In galaxia Messier 64, pe planeta Lubdar, viata aparuse in urma cu 788 de generații.
Pe intreg teritoriul planetei exista o singura
specie, insa potentialul de evolutie al indivizilor constituenti era neuniform; preconditia era necesara pentru a activa si sustine dezvoltarea constiintei comune si pentru a ajunge la rezultatele preconizate in timpul alocat planetei: 790 de generații.
O noua generatie aparea de fiecare data cand cele 6 milioane de capsule atingeau suprafata planetei. Geneticienii trimiteau aceste capsule ce contineau noii indivizi la fiecare 10 ani (masurati de pe planeta; Lubdar se rotea in jurul stelei gigante Ki-3).
Lubdarienii nu-si schimbau forma de-a lungul existentei lor, dar geneticienii se asigurasera ca fiecare dintre ei putea simti durerea si teama de moarte. Capsulele isi luau din nou zborul doar atunci cand cea mai veche generatie de lubdarieni deveneau noii ocupanti ai capsulelor. Varsta maxima pe care un lubdarian putea sa o atinga era de 7 generatii. Geneticienii determinasera ca dupa acea varsta, lubdarienii nu mai contribuiau suficient de mult la definierea unei constiinte comune ca sa isi justifice existenta.
Doar atunci cand capsulele erau ocupate de toti cei 6 milioane de fosti locuitori din vechea generatie, noii lubdarieni puteau fi activati.
Dupa ce paraseau atmosfera planetei, lubdarienii vechi erau expulzati de capsule in vidul cosmic.
Acesta era modelul creationist pe care geneticienii il folosisera dintotdeauna si care era aplicat intocmai pentru toate planetele alese. Selectia era facuta de un sistem de calcul care decidea care planete apartinand carei stele erau urmatoarele eligibile pentru populare.
Scopul ultim era gasirea unei formule pentru atingerea unei existente perfecte, astfel incat toti locuitorii galaxiei sa poata sa experimenteze Armonia Deplina.
Odata ce formula va fi fost gasita, planeta respectiva urma sa devina prototipul pentru toate planetele ce se roteau in jurul celor 1 miliard de stele din galaxie.
Dupa 790 de generatii insa, planetelor li se dezactiva cupola, eliminandu-li-se astfel si forma de viata care depindea de aceasta atmosfera artificiala. Nu era un act de cruzime al geneticienilor, decizia fiind luată pe considerente de resurse. Numărul maxim de planete pe care geneticienii si sistemul lor puteau să le întrețină simultan nu putea să fie mai mare de 8, iar numărul de generații nu putea să depășească 790 decât cu aprobarea unanimă a comitetului.
De-a lungul existenței acestui comitet, membrii nu votaseră niciodată în favoarea extinderii acestui termen. Se considera ca declinul planetelor ar fi urmat sa inceapa daca le-ar fi fost permis sa supravietuiasca.
Până in acel moment, 3466 de planete impreuna cu formele lor de viata fuseseră anulate. Datele planetelor dezactivate erau introduse apoi in sistemul de calcul si folosite pentru a face o mica ajustare de fiecare data cand o planeta-surogat era activata.
Aceasta era menita sa amplifice capacitatea formelor de viata de pe noua planeta sa isi dezvolte constiinta, apropiindu-i pe geneticieni tot mai mult de planeta prototip.
Locuitorii planetelor astfel create nu stiau niciodata cate generatii au la dispozitie, nu aveau idee ca existenta speciei lor era cronometrata si daca ar fi stiut, n-ar fi reusit niciodata sa ghiceasca standardul pe care trebuiau sa il atinga in tot acest timp. Asta era la latitudinea geneticienilor; ei foloseau modele de calcul foarte exacte, care luau in considerare cauzalitati la nivel sub-quantic si care erau infailibile: Constiinta comuna trebuia sa evolueze mereu.
Cu toate acestea, cele mai avansate forme de viata de pe planeta Lubdar fusesera programate sa speculeze despre aceleasi lucruri pe care geneticienii le stiau dincolo de orice indoiala. Aceasta fusese o alta conditie pe care sistemul o determinase ca fiind necesara, iar geneticienii nu aveau decat sa o aplice.
In cazul planetei Lubdar, aceasta capacitate de speculatie fusese principala cauza pentru accentuarea conflictelor intre liderii planetei. Era antepenultima generatie de lubdarieni, iar ideologiile lor erau tot mai divergente. De-a lungul existentei civilizatiei pe planeta, eforturile locuitorilor de-a intelege sensul propriei existente fusesera sabotate de recurentele ambitii de dominare totala ale diversilor Lideri. Resursele acumulate si cunoasterea dobandita erau mostenite doar de cei care deveneau Lideri, iar lipsa contributiei maselor la evolutia planetei era cauzata de o foarte accentuata disociere resimtita de acestia in raport cu Liderii.
Lubdarienii din afara cercului puterii erau recrutati de diversi Lideri si contribuiau cu convingere la avansarea ideologiilor cu care acestia se identificau. De-a lungul generatiilor insa, liderii perpetuasera pentru adeptii lor o formula de succes bazata pe obedienta totala fata de institutiile pe care le deserveau si cultul personalitatii devenise tot mai raspandit pe Lubdar.
Efectele acestor practici avusera ca si consecinta decelerarea constanta a evolutiei ambelor clase astfel: generatiile lubdarienilor de rand fusesera conditionate prin persecutii sa aleaga obedienta in detrimentul gandirii critice, iar metoda devenise foarte eficienta. Generatiile liderilor au incetat treptat sa mai dezvolte ideologii benefice pentru intreaga specie si se multumeau cu strategii pentru conservarea puterii.
Populatia devenise convinsa ca nu existau motive de nemultumire, sau daca acestea existau, nu se putea face oricum nimic. Liderii isi pierdusera demult respectul fata de aceasta masa amorfa de obedienti.
Odata cu rezistenta acestora la abuz, politicile deveneau si ele tot mai abuzive. Criticile venite din partea celorlalti lideri nu erau menite pentru a declansa vreo schimbare reala sau vreo revolutie. Singurii sustinatori ai ideilor acestor lideri erau proprii lor adepti.
Constiinta comuna a planetei era astfel intr-o dezarmonie tot mai accentuata, fapt care ii ingrijora pe geneticieni. Daca lucrurile continuau asa, Lubdar urma sa devina prima planeta care la sfarsitul existentei nu ar fi contribuit cu absolut nimic la avansarea formulei pentru Armonia Deplina.
Geneticienii nu stiau nici ei cat timp au la dispozitie pentru a o gasi si nici care urma sa fie rolul lor odata ce misiunea era indeplinita. Aceasta posibilitate facuse ca infailibilitatea sistemului de calcul sa fie din nou dezbatuta in Consiliu. Dupa o lunga perioada de calm, reaparusera aceia care sustineau ca geneticienii fusesera odata singura specie din galaxie si ca armonia in randul propriei specii ar fi trebuit sa primeze in detrimentul popularii galaxiei.
Dupa lungi dezbateri, Consiliul Geneticienilor hotarasc sa trimita unul dintre ai lor intr-o capsula ca sa ii ajute pe Lubdarieni sa se apropie de constiinta comuna. Acest genetician urma sa devena primul lubdarian care reusea sa devina Lider fara a-l inlocui pe unul. Cel care parasise planeta ca sa ii faca loc, fusese un cetatean de rand. Geneticianul dispunea insa de o intelegere a civilizatiei lubdariene atat de avansata incat reusise sa manipuleze majoritatea planetei. Era singurul care nu era programat ca si locuitorii de pe Lubdar, el avea liber arbitru..
O generatie mai tarziu, geneticianul reusise sa ii convinga pe majoritatea liderilor sa urmeze calea cea dreapta, sa lucreze impreuna inspre dezvoltarea constiintei comune, iar cand ultima generatie de lubdarieni fu trimisa in cele 6 milioane de capsule noi, geneticianul lubdarian ii felicitase pe toti ca au atins nivelul necesar de constiinta comuna pentru a contribui la prototipul care va face ca intreaga galaxie sa se bucure de Armonia deplina. Lucrurile se miscau din nou in directia potrivita.
Intrebat daca si lubdarienii se vor bucura de aceasta stare de Armonie deplina, geneticianul, incapabil sa ascunda adevarul, le spuse ca acesta a fost singurul scop al existentei lor: colectarea de date. Le mai spuse ca aceasta va fi ultima generatie pe Lubdar, urmand ca atmosfera planetei sa fie dezactivata.
Ii mai asigurase ca sacrificiul lor nu fusese in van, datele colectate urmand sa ajute urmatoarele planete sa reia procesul de cautare a existentei perfecte prin dezvoltarea constiintei comune.
Primul act de constiinta comuna a lubdarienilor, a fost decizia in unanimitate de a-l tortura pe genetician pana la disparitia atmosferei.
