Rostogol

Intr-o zi, isi propusese sa compuna o melodie in notele careia sa poata fereca spaima si durerea. Primele 8 note erau despre oamenii cu suflet copil; ei vor sa calatoreasca datorita inertiei sufletului lor, care are destula putere de zbatere ca sa ii miste pe oameni unde vrea el, pentru ca e neobosit si cu chef de joaca. Aceleasi note povesteau si despre cei cu suflet batran si obosit, care nu mai vor sa calatoreasca sau se intorc repede acasa, fie ca pleaca la piata sau pe un alt continent.  Pe urmatoarele 12 note ce urmeaza in cantec, se reda perspectiva dinauntrul  rostogolirii unui balon imens, in josul unei campii. Si se rostogoleste, se rostogoleste pana cand celui care se rostogoleste inauntru i se pare ca, la intervale muzicale bine stabilite, rateaza o iesire, cand spre dreapta, cand spre stanga.Vederea dinauntru balonului este perfecta, insa doar pe o dunga circulara de o transparenta perfecta, trasata pe un arc de cerc.
Lungimea arcului de cerc

unde L_arc este lungimea arcului de cerc, r este raza cercului, n este măsura unghiului sectorului de cerc măsurat în grade, iar  este o constantă matematică.

  Cu toate acestea, nu are abilitatea motrica de-a deturna balonul si curiozitatea creste la fiecare cotitura ratata, transformandu-se in anxietate. Inauntru balonului,din cauza abruptului,cel care se rostogoleste, experimenteaza o viteza dubla fata de cea de la inceput si ritmul melodiei isi dubleaza tempo-ul. Balonul, incepe sa sara, rostogolindu-se, facand salturi din ce in ce mai mari, ramanand in aer tot mai mult, rostogolindu-se chiar si in aer in acelasi ritm nebun, in cadenta alerta a muzicii care se aude si din afara si dinauntru balonului. Prin urmare, sunetul melodieie este cand infundat, cand cu ecou. Dupa ce sare pana ajunge aproape de zbor, balonul cade intr-un final pe o Aliniere. Alinierea nefericita a unui ciob, a unui spin si a unei pioneze, care il sparg si il fac sa explodeze violent, proiectandu-l pe cel care se rostogolea inauntru balonului, intr-o rostogolire proprie, neasistata, pe acelasi traseu descendent. Aici muzica se schimba, cu toate ca notele ce urmeaza sunt in acelasi registru. Abia iesit din balon, rostogolitorul observa alt verde,alt albastru,alt rosu, pe care ar vrea foarte mult sa le atinga cu degetele, daca degetele n-ar fi prea ocupate sa ajute palmele sa stranga genunchii, care la randul lor, stransi de piept, ii ajutau fruntea sa se sprijine. "Rostogol, rostogol,rostogol" era si refrenul... Si era un refren cu foarte foarte mult lipici; nu-ti mai iesea din minte! Rostogol... Asa isi dorea sa fie si numele lui. Pentru ca rostogolul era plin de rost, cum urma sa arate prin sunete, aceasta melodie, in urmatorul ei fragment.

Cand culorile, notele, lumina, instrumentele, greata si frica au explodat, muzica era pictata in note peste tot in jurul arcului de cerc transparent. Balonul ar fi fost complet transparent daca nu ar fi avut inscriptionate acele note ce se rostogoleau, atarnau, defilau, se derulau, se inmulteau, cantau, porneau si se opreau, il ferecau si rostogoleau in jos, tot mai in jos, pe abruptul unei dare de campie, ce ii patrundea cu mare viteza in ochi. La fiecare rostogol, manunchi cu manunchi, cosi iarba si o cusu in centrul ambelor retine in forma simbolului de infinit ce se rotea suspendat, pana cand explozia o facu sa se redezmembreze in simple fire de iarba ce fosneau verzi, dar parca nu chiar verzi. Zona parietala a capului chel (al carui frunte era sprijinita pe genunchii stransi la piept de catre palme cu ajutorul degetelor) se spiralase intr-un vartej foarte adanc, care supsese toata muzica, scufundand-o in rotocoale. Melodia era acum mai accentuata decat inainte,sunetele mai ample,masurile mai apasate, rezonand atat de zgomotoas in capul lui, incat anihila cu maxima autoritate orice alt gand.

Se rostogolea intruna si repeta sacadat in ritmul propriei rostogolirii:
"E aceiasi melodie? E aceiasi melodie!"
1,    2,    3,    4 -  Inspirand, soptit:" E aceiasi melodie?"
1,    2,    3,    4 -  Expiriand, soptit: "E aceiasi melodie!"

Ametela si greata il facura sa-si desclesteze degetele, indepartandu-si palmele de pe genunchii care  (nemaifiind stransi atat de bine pe piept) nu mai putura sa tina fruntea lipita, facandu-i capul sa se ridice din adapost si sa se izbeasca de flori, iarba si pamant, lunecand pe frunte si genunchi.in josul campiei. Daca rostogolirea ar fi continuat, mainile i-ar fi fost cu siguranta rupte din cauza pozitiei lor contorsionate. Asa, alaturi de frunte si genunchi, folosi si dosul palmei pentru a frana pe flori, iarba si pamant.

Si iata ca se opri! Dar nu putu sa-si alunge din minte raspunsul la intrebarea daca e aceiasi melodie...
Era singurul raspuns pe care-l avea, privind din mijlocul campiei, cum pe langa el se rostogoleau baloane mici si mari, fiecare acompaniate de o melodie...

Stuck in a moment

The clock on the wall stood still. Furious drops of rain replaced the pendulum’s slow and dull ticking as if they would impose time to rush toward its end.

He woke up anxious to know where he was. He would later regret that he had forced the dream to vanish so quickly and be replaced by the normal, usual surrounding. There it was: the order of things... were all of them in their right places? Let's see: clumsy painted walls, the other bed, the table in between, the book, the notebook, all his pens, the petrol lamp, the black, dirty ceiling above it, the spider net in the corner opposite to his bed, with its five flies caught in it, the Persian rug with its same colours and same complex geometry, with the same stains and the same cat sleeping on it, the same blue slippers lying by the edge of the bed, on the floor, the same stack of clothes to be donated (without any further delays!!) to the homeless shelter from the third building on the left, the new door which was already broken- he should have gotten it way cheaper, both of the four squared windows, half covered by the same white curtains, his same painting on the wall: quarter of an apple and four birds in a cage. As far as he knew, nothing was missing.

His eyes circled the room again, just to be sure, but all things seemed to shape in perfectly; the concept of Home became clear and all its blurry elements were now decisively carved into the background. His mind stopped inquiring and accepted to rest - it knew that place; it was safe and comfortable. Let there be light! 

These 2 seconds were the same every day, so tonight, he will again feel like today was the first and only day he had ever woken up, making the next morning feel like yesterday was the first and only time he had ever gone to sleep. Over the years, his life had made him very very tired...