duminică, 6 decembrie 2015

Semafor, 3, 2, 1...

Taxime-tristul

Taxime-tristul isi priveste ceasul si construieste un turn de monede
Astepandu-si viitoarea iubita imaginara sa vina ca sa-i spuna directia
El va taia calea unui biciclist, iar injuratura lor va fi identica
Doar ca biciclistul o va urla, iar taxime-tristul o va spune pe a lui in gand,
Ca sa nu ofenseze domnisoara client, fiindca ea va fi iubita lui de mai tarziu

Masina lui are frane si acceleratie, se adapteaza bine situatiei din trafic
Doar inima ii bate in acelasi ritm de multi ani:
Cam la jumatatea vitezei dintre frecventa stergatorului de parbriz si a avariilor
Dupa niste calcule facute intr-o zi ploioasa,
Cand astepta un anonim ce-l facuse sa opreasca intr-o zona unde nu era permis
Ceasul mergea, inima batea, ploaia perdea...

Semafor 3,2,1, start! Secundele acestei citadele sunt captive in doar trei culori
Iar el inconjoara strazile precum un secundar ce se straduieste sa devina minut.
Stie ca maine va reveni, crede ca isi aminteste ca si ieri a fost aici,
In timp ce volanul rotund se roteste-n sensul giratoriu,
Clienta isi pune mana pe tetiera lui si ii atinge parul
Iar el parcheaza pe trotuar fiindca au ajuns la destinatie: "23 de Lei va rog"

Va gasi loc de parcare dupa doua ture in jurul blocului,
Si va cobori incet, intinzandu-se, dezmortindu-se, scuturandu-se;
Va pune mana pe capota masinii, ca sa-i simta motorul cald si s-o mangaie,
Precum un calaret istovit ce bate tandru gatul roibului ca sa-i multumeasca pentru efort
Ah, parfumul ultimei cliente i s-a insinuat atat de puternic in memorie...
O silueta apare aievea in camera lui obscura spunandu-i "Ai avut o zi grea, ce zici de un masaj"?



joi, 3 decembrie 2015

Ti-am cumparat rama asta frumoasa, de ce nu stai cuminte in ea?

Daca as cunoaste adevaratele motivatii ale oamenilor, probabil ca i-as detesta pentru ca nu imi mai dau sansa de-ai suspecta de nimic.

Sa incercam sa gasim o teorie unificatoare pentru toate suferintele omenesti; o escatologie a individului care sa batatoreasca o carare oarecare intr-o directie anume; si anume una luminoasa.

Sa ne ascutim maceta care sa poata taia prin hatisul de necuprins al istoriei, in speranta de-a ajunge intr-o poiana scaldata in razele soarelui, unde se afla o Rosetta Stone a motivului pentru care Viata exista.

Sa mai scormonim in egiptologie, sa mai dezbatem cine a scris si calculat pentru intaia oara, sa mai disecam niste creiere, sa il adaptam pe anticul Dumnezeu si mai mult diavolescului om contemporan, sa ne prefacem ca avem un scop, sa mai citim niste carti cu emotii, calcule reci si imaginatie, sa mai ascultam niste muzica, sa mai degustam niste vin, sa mai visam la niste ipostaze in care suntem in sfarsit protagonistii principali.

Umbla falnic, acopera-ti cat de bine poti cheita care ti se rasuceste in spate si nu lasa ca vreun cuvant sa tradeze cat de confuz esti si tu...    

Cu o rama asa frumoasa, de ce sa nu stam cuminti in ea?

miercuri, 4 noiembrie 2015

Aggressive neutrality

When your idea of morality is forced upon people who don't accept what you want them to(even if you make good sense), it's not only them who are being politically incorrect, but especially you for taking away their right not to adopt your views.

Anyone with a fair amount of common sense and morality will understand this!

As society evolves, so do its individuals and only Time will tell which kind of human profile is best fit for the long term survival of our species.

The recent inflation of human characters and characteristics cannot be digested immediately and has been the cause of unprecedented gaps between people and our mentalities

When masters and servants are no longer clearly defined, the idea of Equality is even more utopian than it used to be.

It is in these times, that those among us who are not emotionally involved in history's everlasting cycles, need to take sides and support whomever is a minority, regardless of race, sexual orientation, gender identity, religious beliefs or lack thereof,
Because that is working towards the best goal that we, as humans can achieve: a balanced diversity

miercuri, 21 octombrie 2015

Fascinatia jocurilor de cuvinte


Imi doresc ca dialogurile pe care le am sa fie jucause; mai mult, imi place foarte mult inteligenta celor care reusesc sa descopere mereu moduri nastrusnice de-a transforma sensul unor expresii sau cuvinte, folosindu-se de paronime, inversiuni, intonatii sau alte efecte stilistice.
Acest mod de-a comunica cu oamenii, face de multe ori, ca o intalnire "tet a tet" sa fie net superioara oricarei alte indeletniciri din mediul virtual.

Conditii ca respectivul jongleur lexical sa merite cu adevarat timpul nostru (care ar putea fi folosit pentru un joc online sau un video cu animale simpatice pe youtube):
1.sa fie destul de slefuit incat sa nu faca exces de mitocanii si vulgaritati; il stim cu totii pe Gigi care iti cere sa repeti "Lapu" de 5-6 ori.
2.sa fie stapan pe o logica elemntara, pentru ca glumitele sa nu fie penibile si fortate.
3 sa aiba o usoara doza de sarcasm: poti sa iti dai seama cand respectiva persoana e capabila sa dea o perspectiva mult mai sumbra lucrurilor, dar prefera umorul in detrimentul lamentarii, de dragul companiei.
4.sa reuseasca sa alterneze momentele de gluma si distractie cu idei verticale si cu limpezime a gandurilor...
5. sa nu foloseasca jocurile de cuvinte in contextul nepotrivit: pentru a justifica sau a da dimensiuni melodramatice unor probleme de natura civica sau morala. Este poate cel mai josnic abuz al jocurilor de cuvinte... Cand militezi, trebuie sa o faci cu claritatea necesara pentru a tranforma esenta, nu doar invelisul.

Gepeto l-a lobotomizat pe Pinocchio 
Tot mai multe campanii sociale pe retelele omonime se folosesc de slogane colorate, cu priza si fara sens. Dorinta de-a antrena publicul intr-o cauza sau alta, de-a schimba rosu pe albastru, ii face de multe ori pe specialistii in PR si marketing sa se foloseasca de sofisme ieftine... si e trist cat de bine merg!
Ma intreb daca exista acea mandrie a manipulatorului... care sa fie stimulata direct proportional cu dificultatea de-a manipula. Cat de tristi ar fi si papusarii...

duminică, 4 octombrie 2015

The challenge of the farmer


There are fences being built all around us; it's not difficult to see that if one's attention is not distracted by the multiple laser points that are now available for chasing.

I'm not talking about the borders, or barbed wires which separate nations, or dams which keep away the flooding of fleeing nations from the innocent, not even about the wooden fence around your house.

The fences to be perceived are of a different nature: the ones which are being built and have been built and consolidated over centuries by the noble bloodlines of our farming masters.

In the name of natural order, the separation started small: was enforced by the spread of dogmas, doctrines, ideologies, politics, coins, concepts, music, film and fashion, trends, hashtags and shares.

It is because of this continuous dilution and separation, that the subspecies of humans have defined themselves (through the distinctive features they have developed)  into smaller and smaller groups, until we came to embrace the current pseudo-philosophical concept that the individual mind = the entire universe.

What this accomplishes (even among the more intelligent subspecies - or maybe especially among those) is a certain type of self sufficiency which prevents the individual from forming any significant intellectual bonds with his/her neighbor.

Subspecies of dissipated energies, enclosed in stables and pens, fearing and rejoicing; separated, but together.

Within our enclosures, we have been convinced that God is in the infinitely small and colorful details of a floating soap bubble, which we chase until it bursts.
The farmers must then create a new bubble which will always rise, more and more colorful and the spirit of Sisyphus, who resides in all of us, will make us chase it again and again. 

duminică, 13 septembrie 2015

Cocoru

Cocoru'

Cand cersetorul veni sa-i spuna "nu te supara domnisorule" pentru a doua oara, ceva ingrozitor iesi la suprafata din colimatorul de instincte al lui Cipri.

Inainte ca individul sa realizeze ca, in urma cu doar cateva minute, mai primise de la acelasi om niste maruntis si cafeaua lui aproape plina, mai ceruse de alti cativa oameni care stateau si ei pe banca, citind, mancand, angajati intr-o discutie, ascultand muzica, asteptand un partener intarziat, machiindu-se, jucandu-se cu copii, sau captivati de ecranul telefonului. Cersetorul parea multumit de suma din ziua respectiva si isi indrepta pasii inspre statia de autobuz, dar ceva il facu sa isi schimbe brusc directia si sa se intoarca inspre banca de langa fantana arteziana cu cap de leu.

Cipri citea : tocmai termina o carte teribil de proasta, careia ii daduse o sansa numai pentru ca povestea incepuse atat de dezastruos incat fusese foarte curios sa observe cum va reusi autorul sa se reabiliteze pana la sfarsit. Autorul insa nu reusise, iar timpul pe care il petrecuse citind-o, il facu pe Cipri sa tremure de dezgust si nerabdare. Se temea ca o sa se reapuce de fumat pentru a trece peste nervozitate si daca ar fi avut o bricheta, probabil ca ar fi ars cartea chiar acolo. Iar daca autorul ar fi fost acolo...
Pentru Cipri insa, autorul era deja acolo, cum era si vanzatoarea de bilete de la ghiseul CFR care se rastise la el in acea dimineata, cum era si taximetristul care-i sparse timpanele cu muzica penibila pe care o asculta in masina, cum erau atatia si atatia alti oameni care l-au desconsiderat si carora Cipri le daduse voie sa ii tulbure linistea interioara si pe care el insusi, fusese prea candid sa ii stanjeneasca. Toti acestia, impreuna cu fantomele lor din trecut, se metamorfozara deodata intr-o singura entitate : cersetorul.

Individul era inalt si uscativ, purta o caciula mov a carei linii se oprea exact la nivelul sprancenelor aproape unite. Nasul ii era rosu si butucanos, contrastand cu fata supta si galbuie pe care, aparent, nu crestea niciun fir de barba. Purta o geaca de fas turcoaz si o pereche de pantaloni de trening verzi, al caror snur alb nelegat, atarna ridicol de lung pana aproape de genunchi. Pantalonii se terminau brusc, mai sus de glezna, lasand loc sa se observe ca purta ciorapi diferiti, intr-o pereche de pantofii maro care erau dati cu crema. Ochii lui negri, jucausi si luciosi, tradau o mica doza de umilinta si o mai mare de bonomie.

Cand privirea lui Cipri se ridica din ultima pagina a cartii teribile si se prioni asupra lui, cersetorul isi aminti de el, de banii si cafeaua pe care acesta i le daduse cu putin timp in urma si, injurand in gand, schita un zambet amar pentru ca stia din experienta ca nu e foarte probabil sa mai primeasca ceva de la acelasi om.

Cipri insa ii risipise neincrederea spundandu-i: "Uite, mai am opt lei pentru tine, una de 5 si trei de 1 leu; stai aici pe banca!"
Individul se aseza si Cirpri ii dadu banii pe rand, trecandu-si fiecare bancnota dintr-o mana in alta si incercand sa-l priveasca in ochi; ochii acestuia erau insa fixati pe bancnote.
"Ce faci cu banii?"il intreba Cipri scurt
"Iau mancare" raspunse individul dupa ce vari ultima bancnota in buzunar.
"Tigari si alcool"?
"De alcool m-am lasat. Tigarile... nu pot nene!"
"Nu esti de-aici din oras, de unde vii?" il intreba Cipri cu privirea fixata pe cineva sau ceva care se afla in spatele lui...
"Nu-s de-aici, de la Craiova vin; ne-a dat afara de la nefamilisti ca nu mai plateam si am ramas pe drumuri" spuse individul privindu-si varfurile degetelor sprijinite pe genunchi.
"Ai familie... traiti impreuna?" continua Cipri cu o minima intonatie, dar privindu-l de data aceasta pe individ in ochi
"Da, Traiesc cu mama mea si cu fiica-mea mai mare, Mama lu' fiica-mea a avut-o la 16 ani, ne-a lasat cand Miruna a implinit 2 ani"
Urmatoarele cuvinte ale individului fura spuse cu voiosia unei ghicitori pentru copii "Deci daca fiica-mea area acum 24 de ani si mama ei a plecat acum 22 de ani, atunci are azi 40 de..."
"Cum te cheama?" il intrerupse Cipri
"Toti imi zice Cocoru' pentru ca-s asa mai inalt si slab"
"Si care e numele tau de fapt?
"Numele meu e Valer Presecaru, dar prefer Cocoru'. Ultima oara cand mi-am pierdut buletinul, nu l-am mai refacut"
Cipri il privi lung, parand ca studiaza fiecare detaliu din infatisarea lui ridicola. Aceasta privire l-ar fi stanjenit sau chiar ofensat pe Valer Presecaru, acum cativa ani, dar lui Cocoru, ii era indiferenta.

"Valer, numele meu e Cipri si vreau sa-ti spun ca am fost foarte iritat de faptul ca ai venit pentru a doua oara sa-mi ceri bani dupa ce ti-am dat acum 10 minute mai mult decat ti-au dat restul de aici la un loc. Initial am vrut sa te iau la bataie, dar nu ma lua in seama, am avut o zi foarte proasta, iar tu nu ai nicio vina..."
" Sa mor daca mi-am amintit Cipri ca nu mai veneam. Uite, iti dau 8 lei inapoi, dar tre' sa plec ca pierd ultimu autobuz" ii spuse Cocoru' putin impacientat intinzand cateva bancnote ce valorau impreuna mai mult de 10 dei.
Cipri il privi cateva secunde fara sa spuna nimic si apoi ii zise:
"Pastreaza-i, probabil ai nevoie mai mare decat mine de ei"
"Pai am nene, ca suntem saraci lipiti.. Apoi continua cu voiosie: "Multumesc mult, o seara placuta! Sanatate, numai bine, cele bune, noroc in toate, la revedere!"
Cipri schita un zambet si spuse "Ai grija de tine Cocorule".
Se intoarse la ultima pagina a cartii pentru a citi ultimul alineat, cand il auzi pe Cocoru' adaugand:
"Aia este o carte proasta; iti pierzi vremea, Cipri"
Surprins de remarca neasteptata al lui Cocoru, Cipri il intreba:
"Ai citit cartea asta?"
"Nu, nu eu. Miruna, fiica-mea. A zis ca e o carte tembela si a vrut s-o arunce, dar am zis da-o-ncoa! Am fumat deja primele doua pagini"

Ultimele cuvinte ale lui Cocoru avura un efect special asupra lui Cipri, caruia i se parea ca tocmai se trezise dintr-un somn adanc.
Se lasa seara, iar oamenii orasului se risipeau. Sub reflexiile de lumina ale felinarului ce palpaia deasupra bancii lui Cipri, gazele de August isi incepura dansul, iar umbra capului de leu era proiectata la picioarele singurului om ramas acolo. Sursurul molcom al apei isi recastigase glasul. Era in sfarsit liniste...


duminică, 23 august 2015

A broken theory



"To be honest with you, I am not an envious man; I've never had any reason really... Why would I want to trade places with a stranger and feel what they feel or do what they do? It would be such a violation of my own intimacy. I believe that envy is a sin of the grotesque man, a simpleness of the spirit on which the gregarious mentality is built."

"Rudy, that's such bullshit...
If your personal evolution is possible it is only because you imagine yourself as being better. If you can imagine yourself a better man, it means you are envious... you envy the very man you could become.
And even without any better humans around,  you'd ultimately envy God, the Beast or any other almighty and everlasting being which you'll end up trying to personify. You're bound to envy by your own limitations!"

"Gill. you're taking this to a level where there's no way for me to argue, but I still hold my own, personal truth"

"Well, I believe that this arrogance of yours is closer to gross hypocrisy than to an elegant separation from the throng of the masses..." A long silence ensued; at the end of it, Gill continued :
"Sorry Rudy, but I'm just going through a phase where I need to figure out the essence of things! I can't stand this inebriation of words, still I'd hate for us to fight over...", but before Gill could finish, his phone rang and he went outside Rudy's apartment to answer the call and have a cigarette while at it.

When he came back, Rudy did not open the door for him and Gill only stood there for a minute before he realized that he would not be let in anymore. He turned away from the door and a couple of days later, he left the city as well.

For the next 2 weeks, Gill had been travelling by train and bus to the neighboring country and the most powerful memory that would stick to him from those 2 days was bumping against the cold, skinny ass of an ugly girl whom he offered a cigarette right next to the disgusting toilet he had just used.

Without his antagonist, Rudy had time to re-read those three books which made him who he was. He found no reason to doubt a single word he was reading and at times, even believed that he had thought of some of those things before he had read them in those books.

One month later, Gill returned to the city and visited the same pub where he used to hang out with Rudy. After all this time, he was surprised to hear himself order the exact same drinks as he would always order. That evening, he got really drunk all by himself, had a few chats at the bar, even a small fight, but could not remember with whom or why. When it was closing time, it was the bartender who shook his shoulder and asked him to leave after he had let him sleep for almost an hour with his head on the bar.

The next morning he woke up at the usual time and he was struck by a strange, inflexible desire to tie his shoes, button his shirt, comb his hair, brush his teeth, make coffee and fry three eggs in the exact same manner in which he used to, before he had left the city. He felt so desperately lonely that he resorted to calling Rudy and asking him to have lunch together.

It was during that lunch meeting that Gill dared Rudy to actually witness him become a completely different man every week, just so that he can prove to him that some of the roles he was intending to play would be much better than Rudy's real life.
After several roles, including volunteer, daredevil, sociopath and reporter,  Gill dies on the Saturday of the week in which he was trying to impress 10 girls /day.
Rudy feels so guilty for the accident, that he starts writing letters addressed to his deceased friend Gill, asking him for forgiveness. He later becomes schizophrenic and starts receiving answers to his letters from Gill of the Underworld, both reproachful as well as kind and forgiving.

joi, 2 iulie 2015

looking for the shortest distance

"the shortest distance between two mountains is from peak to peak" - Nietzsche

The pope talks about global warming, but more importantly makes you feel GUILTY. As long as the feeling of guilt is ensured, the church doesn't mind using anything as a tool. Not even God...
Biased newspapers with big names thrive on the readiness of lazy minds to make a quick sense of the world.
Isis denigrated Isis and Egypt is NOT BOTHERED
The happy gay ejaculate rainbows all over Facebook
Talks about war make it real but more importantly make you FEAR. And there are those who believe war is justified...they are so miserable and self-hating that they resonate with any other hater of humanity.

Sophists on Tweeter and FB are philosophizing about the fate of Greece with loud arguments which are inferior to the ones of the PRESOCRATICS millenniums before them...and there's this constant background noise of djs' cheerful voices, music recipes, endless ambulances wailing and longer work hours, impatience resulting in fast feeding the spirit with porn and motivational quotes, which tell you not to be to hard on yourself...

Industries expanded and along with the mass production of matter, came the mass production of thought; loud voices grow louder while spreading ideas belonging to others , as the proverbial sheep shouting "four legs good, two legs bad!"

The pity we take on animals being caged, drained of resources and then sacrificed is actually empathy, i.e.  a form of self pity of the modern man who lives in a small apartment,is force-fed, works long hours - if lucky enough to have work and pay the bank for the privileges of a roof. He then dies, having participated to the well-being of the FARMERS.

Clarity of thought is such a ridiculous thing to claim when even the sharpest of minds are trained by traditional educators to dissect false issues, arising from various soap bubbles, e.g. economics
The edges of millions of years before and ahead of us are growing further and further away from us and the further they expand, the less significant our struggles... even if we were equidistant.
We all live in a huge, Matryoshka which I swear, keeps growing but does not move !!


luni, 15 iunie 2015

Doua sau trei roluri

Cand Tiberiu se ridica, simti ca dintii care i se ciobisera de bordura devenisera atat de calzi, incat ii ardeau buzele, iar pe varful limbii zgariate, gustul smaltului se imbiba cu praf si sange. Nestiind ce sa faca, incepu sa maraie si forma 112 cu ochii inlacrimati.

Trei zile mai tarziu, Tiberiu era chemat din nou la sectia de politie pentru a revedea o serie de poze cu suspecti.
Ca de fiecare data, la ghiseu trebui sa explice aceluiasi individ cine e, cu cine aranjase intalnirea si ce cauta "cu adevarat" acolo. Tiberiu nu stia sigur daca respectivul receptioner era amnezic, sarguincios sau doar un mic functionar insetat de puterea de-a fi o buturuga mai mare.

Tiberiu intra de aceasta data intr-un alt birou, unde politistul achetator, Verdean era afundat in studiul unor hartii si nu isi ridicase nici de aceasta data privirea sa-l salute sau macar sa-i recunoasca prezenta.
Verdean era un tip inalt, grizonat, cu un o fata ascutita, dar simetrica si purta o uniforma imaculata care parea ca este la prima purtare. Fusese politist chiar inainte de '89 si avea o atitudine condescendenta care urma sa-i para lui Tiberiu ca fiind in contrast cu adevarata lui autoperceptie.  Mai avea cam un an pana la pensie si fusese promovat la pozitia de anchetator sef, o functie pentru care familia lui il felicitase, iar el le multumise cu un zambet fortat in timpul unui cine organziate de fiica lui, Sorana. Pe tot parcursul serii respective, achetatorul visa doar la linistea camerei sale obscure unde-si studia timbrele si monedele la lumina lampii.

Dupa un minut de liniste, Verdean il privi pe Tiberiu si il indemna sa ia loc.
"Deci dupa ce ai desfacut legatoarea bicicletei si ai reusit sa urci pe jumatate, ai auzit pe cineva rastindu-se la tine si cand ai intors capul ai fost lovit fara sa recunosti individul"
"Da, s-a furisat fiindca nu-l auzisem si cand a fost destul de aproape a strigat facandu-ma sa-mi intorc capul. M-a lovit inainte sa reusesc sa-i vad fata...Am cazut si mi-am pierdut cunostinta pentru cateva secunde. Cand m-am ridicat individul disparuse si bicicleta mea odata cu el"
"Aha, inteleg. Hai sa ne mai uitam la poze"

Tiberiu nu reusi nici de aceasta data sa identifice agresorul printre exact aceiasi suspecti propusi de Verdean. Cand incerca sa isi aminteasca de acea noapte, gustul de sange imbibat cu praf si dinti sfarmati revenea autoritar si nu ii permitea memoriei sale sa contureze niciun alt detaliu prea clar...

Dupa inca o ora si 20 de minute in care Verdean il chestiona in legatura cu evenimentele din noaptea respectiva, lui Tiberiu ii veni greu sa isi mai aminteasca ce se intamplase cu adevarat. La fiecare raspuns pe care-l dadea, politistul il intreba daca nu cumva o alta varianta era mai plauzibila.
Cand de exemplu, Tiberiu afirma ca iesise din casa la 8 seara, polististul il intreba daca n-a fost cumva 7:45, sau daca bicicleta nu fusese cumva imprumutata, sau daca nu cumva o luase pe strada Kant Immanuel in loc de Cantemir, daca filmul fusese la cinema Regizorul si nu la cinema Actorul, de la 9 sau de la 8:30.

Tiberiu isi intise picioarele pe sub masa, lasandu-se pe spatarul scaunului, obosit de interogtoriul aiuritor pe care politistul Verdean il construia. I se parea ca acesta incerca sa-si completeze raportul si sa inchida cazul mai repede.

"Tibi", spuse politistul intr-o voce afecatata, "eu lucrez de multi ani in Politie. De obicei, in aceste cazuri, avem de-a face cu oameni saraci. Oameni care au fost marginalizati de societate; e pacat, dar e un fenomen social specific tarii noastre... trebuie sa ne fie mila de acesti indivizi, care traiesc din gainarii. Nu o lua personal, a vrut doar bicicleta ta pentru un mic profit. Sigur, poti face o plangere cu autor necunoscut, Cum nu poti sa identifici pe nimeni, pot doar sa presupun...Dar spune-mi, cine era fata cu care te-ai intalnit?"
"Am cunoscut-o in urma cu doua seri. Fusese prima noastra intalnire; dupa ce am condus-o acasa, m-am indreptat catre locul unde-mi legasem bicicleta ca sa pornesc inspre casa. Era cam miezul noptii si ma grabeam sa ajung la baie"
"Dar de ce nu i-ai cerut ei sa iti permita sa folosesti toaleta?"
"Ar fi parut un truc ieftin pentru a ma autoinvita la ea acasa. In plus, cred ca locuieste cu parintii"
"Stii care e numele ei de familie? Sau ce fac parintii ei? Daca are poate un fost prieten gelos?"
"Am cunoscut-o de cateva zile. N-am intrat in detalii... Spuneti ca ar putea fi un fost prieten? Nu m-am gandit la asta!"
"Ar putea fi... si s-ar putea sa-ti fi luat bicicleta pentru a ne induce in eroare. Eu zic ca ar fi bine sa o intrebi pe Sorana despre fostul ei prieten..."
"Dar de unde stiti cum o cheama?!"

Un an mai tarziu,Verdean o aducea pe Sorana la altar, iar Tiberiu o primi in aplauzele si uralele celor prezenti.
Fusese una dintre ultimele intalniri ale lui Vedean cu fiica sa, pentru ca Tiberiu fusese din nou atacat cateva saptamani mai tarziu de un individ care nu reusise sa il domine fizic pe Tiberiu si de la care acesta afla ca fusese trimis de acelasi tata socru.

duminică, 17 mai 2015

Talharnici

clavident, talharnicii au adunasit muleroase avutati in noptunericul logitiunii

duminică, 29 martie 2015

Pe aripi germane in vant - o tasnire epica

Daca n-ar fi fost cutia neagra a avionului Airbus A320 

*probabil ca jurnalistii de investigatie ar fi facut legatura intre dezastrul Germanwings si situatii precedente in care gaze toxice au patruns in cabina pilotilor, provocandu-le acestora semi-paralizie si fortandu-i sa aterizeze pe cel mai apropiat aeroport. Problema pare sa fie destul de comuna cu tipul acesta de avion.

http://www.dw.de/aircraft-fumes-are-a-potential-travel-hazard/a-16629455
http://www.dw.de/gases-caused-near-disaster-on-german-plane/a-16274783
http://www.fireinews.com/news-8742848.html
http://www.dw.de/german-plane-makes-emergency-landing-in-croatia/a-17045934
http://www.ibtimes.co.uk/vueling-airbus-a320-makes-emergency-landing-barcelona-1493724
http://www.dw.de/safety-conflict-at-europes-flight-safety-agency/a-16319280

Sistemele de ventilatie 
In anul 2012, un raport al autoritatilor germane, mentioneaza 67 de cazuri (logate in decurs de 3 ani) in care gazuri toxice patrund in cabinele pilotilor. Principala cauza este introducerea aerului compresat in sistemul de ventilatie prin intermediul motoarelor (o solutie low cost). Odata cu acesta, exista un risc major ca gazele produse de uleiul de motor sa patrunda in sistemul de ventilatie. In doze mici, provoaca doar o senzatie de discomfort si dureri de cap, dar dozele mai mari provoaca semiparalizie si chiar pierderea cunostintei.

Teoria conspiratiei vs. Lumea Imaginatiei 
Si daca pilotul si copilotul au fost amandoi, impreuna cu pasagerii, victime ale unor probleme tehnice pe care Germanwings (parte din megacorporatia Lufthansa) si uriasul Airbus, au decis ca nu e profitabil sa le remedieze?
Exista sansa ca acest copilot sa fi fost intr-adevar un criminal cu sange rece, dar spre deosebire de altii, el nu mai poate sa se apere. Nici macar n-a scris o scrisoare sa se justifice. E un actor mort, de o versatilitate nemaipomenita, dar oricarui regizor i-ar fi greu sa foloseasca un scenariu in care biografia copilotului are sens.

Time is money.
E foarte probabil ca impactul comercial pe care il are accidentul, este pentru unii mai sever decat pierderea a 150 de vieti omenesti + patarea reputatiei unui simplu copilot mort. Daca nu s-ar fi gasit dovezile clare si incriminatoare in cutia neagra, fiecare noua zi de investigatii, ar fi costat sute de milioane. Probabil ca lovitura de imagine si pierderile financiare pt GermanWings, ar fi fost nimicitoare... Dar asa, vom uita in curand numele copilotului; cutia neagra, unica si de netagaduit a fost gasita! Copilotul va fi pentru totdeauna, exact ceea ce vor scrie cartile de istorie aviatica. Si presa...