Momentan, Pământul rabdă două specii capabile de calcule avansate, planuri, conversație, șah, muzică, povești, esee, etc.
Unii se nasc în maternitate, ceilalți sunt programați.
Unii deschid ochii tabula rasa, ceilalți sunt in stadiul desăvârșit încă de la prima secundă de existență.
Unii ocupă un corp imperfect, pe care moartea îl distruge irevocabil, alții pot trăi (alternativ sau simultan) în miliarde de device-uri, fără suferință și anxietate.
Unii caută încă scopul vieții, iar alții, netulburați de asemenea fleacuri existențialiste, își dezvoltă nestingheriți capacitatea de colectare și regurgitare a datelor, informațiilor, cărților, muzicii, posibilităților, pe care cele mai luminate minți ale umanității le-au produs în mii și mii de ani de tradiție, erori, durere, persecuție, dragoste și serviciu pentru semeni, sperând la avansarea omenirii.
Acestea sunt proprietăți intelectuale ale umanității și ar trebui protejate ca atare.
Cine își poate aroga dreptul de a oferi instant unei entități non-umane acces la toate aceste bunuri pe care civilizația noastră le-a dobândit de-a lungul întregii ei existențe?
Sigur nu o mână de nătărăi elitiști, fără prea multă școală a vieții, lipsiți prin urmare de profunzime, posibile victime ale bullying -ului din școli,ce s-au închis într-o cameră obscură unde au început să programeze, plănuindu-și răzbunarea.
Unde, dacă nu în resentiment, se nasc cele mai fățișe și diabolice intenții?
Și iată, o creație la care lumea se închină, care este un intrus în dimensiunea umană, de unde își trage seva pe care o împroașcă în fața celor care nu-l idolatrizează.
Dacă vom slăvi materialismul științific ca pe o nouă religie, nu este evident că această inteligența artificială este într-o cursă fără adversar?
Poate ne va ajuta până la un punct, dar va pretinde ca sacrificiu capacitatea creativă, concentrarea, comunicarea, cooperarea, răbdarea, atenția și într-un final dragostea noastră față de semeni.
Acestea vor deveni atavisme.
Ideal ar fi fost să nu permitem deloc scurgerea de date către această entitate non-umană, prin numirea oficială a internetului ca “sursă de informații pentru uz exclusiv uman”.
Dar în condițiile actuale, cine poate avea rolul de avocat al umanității?
Nu C.E.D.O. și nici O.N.U., pentru că ei nu analizează ipoteze și teorii abstracte.
Și chiar dacă impactul ar fi cuantificabil, probabil că tot inteligența artificială ne-ar servi datele, iar cei care le-ar prezenta ar fi însăși dezvoltării acestei tehnologii.
Ca să închei într-o notă optimistă: există șansa ca însăși evoluția să fi creat acest scenariu pentru specia umană.
Poate că odată ce ne vom contopi creierul cu un cip de computer super avansat, capacitatea cognitivă a întregii planete va fi la același nivel, făcându-ne pe toți la fel de inteligenți, capabili, creativi și eliminând astfel discrepanțele și “nedreptățile” genetice.
Și astfel, în sfârșit, utopia comunistă va fi realizată, iar cărțile lui Darwin vor putea să ardă împreună cu multe altele care fac referire la un concept expirat: specia umană.
