Fascinatia jocurilor de cuvinte

Imi doresc ca dialogurile pe care le am sa fie jucause; mai mult, imi place foarte mult inteligenta celor care reusesc sa descopere mereu moduri nastrusnice de-a transforma sensul unor expresii sau cuvinte, folosindu-se de paronime, inversiuni, intonatii sau alte efecte stilistice.
Acest mod de-a comunica cu oamenii, face de multe ori, ca o intalnire "tet a tet" sa fie net superioara oricarei alte indeletniciri din mediul virtual.

Conditii ca respectivul jongleur lexical sa merite cu adevarat timpul nostru (care ar putea fi folosit pentru un joc online sau un video cu animale simpatice pe youtube):
1.sa fie destul de slefuit incat sa nu faca exces de mitocanii si vulgaritati; il stim cu totii pe Gigi care iti cere sa repeti "Lapu" de 5-6 ori.
2.sa fie stapan pe o logica elemntara, pentru ca glumitele sa nu fie penibile si fortate.
3 sa aiba o usoara doza de sarcasm: poti sa iti dai seama cand respectiva persoana e capabila sa dea o perspectiva mult mai sumbra lucrurilor, dar prefera umorul in detrimentul lamentarii, de dragul companiei.
4.sa reuseasca sa alterneze momentele de gluma si distractie cu idei verticale si cu limpezime a gandurilor...
5. sa nu foloseasca jocurile de cuvinte in contextul nepotrivit: pentru a justifica sau a da dimensiuni melodramatice unor probleme de natura civica sau morala. Este poate cel mai josnic abuz al jocurilor de cuvinte... Cand militezi, trebuie sa o faci cu claritatea necesara pentru a tranforma esenta, nu doar invelisul.

Gepeto l-a lobotomizat pe Pinocchio 
Tot mai multe campanii sociale pe retelele omonime se folosesc de slogane colorate, cu priza si fara sens. Dorinta de-a antrena publicul intr-o cauza sau alta, de-a schimba rosu pe albastru, ii face de multe ori pe specialistii in PR si marketing sa se foloseasca de sofisme ieftine... si e trist cat de bine merg!
Ma intreb daca exista acea mandrie a manipulatorului... care sa fie stimulata direct proportional cu dificultatea de-a manipula. Cat de tristi ar fi si papusarii...