Daca ar fi sa lucrezi la o enciclopedie in care sa faci o ierarhie a valorii fiecarei forme de viata de pe Pamant te-ai confrunta cu cateva riscuri majore : ai parea nazist, n-ai avea reflexe destule sa te feresti de "pietrele" oamenilor de bun simt (sau mai degraba simt comun, pentru cine face diferenta) si daca ti-ar publica cineva enciclopedia, oprobiul public v-ar fixa trupurile pe o tabla de dartz; si tie si editurii. O mare parte a comunitatii indignate, ar fi invitata sa va bata ritmuri cu creioane peste testicule.
Prin urmare, de dragul cititorului modern ce nu are rabdare, aceasta nu va fi o enciclopedie, ci o insinuare trebnica si mernica.
In imensa ograda a naturii, am inceput toti unicelulari, iar unii au ramas de miliarde de ani unicelulari.
Formele de viata care s-au dezvoltat, au facut-o cu speranta de-a manca mai mult si mai eficient.
In acest sens si-au dezvoltat abilitati proprii, fie de-a mesteca iarba, fie alte animale.
Mai tarziu, cea mai talentata dintre specii a inventat modalitati de-a domina restul speciilor.
Dupa ce au reusit sa-si domine toate fiintele din mediul inconjurator, nu mai era altceva de facut decat a-i supune pe cei din propria specie.
Uneltele de control au fost si sunt, forta bruta, armele si frica.
In cazul speciei umane, frica si lipsa de scop puternic, tine locul grajdului/cotetzului, precum un perimetru invizibil pe care cei mai puternici au devenit de-a lungul timpului tot mai talentati in a-l trasa.
Pentru cei cu adevarat puternici, toti restul sunt niste animale de sacrificiu, fie ca sunt pui crescuti in juma de metru patrat, fie in garsoniera. Si poate ca acei carora le sunt (s)mulse resursele si sunt obligati sa se consume intr-un spatiu sufocant, au o justificare nemaipomenita de-a dezvolta subliminal o empatie fata de formele de viata din grajduri si coteturi, carora viata le este curmata pentru a satisface lacomia fermierilor.
