Sunetele se imbibau in culori si culorile se pierdeau in zare cu ecou soptit,
Plutind unduios peste relieful nud al lui Morgana,
Fata ce se topea auzindu-le...
Doua pasari cadeau din cer tragand viermele de cate un capat
Si se prabusira...
Flamande, tremurand de nervi, moarte si durere.
Intrecand-o pe furnica ce se hotarase sa urce, singura, muntele...
Inaintand mereu de-a lungul unei crapaturi pe care nu indrazni s-o treaca
Dragostei absolute ii crescura chiar si tentacule,
Ce se unduiau in ritm ascendent, pana la serpuire
In incercarea de a scapa de sepia ce le impingea prin ocean...
Mainilor ce detestau inclestarea li s-au unit degetele cu membranele interdigitale
Promitandu-li-se inotul printre nemarginirile stelare,
Chiar cu praful cosmic din ochi...
Imi aluneca piciorul in controlul perfect al clipei urmatoare
In timp ce-mi auzeam regizorul razand isteric, si-apoi zicand cu regret
"Ce-as repeta scena asta daca n-ar fi perfecta..."
