Ce este jarul?
Ca sa intelegem conceptul de jar, trebuie sa-l percepem cromatic pe un fundal negru profund; auditiv sub patura intinsa a unei nopti mute si timide, fara nici o adiere; tactil cu varfurile degetelor inecate in esenta lui; olfactiv ca si cand toate miresmele care au existat vreodata s-au inaltat odata cu sufletul focului sau.
Il vezi, il auzi, il simti, il mirosi?
Jarul mocnea, de ore intregi, monoton si il vedeam, ascuns dupa cel mai inalt copac; avea din timp in timp cate o izbucnire si plesnea nebun in incercarea de a-si arunca semintele de foc in cele mai fertile ospicii de suflet ale padurii.
Ploua…
Pamantul adormit si ranced se intorsese cu fata spre cer; deschise ochii, cascase gura si isi umflase narile cautandu-si prieteni pentru viitoarele lui brate, pentru inauntrul sau, pentru imprejurul sau. Pe cei care-l calcau in picioare, il ardeau, il sapau, il otraveau nu vroia sa-i cheme.
Jarul, simtea stropii ascutiti cazand rand pe rand, sasaia, strapuns de fiorii reci ce raspandeau gustul amar al cenusii in Totul sau.
Murea…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu