joi, 25 februarie 2010

stop pentru filosofie


  Te aliniezi resemnat si astepti cu palcuri de pedestrii care fixeaza, la fel ca tine, un omulet aprins. Esti convins ca se poate transforma in verde daca ai destula rabdare cu el...Asa ca incepi sa te gandesti la ce ai de facut in timpul zilei, la locurile unde trebuie sau vrei sa ajungi, la oamenii pe care ii vei intalni, la...e verdee!
  Te bucuri ca ai reflexe mai bune decat restul si faci primii pasi pe trecerea de pietoni, catre cealalta parte, lasandu-i pe restul in urma. Gata, ai scapat, nu mai esti imobil, totul e mult mai animat, simti ca lucrurile se intampla, ca un oarecare sens prinde contur; esti dezmortit si te avanti prin multime cu un oarecare sentiment de eliberare. Iti imaginezi ca acum, vaslesti pe un rau de munte care urmeaza intocmai cursul planurilor tale
  Cat de benfica este aceasta inaintare prin multime! Pret de doua minute si cativa zeci de pasi, ajungi sa fii aproape multumit de tine si de scopul tau, dar... deodata, ridici privirea si fixezi un altul, care seamana intocmai cu primul. Nu la asta te grabeai tu sa ajungi! Te-a oprit din nou, ca asa fac ei... iar sirul de ganduri s-a intors unde l-ai lasat.
   De data asta, mintea ta le elaboreaza, facand scenarii posibile ale lucrurilor ce se vor intampla, te transpui ca actor in diferite situatii, intuiesti cele mai benefice abordari, judeci... dar deocamdata nu faci nimic; trebuie sa astepti. Lucrurile insa au prins contur, le vei pune intocmai in aplicare; acum stii! Te opreste doar arogantul omulet rosu care sta in fata ta cu o clepsidra imaginara. Incepi sa numeri cam cati din astia ar mai fi pana la destinatie, cu gandul sa iti dramuiesti ideile cat mai bine ca sa ajungi la varianta finala, benefica si inteleapta pentru planul tau. "Oare toti astia care asteapta cu mine fac acelasi lucru? Uita-te la femeia asta imbracata toata-n rosu!!!" Deodata, un razvratit sfideaza clepsidra, o ignora, fuge, a trecut! Cativa au tendinta sa-l urmeze, dar se opresc cu piciorul suspendat... Cocostarcii!  Nebunul e pe cealalta parte si-si reia mersul agale razand in sine, crezand ca restul il privesc cu admiratie. De fapt il injura printre dinti... In sfarsit verde!
  Pasii tai se reiau, acum aproape ca gonesti sperand ca poate urmatorul va fi ingaduitor si nu-ti va mai batjocori timpul. Ti-ai luat avant, nu mai ai chef sa meditezi, e obositor, e enervant, e prea devreme, poti s-o faci inainte sa adormi, acum trebuie actionat!
   Fuck it! E iarasi rosu! Nu, nu mai stau! Gata cu simbolurile si conformismele! Prind un moment bun si o iau la goana pe cea mai larga strada de pana acum, ma claxoneaza doi, dar o fac aiurea, sunt rapid, ma strecor si am ajuns... Sa ma injure, simt c-am furat timp, un apanaj al spiritelor indraznete si libere, o explozie a simturilor, sunt o sulita aruncata in coasta clipei ce se astepta sa astept... regandesc lucrurile cu adevarat importante si-mi dau seama ca trebuie sa le simt cat mai este timp...Ce mi-a placut!! Planul meu s-a pierdut, e surclasat, isi permite sa inghete in timp!
  Am avut o revelatie, o savurez ca si cum as fi primul care a avut-o. Nu stiu cat va tine... deocamdata nu mai vreau nimic decat sa o invit inauntru sa ma copleseasca, sa se strecoare peste tot, sa-mi ciupeasca fiecare atom si sa le zguduie lantul fiecarei celule.
  Ma bucur ca m-am ratacit, drumul spre casa e mai lung...