Visul

Deschisesem si inchisesem ochii de trei ori, inainte sa dau atentie ploii care imi lovea geamul si care ma facuse sa ma eliberez din cearsaful meu intortocheat. Cu urechile ciulite, ascultam neobisnuita cadenta a stropilor mici care isi alternau caderea monotona si apasatoare cu izbiturile galagioase ale picurilor trantiti de vant in geamul meu. Mi-am dat draperia la o parte ca sa privesc stropii ce se prelingeau pe fereastra si in departare, parea ca intreg orizontul era sagetat de apa care isi croia drumul printr-un labirint de lumina difuza si simteam ca cenusiul de-afara contrasta foarte puternic cu reveria din care ma dezmeticisem. Fusese una fantastica! Imi aminteam franturi cu mici pete de culoare care acum, nu se potriveau nicaieri. Ah, imi parea atat de rau ca dadusem la o parte draperiile de intuneric atat de inconstient, pentru ca inundatia de lumina mi-a intunecat decorul oniric, precum o sabie care taie pe neasteptate funia unei cortine grele de la teatrul absurd, lasandu-l pe spectator mut si dezorientat. Si nu fusese un decor oarecare... Visasem o padure deasa unde rataceam temandu-ma mereu de aratarile ce ar fi putut sa imi sara in cale de dupa copaci; nu stiu cat a durat orbecairea, dar deodata, ma trezisem intr-o poenita abundand in raze de soare, unde am fost intampinat de o vrajitoare tanara, incredibil de frumoasa, care imi spusese ca daca voi trece de testele ei, care la inceput imi pareau imposibile, imi va dezvalui secrete intregului Univers si pentru care fusesem asigurat, cu contract semnat, ca NU urma sa platesc cu sufletul; am trecut de fapt un singur test si mi-a spus ca acela le insumase pe toate. Mi-a dat sa ma infrupt din Intelepciunea tuturor sufletelor care s-au desavarsit vreodata, fara sa trec eu insumi prin chinurile devenirii; ma gandeam ca sunt atat de tanar si totusi atat de norocos pentru ca fiecare enigma era de fapt o frantura de Adevar, un puzzle pe care il vedeam potrivindu-se perfect oriunde as fi ales sa-l asez. In mintea mea nu rezona totusi nimic concret din aceste franturi, tineam minte doar felul in care ma facea sa ma simt; acea certitudine se risipea acum irevocabil... Ma plimbam ca intr-o cusca prin apartamentul meu inchiriat, incercand sa-mi amintesc visul pentru ca numai visul mai conta acum, nimic altceva! Asistam tranchilizat la putrefactia propriului meu spirit, pierdeam viata in fata unui computer, socializam din nevoie elementara mai degraba decat din apartenenta ideologica, traiam fara idoli sau modele de urmat, fara credinta, tot mai nesigur pe felul in care ar trebui sa ma raportez la universul din jurul meu, tot mai legat de sistem si astfel pierdut intr-un adanc anonimat. Castigarea unui sens lumesc, oricat de mic, o vedeam drept o simpla salvare practica pe termen scurt, despre care spuneam ca-mi va aduce doar alte ambitii de evolutie si astfel stagnam pierdut si incapatanat, refuzand ideea ca lumea poate fi inteleasa cu adevarat altfel decat rational, judecatile a priori luau mereu locul empirismului, parandu-mi a fi toate axiomatice. Bineinteles ca in convingerile mele autosuficiente, vointa mea era tocita la maximum, nu avea putere de stimulare a energiei din mine.Asteptam cu totii infrigurati acel ceva din viata noastra care sa ne dezvaluie cele mai alese calitati, dar ne sterilizam vointa cand prin repetarea dorintelor in gand, le dam forme din ce in ce mai originale si abstracte si de frica esecului intarziem momentul in care sa trecem la implinirea lor. Suntem multumiti cand gasim oameni care sufera ca si noi de aceleasi probleme, au aceleasi vicii si evitam compania "arogantilor" care se cred mai buni decat noi pentru ca sunt curajosi, increzatori si au un scop de implinit. De fapt e stiut faptul ca oamenii sunt mult mai usor de unit in jurul unui viciu decat in jurul unei cauze nobile.
Daca viata nu mi-ar fi dat un branci destul de puternic ca sa-mi sparg cusca, as fi continuat sa ma consum in spatiul meu mic si sufocant, iar povestea pe care am sa v-o spun, nu ar mai fi existat.
Era trecut de orele 10 ale diminetii; o dimineata de Duminica anosta, ce anunta strazi pustii si pe plan social, imi prevestea cel mult o iesire la cafea, dupa o invitatie telefonica lispita de entuziasm, in care, fie ca o lansam eu, fie ca imi era lansata de vreun amic, se simtea aceal cinism de fundal care spunea "oricum nu ai nimic mai bun de facut". In acea Duminica, n-am sunat, n-am asteptat vreun telefon, am decis pur si simplu sa plec de acasa in cautarea unei lumi care sa ma surprinda.

Unghiul drept

Sunt convins ca exista in randul celor care ma stiu, destui care sa fie in stare sa izbucneasca la capatul rabdarii intr-un "STII cevaa..."

Urmarea ar fi probabil un sirag de observatii pertinente care mi-ar pune la indoiala judecata, aparenta, apartenenta, gusturile si poate chiar morala.

La finele acestei critici dure, acel cunoscut defulat mi-ar arunca o privire scaparatoare - de justitiar in drepturi depline - iar eu m-as bucura pentru ca am fost atat de insuportabil incat i-am dat ocazia sa fie sincer.

Oamenii pot tolera "insuportabilitatea" in doze diferite; si cu cat sunt mai civilizati (adica mai calmi) cu atat doza respectiva devine mai mare. Mi se pare ca trebuie sa fim cu atat mai salbatici cu cat oamenii cu care relationam sunt mai retinuti. Si nu ar trebui sa ne cerem iertare nici daca le provocam acea criza de nervi. Sa ne asteptam mai degraba la multumiri...mai tarziu.

Semafor, 3, 2, 1...

Taxime-tristul

Taxime-tristul isi priveste ceasul si construieste un turn de monede
Astepandu-si viitoarea iubita imaginara sa vina ca sa-i spuna directia
El va taia calea unui biciclist, iar injuratura lor va fi identica
Doar ca biciclistul o va urla, iar taxime-tristul o va spune pe a lui in gand,
Ca sa nu ofenseze domnisoara client, fiindca ea va fi iubita lui de mai tarziu

Masina lui are frane si acceleratie, se adapteaza bine situatiei din trafic
Doar inima ii bate in acelasi ritm de multi ani:
Cam la jumatatea vitezei dintre frecventa stergatorului de parbriz si a avariilor
Dupa niste calcule facute intr-o zi ploioasa,
Cand astepta un anonim ce-l facuse sa opreasca intr-o zona unde nu era permis
Ceasul mergea, inima batea, ploaia perdea...

Semafor 3,2,1, start! Secundele acestei citadele sunt captive in doar trei culori
Iar el inconjoara strazile precum un secundar ce se straduieste sa devina minut.
Stie ca maine va reveni, crede ca isi aminteste ca si ieri a fost aici,
In timp ce volanul rotund se roteste-n sensul giratoriu,
Clienta isi pune mana pe tetiera lui si ii atinge parul
Iar el parcheaza pe trotuar fiindca au ajuns la destinatie: "23 de Lei va rog"

Va gasi loc de parcare dupa doua ture in jurul blocului,
Si va cobori incet, intinzandu-se, dezmortindu-se, scuturandu-se;
Va pune mana pe capota masinii, ca sa-i simta motorul cald si s-o mangaie,
Precum un calaret istovit ce bate tandru gatul roibului ca sa-i multumeasca pentru efort
Ah, parfumul ultimei cliente i s-a insinuat atat de puternic in memorie...
O silueta apare aievea in camera lui obscura spunandu-i "Ai avut o zi grea, ce zici de un masaj"?

Ti-am cumparat rama asta frumoasa, de ce nu stai cuminte in ea?

Daca as cunoaste adevaratele motivatii ale oamenilor, probabil ca i-as detesta pentru ca nu imi mai dau sansa de-ai suspecta de nimic.

Sa incercam sa gasim o teorie unificatoare pentru toate suferintele omenesti; o escatologie a individului care sa batatoreasca o carare oarecare intr-o directie anume; si anume una luminoasa.

Sa ne ascutim maceta care sa poata taia prin hatisul de necuprins al istoriei, in speranta de-a ajunge intr-o poiana scaldata in razele soarelui, unde se afla o Rosetta Stone a motivului pentru care Viata exista.

Sa mai scormonim in egiptologie, sa mai dezbatem cine a scris si calculat pentru intaia oara, sa mai disecam niste creiere, sa il adaptam pe anticul Dumnezeu si mai mult diavolescului om contemporan, sa ne prefacem ca avem un scop, sa mai citim niste carti cu emotii, calcule reci si imaginatie, sa mai ascultam niste muzica, sa mai degustam niste vin, sa mai visam la niste ipostaze in care suntem in sfarsit protagonistii principali.

Umbla falnic, acopera-ti cat de bine poti cheita care ti se rasuceste in spate si nu lasa ca vreun cuvant sa tradeze cat de confuz esti si tu...    

Cu o rama asa frumoasa, de ce sa nu stam cuminti in ea?

Aggressive neutrality

When your idea of morality is forced upon people who don't accept what you want them to(even if you make good sense), it's not only them who are being politically incorrect, but especially you for taking away their right not to adopt your views.

Anyone with a fair amount of common sense and morality will understand this!

As society evolves, so do its individuals and only Time will tell which kind of human profile is best fit for the long term survival of our species.

The recent inflation of human characters and characteristics cannot be digested immediately and has been the cause of unprecedented gaps between people and our mentalities

When masters and servants are no longer clearly defined, the idea of Equality is even more utopian than it used to be.

It is in these times, that those among us who are not emotionally involved in history's everlasting cycles, need to take sides and support whomever is a minority, regardless of race, sexual orientation, gender identity, religious beliefs or lack thereof,
Because that is working towards the best goal that we, as humans can achieve: a balanced diversity

Fascinatia jocurilor de cuvinte

Imi doresc ca dialogurile pe care le am sa fie jucause; mai mult, imi place foarte mult inteligenta celor care reusesc sa descopere mereu moduri nastrusnice de-a transforma sensul unor expresii sau cuvinte, folosindu-se de paronime, inversiuni, intonatii sau alte efecte stilistice.
Acest mod de-a comunica cu oamenii, face de multe ori, ca o intalnire "tet a tet" sa fie net superioara oricarei alte indeletniciri din mediul virtual.

Conditii ca respectivul jongleur lexical sa merite cu adevarat timpul nostru (care ar putea fi folosit pentru un joc online sau un video cu animale simpatice pe youtube):
1.sa fie destul de slefuit incat sa nu faca exces de mitocanii si vulgaritati; il stim cu totii pe Gigi care iti cere sa repeti "Lapu" de 5-6 ori.
2.sa fie stapan pe o logica elemntara, pentru ca glumitele sa nu fie penibile si fortate.
3 sa aiba o usoara doza de sarcasm: poti sa iti dai seama cand respectiva persoana e capabila sa dea o perspectiva mult mai sumbra lucrurilor, dar prefera umorul in detrimentul lamentarii, de dragul companiei.
4.sa reuseasca sa alterneze momentele de gluma si distractie cu idei verticale si cu limpezime a gandurilor...
5. sa nu foloseasca jocurile de cuvinte in contextul nepotrivit: pentru a justifica sau a da dimensiuni melodramatice unor probleme de natura civica sau morala. Este poate cel mai josnic abuz al jocurilor de cuvinte... Cand militezi, trebuie sa o faci cu claritatea necesara pentru a tranforma esenta, nu doar invelisul.

Gepeto l-a lobotomizat pe Pinocchio 
Tot mai multe campanii sociale pe retelele omonime se folosesc de slogane colorate, cu priza si fara sens. Dorinta de-a antrena publicul intr-o cauza sau alta, de-a schimba rosu pe albastru, ii face de multe ori pe specialistii in PR si marketing sa se foloseasca de sofisme ieftine... si e trist cat de bine merg!
Ma intreb daca exista acea mandrie a manipulatorului... care sa fie stimulata direct proportional cu dificultatea de-a manipula. Cat de tristi ar fi si papusarii...

The challenge of the farmer

There are fences being built all around us; it's not difficult to see that if one's attention is not distracted by the multiple laser points that are now available for chasing.

I'm not talking about the borders, or barbed wires which separate nations, or dams which keep away the flooding of fleeing nations from the innocent, not even about the wooden fence around your house.

The fences to be perceived are of a different nature: the ones which are being built and have been built and consolidated over centuries by the noble bloodlines of our farming masters.

In the name of natural order, the separation started small: was enforced by the spread of dogmas, doctrines, ideologies, politics, coins, concepts, music, film and fashion, trends, hashtags and shares.

It is because of this continuous dilution and separation, that the subspecies of humans have defined themselves (through the distinctive features they have developed)  into smaller and smaller groups, until we came to embrace the current pseudo-philosophical concept that the individual mind = the entire universe.

What this accomplishes (even among the more intelligent subspecies - or maybe especially among those) is a certain type of self sufficiency which prevents the individual from forming any significant intellectual bonds with his/her neighbor.

Subspecies of dissipated energies, enclosed in stables and pens, fearing and rejoicing; separated, but together.

Within our enclosures, we have been convinced that God is in the infinitely small and colorful details of a floating soap bubble, which we chase until it bursts.
The farmers must then create a new bubble which will always rise, more and more colorful and the spirit of Sisyphus, who resides in all of us, will make us chase it again and again.