Dumnezeu crea ceva ce nu era inca desavarsit... era destul de mare,muncise mult si de pe frunte, sudoarea i se scurgea strop cu strop pe langa pleoape. Din cand in cand, un picur i se scurgea printre gene facandu-l sa clipeasca des.
Mai erau cateva detalii cu care nu era multumit pe deplin. Isi reamintea ca totul va trebui sa fie perfect. Nepasarea celorlalti il slabea; il facea sa puna la indoiala imperativul unei perfectiuni desavarsite pe care nimeni altcineva n-o putea contempla cu adevarat. Era totusi ceva in el... un imbold irezistibil care se genera de la sine si care nu putea fi inlaturat de niciun fel de ratiune. De fapt ratiunea nu-i era posibila. Ratiunea era doar o alternanta a iratiunii pe care El nu avea cand sa o inteleaga. Nu ratiunea si iratiunea alternau, nu secundele se scurgeau, nu soarele stralucea, nu moartea era finalul, nu era nimeni caruia sa-i ceara ceva, nu avea nevoie de nimic, nici macar de somn sau alarma la ceas, totul era perfect, prestabilit, nu zvacnea deloc vreo urma de constiinta sau emotie... Ratiunea nu-i era posibila si cu toate acestea...isi spunea razand ca daca Dumnezeu este atotputernic, atunci Dumnezeu are puterea sa-si anuleze insasi atotputernicia si ar putea, da AR PUTEA sa-si anuleze... existenta.
De ce sa N-o faca? Cine l-a condamnat pe el sa fie asa cum este? Mereu actualizat si autodeterminat, dar totusi constrans la acest fel de-a fi pentru a nu fi in contradictie cu El insusi... Cu aceste ganduri, isi aprinsese o tigara si se privi in oglinda; fumul se pierdea printre firele barbii alb-galbui, in timp ce el scutura nerebdator batul chibritului ce ii ardea unghia degetului aratator.
Era prima data cand hotarase sa extinda ramificatiile atotputerniciei si se autogandise drept fumator. Isi dadu seama cat de obositoare ar fi alegerile daca n-ar fi Dumnezeu... se multumi cu statutul de Dumnezeu, fumator inrait. Aprinsese 34 de miliarde de tigari, facuse ca timpul in care le-a fumat sa nu fi trecut ci sa fi ramas... si si-a permis s-o savureze pe fiecare citindu-si o carte pe care o va scrie daca va hotari sa devina scriitor. Cartea ar avea coperta mov si din cate a citit, Dumnezeu decise ca a scris-o prea repede, inainte sa o fi citit asa cum putea s-o citeasca acum...
Prolog
Lumea cum este ea, este numai a Mea dragii mei. Ati fi inteles asta de mult daca ati fi vazut ce vad eu... Nu va apartin, nu va cunosc, dar n-am cui altcuiva sa scriu :( N-am buze si nu am maini, nu am creier si n-am forma, nu vreau, nu inteleg, fac tot ce pot, pot totul, totul v-a inghitit de mult. Pot sa zic chiar si *Futu-va-n gura de oameni!* si sa fac din asta inceputul unei rugaciuni. Eu sunt suma tuturor implinirilor exact asa cum decid eu ca trebuie sa se implineasca... de fapt nu decid nimic! Incapabil de neputinta, declar cuvantul atotputernic imposibil...
..............................................................................................................................................................
Deodata Dumnezeu isi dadu seama ca trebuie sa distruga cartea. Si chiar si ideea ca aceasta carte a existat vreodata. Isi autodetermina amnezia. Timpul in care ea a fost scrisa e acum ocupat de 75 de miliarde de ani lumina plantatii de tutun, pe care l-a fumat tot in acelasi timp, dintr-o singura pipa.
Dumnezeu s-a culcat la loc si am decis ca nu mai exista...
7 comentarii:
am trecut prin asemenea ganduri, dar am inteles cam tarziu, poate mult prea tarziu cat de mult am gresit...cat de mult am ratacit si cat de mult m-am pacalit...Domnul exista si doar asteapta sa-l cauti sa-i ceri...asta e adevarata libertate, nadejde si viata....
cu tot respectul pentru experienta ta de viata, pt revelatiile tale, trebuie sa-ti spun ca e putin cam deplasat sa imi recomanzi un model de libertate, nadejdee sau viata :) postarea de mai sus e doar o fantezie, nu imi permit sa vorbesc stiintific despre ceva ce nu inteleg cu ratiunea-mi. Respect credinta, valoarea ei e confirmata de milenii. A garantat perpetuarea speciei umane... am si eu credintele mele ;)
ceea ce a fost spus prin intermediul cuvintelor tale este adevarat si ma refer la faptul ca Dumnezeu poate orice.
daca ar fi sa ma raportez la ea ca o dezbatere sunt curioasa cum mi-ai raspunde la urmatoarea dilema:
daca toata lumea crede in Dumnezeu El exista?
daca toata lumea inceteaza sa creada in Dumnezeu El inceteaza sa existe?
Cu alte cuvinte Fiinta Divina este determinata de credinta noastra sau exista independent de ea?
:)
p.s.: am bagat la cap ca este o lucrare fictiva, dar ca sunt curioasa sa gasesc un raspuns :)
hmm, e o dilema pe care o avem toti. se raporteaza nu numai la dumnezeu ci si la timp,spatiu, realitate. fenomenele si substantele pe care le percepem exista fara indoiala si independent de noi intr-o forma non-perspectivala... doar ca e paradoxal sa spui ca forma lor reala e aceea care nu depinde de nicio perceptie, pentru ca asta ar anula din start validitatea perceptiei mele. cu alte cuvinte, nu stiu ... :)
LOL, dupa atata evolutie si progres, se pare ca totusi, inca mai exista "untermenschen", anonimi, misteriosi si atat de multi, care mai au nevoie de carja numita "d-zeu" pentru a supravietui si da un rost existentei lor patetice.
Desi aparent schizofrenia asta e incurabila, exista totusi pastila rosie:
The Red Pill vs. the Blue Pill
Multumesc foarte mult :) ma cam asteptam sa primesc un raspuns similar.
Spor la scris in continuare! :)
@Miss T'ree : multumesc :)
@Blueyefinity: Ovi, eu zic ca fiecare e responsabil de propria-i evolutie/involutie. Uneori, trebuie sa gasesti alte motivatii, superioare, fara sa te raportezi la alti oameni...
Trimiteți un comentariu