luni, 26 noiembrie 2012

Intra, bine ai venit!



Sunetele se imbibau in culori si culorile se pierdeau in zare cu ecou soptit,
Plutind unduios peste relieful nud al lui Morgana,
Fata ce se topea auzindu-le...

Doua pasari cadeau din cer tragand viermele de cate un capat
Si se prabusira...
Flamande, tremurand de nervi, moarte si durere.

Bucati de risipire se inaltau, curate, agatandu-se in dans de pihe vii,
Intrecand-o pe furnica ce se hotarase sa urce, singura, muntele...
Inaintand mereu de-a lungul unei crapaturi pe care nu indrazni s-o treaca

Dragostei absolute ii crescura chiar si tentacule,
Ce se unduiau in ritm ascendent, pana la serpuire
In incercarea de a scapa de sepia ce le impingea prin ocean...

Mainilor ce detestau inclestarea li s-au unit degetele cu membranele interdigitale
Promitandu-li-se inotul printre nemarginirile stelare,
Chiar cu praful cosmic din ochi...


Imi aluneca piciorul in controlul perfect al clipei urmatoare
In timp ce-mi auzeam regizorul razand isteric, si-apoi zicand cu regret
"Ce-as repeta scena asta daca n-ar fi perfecta..."