Carmen

Sa vedem prima data fetele zambitoare si mai apoi pe cele triste, lunecand si cazand rostogolit in ritmul lui Carmen: ta ra tap ta, ta rap ta ta!
Stimati figuranti, carnavalul a luat sfarsit, multumim pentru masti, ati fost extraordinari, foarte talentati! Am decis ca teatrul sa-l jucam intr-un loc mai calduros! Piesa era trista...insa lacrimile dvoastra nu sunt epuizate, avem convingerea... stim ca isi vor regasi ratiunea de-a exista. Acum, va rugam ca mimica sa vi se niveleze in forma unei paranteze cu 3 puncte. Gura inchisa si cel mai important: privirile dvoastra trebuie sa fie visatoare, sa scruteze un orizont ce se stinge dupa o cortina grea, aratati-ne ca descumpanirea este de nestramutat. Sa vedem expresia gandurilor lipsite de fertilitate care v-au impresurat si vajaie rotindu-se in singurul spatiu imaginabil : Neantul; cu marginile in expansiune, spargand violent taramul de poveste si presarand maruntaiele aburinde ale eroilor mitologici si ale animalelor vorbitoare, Neantul va fi gazda dumneavoastra intr-o calatorie de neuitat. Singura si aceiasi pe care o veti face pana la sfarsit; dar nu va ingrijorati, estomparea memoriei va surveni treptat, se va lasa greu anulata, veti mai avea inca franturi ale imaginilor de integritate si lumina. Din pacate insa, nu putem sa controlam succesiunea memoriilor pe care le veti pierde. La revedere!