Multi dintre voi, cei care ii cititi pe clasici si va pierdeti uneori luni din viata ca sa il rasfoiti si sa-l intelegeti pe un oarecare Homer, o faceti cu teama(sau speranta?) nedeclarata de-a sfarsi intr-o cocina de intelectuali betivi, care isi reazama antebratele pe umerii cate unui confrate si caruia, privindu-l patetic in ochi, ii declara: "lumea asta idioata n-a fost pregatita pentru unul ca tine"
Dar pana atunci, sangele ce va zvacneste prin aorte este hranit de grandoarea povestilor din acele vremuri apuse, unde va imaginati ca va este de fapt locul. A intretine aceasta iluzie echivaleaza cu puterea de-a zugravi un strat rosu purpuriu peste griul descumpanirii; si ce calduroasa este patura care se coaguleaza! Unduitoare si mangaitoare, vibreaza de viata netraita (deci absoluta) si cocheteaza cu idei de esenta pura, in asa masura incat devine foarte imbietoare pentru orice curios, desi nu si pentru orice friguros.
Sunt unele cuvinte care pot fi descalcite doar de sub o asemenea patura si sunt unele trairi ale caror simplitate poate fi simtita doar cand dai aceasta patura la o parte;cum exista pe lumea asta oameni care ar putea sa-ti inteleaga cu ratiunea lor toate cuvintele pe care le spui, dar nu-ti accepta comportamentul si exista oameni in prezenta carora n-ai simti nevoia sa-ti cenzurezi vreun gest, dar care nu sunt capabili sa-ti digere vreo idee mai complexa. Tu pe care ii vrei in preajma? - daca nu cumva pe cineva care sa indeplineasca ambele caracteristici...
