va cauta mereu proferarea injuriilor in cercul restrans de bisnitari politici, tocmai pt. ca oamenii sa aiba impresia ca aleg mereu "bine" intre RAU si GROAZNIC

Perpetuarea oamenilor de rand din Romania, va izola si anula inca din fasa formarea oricarei alte ideologii care ar putea sa coalizeze intr-un ideal vreo clasa sociala superioara.

Inchei cu o intrebare deschisa: ce credeti ca mai vrea poporul roman?

Imagine all the people...

Noi, ca si spirite vom lupta pentru evolutie in spatiul asta restrans, numit Pamant, pana cand ne vom desavarsi si vom fi alipiti unui Spirit Suprem, care ne asteapta, ca pe niste copii rataciti sa ne intoarcem la el.

Imagineaza-ti ca traiesti pe o insula cu vegetatie luxurianta, unde toate lucrurile de care ai nevoie exista din abundenta si anuleaza insasi nevoia, unde iubirea e gratis si fara sfarsit, unde nu simti trecerea timpului pentru ca n-ai de ce sa-l masori, unde surprizele placute se tin lant, unde sufletul tau se deschide nesfarsit doar pentru a putea cuprinde tot mai multa bucurie, unde nu conteaza daca uiti ca ai fost fericit si nu-ti faci griji ca nu vei mai fi maine, unde devenirea isi pierde orice sens pentru ca exista doar un perpetuu acum care se desfasoara perfect, ai vrea sa stii mai mult?

  Unii filosofi spun ca Dumnezeu nici nu stie ca existam, motivandu-si teoria printr-un apel la logica simpla: daca Dumnezeu a fost intotdeauna perfect, cum sa inteleaga sau sa perceapa imperfectiunea? Nu e vorba ca nu-i pasa, dar nici nu stie ca suntem aici. E apanajul nostru, al imperfectilor sa ne amintim si sa tindem inspre El.

  Daca admitem ca Dumnezeu a fost vreodata imperfect, atunci putem presupune ca este inca perfectibil... ori Dumnezeu, Perfectiunea, Absolutul, Infinitul si alte concepte marete, (mai mult sau mai putin calauzitoare pentru noi) sunt prea abstracte ca sa fie supuse Ratiunii. Ele trebuie venerate in mod naiv, simtite asa cum simti iubirea neimplinita dar mereu aproape; cand oamenii le-au rostit pentru prima data, asta le-a fost menirea: sa umple acel ceva din noi care are nevoie de lucruri de netagaduit... de imaginea idealizata cu toata puterea si resursele pe care mintea ta poate sa le nascoceasca fara a admite vreun semn de intrebare...
 
  Dumnezeu nu e empatic... nu e gelos, nu e razbunator, nu ne iubeste, nu ne uraste, nu e batran, nu isi pierde rabdarea, nu asculta rugaciuni si cantece, oricat de frumos ar suna...Ii merge prea bine ca sa-si faca timp pentru a inventa timpul pe care sa si-l piarda cu noi... Eu ii doresc sa-i mearga la fel de bine si tare as vrea sa imi mearga si mie la fel candva cand n-o sa stiu ce zi este si de ce ma simt din ce in ce mai bine...

Virtutile contemporane

A te dezmetici sau a invata sa fii moral presupune un efort la nivel cerebral mult mai solicitant decat cel de-a te lua in hora cu dansatorii ametiti care striga "Tzuraaa" pe ritmul lautarilor zambareti...
Ca si invelis de concept, mandria ii caracterizeaza pe tot mai multi oameni contemporani. Acum fie ca limba romana moderna admite prea multe sensuri unui cuvant, fie ca intelesul cuvintelor s-a alterat in timp din cauza oamenilor care incercau sa-si descrie cat mai frumos propriile calitati(in spiritul romanesc "bine-i si asa", se pare ca e mult mai ieftin sa fim mandri, scumpi, demni si aparte. Se pare...
Dupa mine, e o dovada de prostie marginita*, pentru ca prostia fara margini este deja o forma de genialitate...

Astazi, virtutile umane au tendinta sa se contureze ca atare pornind de la ideea ca morala e flexibila; adica: daca nu sunt eminamente imoral, asta inseamna ca imi ramane sa fiu doar moral...

Premisa 1:Nici macar oamenii buni nu vor scapa de moarte si de taxe
Premisa 2:
-Cine-i acolo?
-Om bun
Concluzia: ...

Imi justific actiunile prin rolul pe care mi l-am ales eu in viata, deci... daca unii se transpun in Mos Craciun si Lupi Singuratici, as putea si eu sa ma transpun in Moarte si Fisc?
1. Pentru ca Moartea e tot mai usor de induplecat de medicina moderna, pt ca oamenii nu mai au alti pradatori de care sa se teama si selectia naturala e de fapt artificiala
2. Fiscul e tot mai usor de pacalit...

Premisa 1:Totul tinde spre echilibru
Premisa 2:Am mancat tot
Concluzie:Acum sunt sigur ca tind spre echilibru

Bineinteles ca sunt exemple sofistice, dar cred ca tot mai putini indivizi le pot deosebi de silogisme si cu cat le e mai foame, cu atat le e mai usor sa dea caracter axiomatic oricarei premise ce ii apropie de justificare... Cata constiinta, atata drama, iar omul hedonist fiind...

Fondul virtutilor e viciat de cultul pentru forma, iar in actualul context social, de o acceptiune schiloada a ratiunii de-a exista; omul masa a fost invatat sistematic sa-si urmareasca doar scopul sau, sa faca tot mai multe mici compromisuri intru "supravietuire", sa blameze mediul abject pentru a-si justifica actiunile necurate si pentru a-si proteja familia sau bunurile materiale; prin urmare, de cele mai multe ori, aceste virtuti se metamorfozeaza in chip monstruos si trec drept insusiri nobile.

De ce sa fii mandru? De orice altceva decat de stratagemele care-si implinesc scopul de-a te vinde foarte scump. Omul n-are pret, si-l atribuie singur si are mai multe feluri de-a o face; pana si izolarea sau tacerea pot fi o forma de fariseism.

Unde virtutile sunt interpretabile si flexibile, pentru ca sa fii mai virtuos si pentru ca existenta ta sa fie mai justa si benefica societatii, tot ce iti trebuie este sa dai dovada de mai multa aroganta si opulenta decat restul. Si nu e mai simplu? Poti sa te pacalesti pana si pe tine daca iti repeti destul de des ca esti mai demn, mai moral, mai potrivit decat ceilalti; si inevitabil o vei face daca ti se va da ocazia. Apoi vor aparea cei care iti confirma convingerile, exprimandu-si lingusitor aderenta la maretia ideilor tale. Poate chiar in mod sincer, stiut fiind faptul ca procesul de inoculare prin repetitie este foarte eficace; oamenilor le e mult mai usor sa se indobitoceasca decat sa se dezmeticeasca.

Trebuie doar sa urmarim exemplele celor care contemplau scarbiti cacatul si din atata interes li s-a nascut fascinatia. Acum s-au transformat subit din critici vehementi in apologeti de neclintit

nu ma vand ca sa va vand, dar cumpara cineva?

Scrisoare de intentie
Sunt un jucator de echipa, prin urmare imi place sa pasez; tot... cred ca sunt potrivit pentru a fi manager general.
Nu numai pt ca sunt un jucator de echipa, ci pentru ca m-am nascut rege, vad cum trebuie valorificat fiecare membru al echipei, unde trebuie trimis fiecare pion, cal, nebun, turn sau chiar a mea regina; am megafon, sunt foarte foarte rezistent la stres, mult mai rezistent decat restul, care fac lucrurile pripit; eu fac pasi mici. Efortul si graba sunt pt cei ce nu pot sa gandeasca; nu suport sa fiu amenintat si cand risc sa fiu capturat, sacrific... tot!
Dar am nevoie de recruti, jucatori in echipa, responsabili, rezistenti si ei la stres, sa inteleaga regatul meu, sa il preamareasca si sa se sacrifice pentru el, sa vanda tot ce produce si ceea ce ar putea produce, mai mult, sa arunce smoala in capul celorlalte regate si sa fie in stare sa-si puna gatul chezasie cand cineva intreaba de buna credinta a regelui.

Am sa prind sfarsitul lumii, hai sa faci parte din lumea mea! Semneaza aici, mai jos...

Dumnezeu nu e empatic

Vreau sa demitizez o idee: anume ca noi, ca si spirite vom lupta pentru evolutie in spatiul asta restrans, numit Pamant, pana cand ne vom desavarsi si vom fi alipiti unui Spirit Suprem, care ne asteapta, ca pe niste copii rataciti sa ne intoarcem la el.
Unii filosofi spun ca Dumnezeu nici nu stie ca existam, motivandu-si teoria printr-un apel la logica simpla: daca Dumnezeu a fost intotdeauna perfect, cum sa inteleaga sau sa perceapa imperfectiunea? Nu e vorba ca nu-i pasa, dar nici nu stie ca suntem aici. E apanajul nostru, al imperfectilor sa ne amintim si sa tindem inspre El. Daca admitem ca Dumnezeu a fost vreodata imperfect, atunci putem presupune ca este inca perfectibil... ori Dumnezeu, Perfectiunea, Absolutul, Infinitul si alte concepte marete, (mai mult sau mai putin calauzitoare pentru noi) sunt prea abstracte ca sa fie supuse Ratiunii. Ele trebuie venerate in mod naiv, simtite asa cum simti iubirea neimplinita dar mereu aproape; cand oamenii le-au rostit pentru prima data, asta le-a fost menirea: sa umple acel ceva din noi care are nevoie de lucruri de netagaduit... de imaginea idealizata cu toata puterea si resursele pe care mintea ta poate sa le nascoceasca fara a admite vreun semn de intrebare...
Tie daca n-ai fi avut televizor si net, ti-ar fi pasat de incalzirea globala, de copiii din Africa, de razboiul din Orientul Mijlociu? Poate nici acum nu-ti pasa, caz in care macar stii ca exista si alegi sa nu-ti pese... dar daca ai trai pe o insula cu vegetatie luxurianta, unde toate lucrurile de care ai nevoie exista din abundenta si anuleaza insasi nevoia, unde iubirea e gratis si fara sfarsit, unde nu simti trecerea timpului pentru ca n-ai de ce sa-l masori, unde surprizele placute se tin lant, unde sufletul tau se deschide nesfarsit doar pentru a putea cuprinde tot mai multa bucurie, unde nu conteaza daca uiti ca ai fost fericit si nu-ti faci griji pentru maine, unde devenirea isi pierde orice sens pentru ca exista doar un perpetuu acum care se desfasoara perfect, ai vrea sa stii mai mult?
Dumnezeu nu e empatic... nu e gelos, nu e razbunator, nu ne iubeste, nu ne uraste, nu e batran, nu isi pierde rabdarea, nu asculta rugaciuni si cantece, oricat de frumos ar suna...
Ii merge prea bine ca sa-si faca timp pentru a inventa timpul pe care sa si-l piarda cu noi... Eu sper sa-i mearga la fel de bine si tare as vrea sa imi mearga si mie la fel candva cand n-o sa stiu ce zi este si de ce ma simt din ce in ce mai bine...

Spune-mi ce animal iubesti ca sa-ti spun cine esti

Pisicile...
De la Cleopatra incoace, raspandirea felinelor domesticite a luat o amploare atat de mare incat astazi se creeaza adevarate comunitati de adulatori, care incalca in mod frenetic cea de-a doua porunca din Decalog.
Statisticile spun ca pisicile de casa depasesc 200 de milioane in intreaga lume... De-a lungul timpului, aceste creaturi au reusit sa isi dezvolte o asemenea dragalasenie incat obtin de la oameni exact lucrurile pe care le vor, oricand le vor, poate mai eficient si mai exact decat o fac progeniturile umane prin satajele lor emotionale. De fapt, sunt mai multe "mamici" care isi cumpara carti de genul "fa-ti pisica sa toarca" decat cele care isi cumpara carti de psihologie a copilului. In aceste conditii, o alta dereglare tot mai frecventa in randul omului sensibil contemporan este cea de iubire si compasiune netarmurita pentru alta rasa decat pentru semeni. O fi din cauza constientizarii propriei decadente dublata de lipsa de credinta in purificarea sufletului uman? E doar o speculatie, dar cred ca sunt multi oameni care, pusi in situatia de-a avea intr-o mana un om si in cealalta o pisica atarnand de marginea prapastiei... ar da drumul celei mai grele poveri.

steagul Indo Rromilor

Statistica spune ca, la nivel mondial, din nr. total al tinerilor sub 25 de ani, un sfert se afla in India...
Am o banuiala ca lucrurile s-au intamplat astfel:
regele tiganilor convoaca o intalnire a tuturor clarvazatorilor- da nu aia care s-au

monoculturalitatea face rau industriei jeans-ilor

stiti filmuletele/ pozele cu asiatici sau alte popoare exotice incercand sa se adapteze la cutumele occidentale, in speta cele americane?

adaptarea comoda

caut aprobare pentru ideile mele.
ma deranjeaza ideea unei societati lipsite de valori si discernamant
vreau totusi sa fiu acceptat in randurile societatii

Cum sa-ti dezvolti capacitatea de concentrare

Concentrarea

Concentrarea e definita ca "abilitatea unui individ de a-si directiona gandirea in orice directie intentioneaza"

Cu totii avem abilitatea de-a ne concentra uneori. Dar, foarte des, gandurile noastre sunt risipite si mintea noastra alearga de la un lucru la altul. Pentru a face fata unor astfel de momente,trebuie sa invatam cum sa ne exersam capacitatile si strategiile. Pentru a ne concentra, trebuie sa ne deprindem cu o abilitate si ca orice abilitate, aceasta se castiga prin exercitiu repetat in fiecare zi pana cand ajungem destul de buni ca sa ne concentram cand dorim.

Abilitatea noastra de-a ne concentra depinde de:

• daruire
  
• entuziasm pentru sarcina
  
• abilitate pentru a indeplini sarcina
  
• starea noastra emotionala si psihica
  
• starea noastra psihologica
  
• mediul nostru
  

Daruirea

E nevoie sa facem un angajament personal ca sa contribuim cu efortul necesar la indeplinirea sarcinii in modul realist in care planuim sa o ducem la bun sfarsit. Daca ne implicam doar pe jumatate, atunci e mult mai dificil sa ne luam sarcina si pe noi insine in serios.

Entuziasm

Daca suntem interesati de sarcina si ne place ceea ce facem, atunci ni se pare mai usor sa ne motivam inspre actiune. Odata ce incepem, sentimentul nostru de implicare in activitate ne starneste interesul - ajungem sa vrem sa facem ceea ce facem

Abilitate

Cand suntem buni la ceea ce facem, avem incredere ca eforturile noastre vor fi incununate de succes,asa ca nu trebuie sa ne confruntam cu anxietatea legata de reusita sau esecul a ceea ce am inceput sa facem. Anxietatea tinde sa dezechilibreze concentrarea.

Starea noastra fizica si emotionala

Cand suntem intr-o buna conditie fizica - de exemplu cand suntem odihniti, relaxati si confortabili, iar emotiile noastre sunt calme si pline de bunavointa, tindem sa vedem lucrurile pozitiv. Aceste momente ne cresc respectul de sine, ceea ce ne face sa fim mai capabili ca sa ne concentram pentru ca nu mai trebuie sa ne facem griji pentru cat suntem noi de groaznici sau cat de groaznica e viata.

Starea noastra psihologica

De exemplu, daca avem o obsesie sau suntem distrasi, gandurile noastre sunt pre-ocupate si ne lasa foarte putin spatiu mental pentru a ne gandi la orice altceva.

Mediul

Este mult mai dificil sa ne concentram daca spatiul dimprejur este un intrus in constiinta noastra, poate pentru ca e prea mare galagie, prea cald sau prea rece, mobilierul e inconfortabil sau daca oamenii din jurul nostru sunt stresati.

Extinderea capacitatii de concentrare

Uneori oameni se raporteaza la o durata a concentrarii: se traduce prin timpul in care putem sa ne concentram asupra unei sarcini specifice inainte ca gandurile noastre sa rataceasca. Prin invatarea tehnicilor de concentrare, tintim sa ne extindem capacitatea de concentrare - tinand cont de faptul ca avem durate de concentrare diferite pentru diferite sarcini. Durata nu poate fi extinsa la infinit! Durata de concentrare a majoritatii oamenilor la majoritatea sarcinilor este de aproximativ o ora, dar pentru unii oameni si unele sarcini poate sa fie doar de cateva minute, in timp ce pentru altii poate sa dureze doua sau trei ore. Principalele bariere in calea concentrarii sunt plictiseala, anxietatea si visarea cu ochii deschisi. Astfel, pentru imbunatatirea capacitatii de concentrare, trebuie sa combatem aceste trei bariere. Urmatoarele trei abilitati sunt de baza pentru concentrare: daca vrei sa-ti imbunatatesti concentrarea, incepe prin a le exersa. Vor fi urmate de alte strategii care iti vor permite sa construiesti pe capacitatile de baza.

1. STOP!!!

Pare foarte simplu, dar functioneaza. Cand observi ca gandurile iti ratacesc, spune-ti STOP si apoi readu-ti incet atentia acolo unde vrei sa fie. De fiecare data cand rataceste, adu-o inapoi. La inceput, asta ar putea sa se intample de mai multe ori pe minut. Dar de fiecare data spune stop si re-concentreaza-te! Nu-ti pierde energia ca sa alungi gandurile din minte (gandurile interzise au atractie de magnet!), pune-ti eforturile in "STOP" si re-concentreaza-te. In prima faza, vei face asta de sute de ori pe saptamana. Dar vei descoperi ca perioada de timp dintre gandurile ratacite devine din ce in ce mai mare asa ca ai rabdare si tine-te de procedeu.

2. Atentia

Presupune pastrarea concetrarii si rezistenta in fata distractiilor. Poate fi descrisa ca un fel de tunnel - vision sau a avea atentia canalizata: iti mentii concentrarea pe ceea ce se afla in fata ta. Daca esti distrat, foloseste tehnica "STOP" pentru a-ti recastiga concentrarea. Poti sa iti exersezi atentia in mai multe situatii:

• de exemplu, la un curs, daca oamenii se misca sau tusesc, ignora-i, nu te uita la ei si exclude-i in mod activ din tunelul ce se formeaza intre tine si profesor.
• intr-o situatie sociala, pastreaza-ti atentia doar pe o persoana - ceea ce spune, cum arata etc. - ignora ceea ce se petrece in fundal

3. Timp pentru griji

Stabileste una sau mai multe perioade in cursul zilei cand iti spui ca ai voie sa iti faci griji. Ajuta sa le fixezi chiar inainte de ceva ce stii ca urmeaza sa faci, ca sa te asiguri ca vei inceta sa-ti faci griji pentru momentul propice - de exemplu inainte de un program de la TV, sau inainte de o masa. Daca apare in mintea ta vreo anxietate sau vreun gand care te distrage in orice moment din zi, alunga-l pana la urmatorea perioada alocata grijilor si re-concentreaza-te pe ceea ce ar trebui sa faci. Unora dintre oameni le este mai usor sa isi scrie gandurile alungate: e mai usor sa indepartezi un gand cand stii ca nu-l vei fi uitat pana la urmatoarea perioada alocata grijilor. Este important sa te tii de perioada(le) alocate grijilor si sa iti faci griji in tot acest timp pe care-l aloci. Daca observi ca nu poti sa umplii timpul disponibil, atunci ia o decizie constienta pentru a-l reduce. E posibil sa observi, mai ales daca faci o lista pe care o pastrezi, ca unele lucruri au tendinta sa se repete : e o indicatie clara a faptului ca trebuie sa faci ceva in privinta lor.

4. Invatarea activa

Fiecare are propriul stil, distinct, de-a invata. Unii invata citind si punandu-si intrebari, unii facandu-si notite condensate si memorandu-le, unii prin asocieri pe care le fac cu obiectul studiului, altii retinand o imagine pictoriala a obiectului de studiu. Odata ce iti cunosti stilul de-a invata, organizeaza materialul de studiu ca sa i se potriveasca stilului tau: daca nu o faci, invatarea va fi mai dificila decat trebuie sa fie si concentrarea ta va avea de suferit. A avea propriul stil de invatare implica a avea propriul tau "limbaj" intern: pe scurt, asta inseamna cuvintele pe care le folosesti pentru a traduce si intelege obiectul studiului ca sa aiba semnificatie pentru tine. Daca nu stii cum inveti cel mai bine, incearca sa-ti analizezi experienta fie cu cineva care stie cum functionezi, fie cu cineva care are experienta in domeniu.

Alte lucruri care te pot ajuta

• odata ce iti cunosti durata de concentrare pentru o activitate specifica, decide daca e acceptabila sau daca trebuie sa exersezi pentru a o extinde - de ex, o durata a concentrarii auditive de 10 minute la o lectura de 50 de minute e disporportionata! Ca sa-ti extinzi durata concentrarii, incearca sa-ti maresti putin cate putin durata de atentie prin folosirea tehnicii STOP! si tunnel-vision. Exerseaza cu ceva care nu are de-a face cu sarcina ta: ai putea sa iti extinzi durata concentrarii si atentiei ascultand de exemplu stirile de la radio.
  
• intre perioadele de concentrare, fa lucruri care sa iti schimbe starea fizica si activitatea mentala. Ai putea sa te mai plimbi putin ca sa iti sporesti circulatia daca stateai pe scaun, sau ai putea sa te gandesti la ceva complet diferit - si amuzant- ca sa ii dai creierului un nou focus.
• ofera-ti incurajari si recompense potrivite nivelului de concentrare pe care a trebuit sa-l sustii. Adesea acestea pot fi legate de lucrurile care te distrag de obicei. Daca visezi sa stai la soare cand esti in biblioteca si inveti, recompenseaza-te cu o perioada de veneratie a soarelui (cu crema de soare potrivita).
• fii activ in activitatea mentala! Foloseste o ierarhie de intrebari sa te ajute la concentrare cand citesti materiale ajutatoare sau cand asculti un discurs, mai degraba decat sa rasfoiesti paginile sau sa asculti pasiv sperand ca ceva sa se prinda - si apoi scrie scurte notite legate de raspunsurile la intrebarile tale. Intreaba-te cum vei folosi informatia, unde se potriveste in cunostintele tale actuale si ce noi intrebari declanseaza.
• asigura-te ca mediul iti ajuta concentrarea - redu distractiile dar nu deveni atat de confortabil incat sa adormi.
• abordeaza lucrurile care necesita cea mai mare concentrare in perioadele cand esti cel mai apt mental si fizic: concentrarea e mai greu de mentinut cand esti obosit. Asta presupune sa stii perioadele din zi cand functionezi cel mai bine: oamenii variaza in functie de momentul lor cel mai bun din zi.
• experimenteaza si afla daca prin colaborarea cu alta persoana, reusesti sa-ti pastrezi mai bine atentia asupra sarcinii. Adesea, iti poate readuce interesul asupra subiectului prin scantei de ganduri care te pot re-implica in sarcina
• daca te simti blocat, verifica daca problema e legata de o slaba concentrare sau lipsa a cunostintelor necesare pentru a intelege. Daca e ultima, fa ceva in sensul asta.
• nu cauta o solutie de stimulare facila, cum ar fi cofeina. Au un efect sucrt de-a te pune in alerta si un consum prea indelungat sau abundent poate avea serioase efecte negative asupra sanatatii tale fizice si mentale.
  

  Combaterea problemelor specifice legate de concentrare

  1. Cand te-ai concentrat bine dar creierul tau a ajuns la saturatie

  Ia o scurta pauza si reincarca-ti bateriile mentale prin recapitularea a ceea ce ai facut pana acum, analizand daca ar ajuta sa treci la un nou subiect. Daca te simti prea obosit ca sa reincepi dupa o scurta pauza, revezi ceea ce-ai facut deja si unde se potriveste in sarcina de ansamblu si identifica de unde trebuie sa reiei. Daca e necesar, fa si o notita. Apoi, decide, inainte sa te opresti, cand vei reincepe lucrul.

  2. Cum sa te concentrezi asupra unui subiect pe care il detesti sau care te plictiseste. restart at 2.30
  

  Cauta in mod activ prin material aspecte ale subiectului care pot fi transformate in informatie de folos(si ar putea sa fie chiar interesante!): ai putea sa faci asta prin incercarea de-a gasi cinci teme centrale, idei importante la care sa te gandesti. Foloseste harti mentale sau diagrame- paianjen ca sa stochezi informatia si noteaza intrebari-test ca sa sumarizezi ceea ce-ai invatat dupa fiecare studiu.

  
  

  Concentreaza-te pe recompense personale ca urmare a terminarii subiectului in mod satisfacator(chiar daca numai pentru a scapa de sarcina) si gandeste-te la mici placeri cu care sa te recompensezi pe masura ce avansezi in munca. Daca restul toate dau gres, consider-o drept o provocare personala- nu o lasa sa te invinga!

  3. Visarea cu ochii deschisi
  

  Foloseste tehnica STOP! si Atentia ca sa o contracarezi. Ai putea sa transformi visarea cu ochii deschisi intr-o recompensa dupa o perioada de concentrare.

  4. Gandirea negativa
  

  Pierderea concentrarii poate duce la ganduri negative despre noi insine.Confrunta-le la fel ca si pe alte distractii si alunga-le in timpul alocat grijilor, cand vei putea sa le verifici veridicitatea.

  5. A fi vag
  

  Daca nu esti chiar sigur ce ar trebui sa faci sau de ce faci ce faci, atunci iti va fi greu sa-ti pastrezi concentrarea. Ai putea sa incerci sa definesti sarcina in termeni de continut si scop, iar apoi sa faci o estimare realista a timpului si efortului necesare pentru indeplinirea ei.
  

  6. Cand te simti coplesit
  

  Uneori, ceea ce avem de facut este pur si simplu prea mult pentru a reusi sa cuprindem in minte. Cand ne gandim la acel lucru, ni se pare ca e prea urias ca sa-l contemplam si preiau controlul sentimentele noastre de insuficienta. Ambele contribuie la pierderea concentrarii pentru ca totul pare imposibil. In astfel de circumstante, cauta modalitati de-a rupe sarcina in bucati mai mici si discrete care par la indemana. Apoi, trateaza-le ca pe niste sarcini individuale, adunandu-ti concentrarea pentru fiecare dintre ele separat. Apoi, nu va mai necesita atat de mult efort ca, mai tarziu, sa le regrupezi pe toate intr-un ansamblu complet.

  7.Indoiala fata de noi insine
  

  Activitatea intelectuala se desfasoara in principal in creier si astfel nu poate fi impartasita fara a face un efort special.Daca nu discutam ceea ce facem si cu ceilalti, e usor sa ajungem sa ne intrebam daca ceea ce facem e bine sau nu. Acest lucru, ne poate provoca stari de ineficienta si fragilitate, care se pot transforma in indoiala fata de noi insine. Trebuie sa iti reduci sau sa iti alungi indoielile ca sa nu interfereze cu concentrarea ta. Daca nu ai posibilitatea de-a discuta ceea ce faci cu ceilalti, ai putea sa incerci cei patru pasi mentionati la Gandirea Negativa ca sa verifici valoarea lucrului pe care il faci.

  Daca te-ai concentrat destul ca sa ajungi pana aici cu aceasta lectura, atunci te descurci bine!
  

iesi din capul tau

Din cand in cand, lumea lucrurile pe care le gandesti cand stai cu ochii in tavan, oricat de reale par a fi in lumea ta, se pot deforma din pricina