Sunt convins ca exista in randul celor care ma stiu, destui care sa fie in stare sa izbucneasca la capatul rabdarii intr-un "STII cevaa..."
Urmarea ar fi probabil un sirag de observatii pertinente care mi-ar pune la indoiala judecata, aparenta, apartenenta, gusturile si poate chiar morala.
La finele acestei critici dure, acel cunoscut defulat mi-ar arunca o privire scaparatoare - de justitiar in drepturi depline - iar eu m-as bucura pentru ca am fost atat de insuportabil incat i-am dat ocazia sa fie sincer.
Oamenii pot tolera "insuportabilitatea" in doze diferite; si cu cat sunt mai civilizati (adica mai calmi) cu atat doza respectiva devine mai mare. Mi se pare ca trebuie sa fim cu atat mai salbatici cu cat oamenii cu care relationam sunt mai retinuti. Si nu ar trebui sa ne cerem iertare nici daca le provocam acea criza de nervi. Sa ne asteptam mai degraba la multumiri...mai tarziu.
vineri, 19 februarie 2016
duminică, 6 decembrie 2015
Semafor, 3, 2, 1...
Taxime-tristul
Taxime-tristul isi priveste ceasul si construieste un turn de monede
Astepandu-si viitoarea iubita imaginara sa vina ca sa-i spuna directia
El va taia calea unui biciclist, iar injuratura lor va fi identica
Doar ca biciclistul o va urla, iar taxime-tristul o va spune pe a lui in gand,
Ca sa nu ofenseze domnisoara client, fiindca ea va fi iubita lui de mai tarziu
Masina lui are frane si acceleratie, se adapteaza bine situatiei din trafic
Doar inima ii bate in acelasi ritm de multi ani:
Cam la jumatatea vitezei dintre frecventa stergatorului de parbriz si a avariilor
Dupa niste calcule facute intr-o zi ploioasa,
Cand astepta un anonim ce-l facuse sa opreasca intr-o zona unde nu era permis
Ceasul mergea, inima batea, ploaia perdea...
Semafor 3,2,1, start! Secundele acestei citadele sunt captive in doar trei culori
Iar el inconjoara strazile precum un secundar ce se straduieste sa devina minut.
Stie ca maine va reveni, crede ca isi aminteste ca si ieri a fost aici,
In timp ce volanul rotund se roteste-n sensul giratoriu,
Clienta isi pune mana pe tetiera lui si ii atinge parul
Iar el parcheaza pe trotuar fiindca au ajuns la destinatie: "23 de Lei va rog"
Va gasi loc de parcare dupa doua ture in jurul blocului,
Si va cobori incet, intinzandu-se, dezmortindu-se, scuturandu-se;
Va pune mana pe capota masinii, ca sa-i simta motorul cald si s-o mangaie,
Precum un calaret istovit ce bate tandru gatul roibului ca sa-i multumeasca pentru efort
Ah, parfumul ultimei cliente i s-a insinuat atat de puternic in memorie...
O silueta apare aievea in camera lui obscura spunandu-i "Ai avut o zi grea, ce zici de un masaj"?
Taxime-tristul isi priveste ceasul si construieste un turn de monede
Astepandu-si viitoarea iubita imaginara sa vina ca sa-i spuna directia
El va taia calea unui biciclist, iar injuratura lor va fi identica
Doar ca biciclistul o va urla, iar taxime-tristul o va spune pe a lui in gand,
Ca sa nu ofenseze domnisoara client, fiindca ea va fi iubita lui de mai tarziu
Masina lui are frane si acceleratie, se adapteaza bine situatiei din trafic
Doar inima ii bate in acelasi ritm de multi ani:
Cam la jumatatea vitezei dintre frecventa stergatorului de parbriz si a avariilor
Dupa niste calcule facute intr-o zi ploioasa,
Cand astepta un anonim ce-l facuse sa opreasca intr-o zona unde nu era permis
Ceasul mergea, inima batea, ploaia perdea...
Semafor 3,2,1, start! Secundele acestei citadele sunt captive in doar trei culori
Iar el inconjoara strazile precum un secundar ce se straduieste sa devina minut.
Stie ca maine va reveni, crede ca isi aminteste ca si ieri a fost aici,
In timp ce volanul rotund se roteste-n sensul giratoriu,
Clienta isi pune mana pe tetiera lui si ii atinge parul
Iar el parcheaza pe trotuar fiindca au ajuns la destinatie: "23 de Lei va rog"
Va gasi loc de parcare dupa doua ture in jurul blocului,
Si va cobori incet, intinzandu-se, dezmortindu-se, scuturandu-se;
Va pune mana pe capota masinii, ca sa-i simta motorul cald si s-o mangaie,
Precum un calaret istovit ce bate tandru gatul roibului ca sa-i multumeasca pentru efort
Ah, parfumul ultimei cliente i s-a insinuat atat de puternic in memorie...
O silueta apare aievea in camera lui obscura spunandu-i "Ai avut o zi grea, ce zici de un masaj"?
joi, 3 decembrie 2015
Ti-am cumparat rama asta frumoasa, de ce nu stai cuminte in ea?
Daca as cunoaste adevaratele motivatii ale oamenilor, probabil ca i-as detesta pentru ca nu imi mai dau sansa de-ai suspecta de nimic.
Sa incercam sa gasim o teorie unificatoare pentru toate suferintele omenesti; o escatologie a individului care sa batatoreasca o carare oarecare intr-o directie anume; si anume una luminoasa.
Sa ne ascutim maceta care sa poata taia prin hatisul de necuprins al istoriei, in speranta de-a ajunge intr-o poiana scaldata in razele soarelui, unde se afla o Rosetta Stone a motivului pentru care Viata exista.
Sa mai scormonim in egiptologie, sa mai dezbatem cine a scris si calculat pentru intaia oara, sa mai disecam niste creiere, sa il adaptam pe anticul Dumnezeu si mai mult diavolescului om contemporan, sa ne prefacem ca avem un scop, sa mai citim niste carti cu emotii, calcule reci si imaginatie, sa mai ascultam niste muzica, sa mai degustam niste vin, sa mai visam la niste ipostaze in care suntem in sfarsit protagonistii principali.
Umbla falnic, acopera-ti cat de bine poti cheita care ti se rasuceste in spate si nu lasa ca vreun cuvant sa tradeze cat de confuz esti si tu...
Cu o rama asa frumoasa, de ce sa nu stam cuminti in ea?
Sa incercam sa gasim o teorie unificatoare pentru toate suferintele omenesti; o escatologie a individului care sa batatoreasca o carare oarecare intr-o directie anume; si anume una luminoasa.
Sa ne ascutim maceta care sa poata taia prin hatisul de necuprins al istoriei, in speranta de-a ajunge intr-o poiana scaldata in razele soarelui, unde se afla o Rosetta Stone a motivului pentru care Viata exista.
Sa mai scormonim in egiptologie, sa mai dezbatem cine a scris si calculat pentru intaia oara, sa mai disecam niste creiere, sa il adaptam pe anticul Dumnezeu si mai mult diavolescului om contemporan, sa ne prefacem ca avem un scop, sa mai citim niste carti cu emotii, calcule reci si imaginatie, sa mai ascultam niste muzica, sa mai degustam niste vin, sa mai visam la niste ipostaze in care suntem in sfarsit protagonistii principali.
Umbla falnic, acopera-ti cat de bine poti cheita care ti se rasuceste in spate si nu lasa ca vreun cuvant sa tradeze cat de confuz esti si tu...
Cu o rama asa frumoasa, de ce sa nu stam cuminti in ea?
miercuri, 4 noiembrie 2015
Aggressive neutrality
Anyone with a fair amount of common sense and morality will understand this!
As society evolves, so do its individuals and only Time will tell which kind of human profile is best fit for the long term survival of our species.
The recent inflation of human characters and characteristics cannot be digested immediately and has been the cause of unprecedented gaps between people and our mentalities
When masters and servants are no longer clearly defined, the idea of Equality is even more utopian than it used to be.
It is in these times, that those among us who are not emotionally involved in history's everlasting cycles, need to take sides and support whomever is a minority, regardless of race, sexual orientation, gender identity, religious beliefs or lack thereof,
Because that is working towards the best goal that we, as humans can achieve: a balanced diversity
miercuri, 21 octombrie 2015
Fascinatia jocurilor de cuvinte
Imi doresc ca dialogurile pe care le am sa fie jucause; mai mult, imi place foarte mult inteligenta celor care reusesc sa descopere mereu moduri nastrusnice de-a transforma sensul unor expresii sau cuvinte, folosindu-se de paronime, inversiuni, intonatii sau alte efecte stilistice.
Acest mod de-a comunica cu oamenii, face de multe ori, ca o intalnire "tet a tet" sa fie net superioara oricarei alte indeletniciri din mediul virtual.
Conditii ca respectivul jongleur lexical sa merite cu adevarat timpul nostru (care ar putea fi folosit pentru un joc online sau un video cu animale simpatice pe youtube):
1.sa fie destul de slefuit incat sa nu faca exces de mitocanii si vulgaritati; il stim cu totii pe Gigi care iti cere sa repeti "Lapu" de 5-6 ori.
2.sa fie stapan pe o logica elemntara, pentru ca glumitele sa nu fie penibile si fortate.
3 sa aiba o usoara doza de sarcasm: poti sa iti dai seama cand respectiva persoana e capabila sa dea o perspectiva mult mai sumbra lucrurilor, dar prefera umorul in detrimentul lamentarii, de dragul companiei.
4.sa reuseasca sa alterneze momentele de gluma si distractie cu idei verticale si cu limpezime a gandurilor...
5. sa nu foloseasca jocurile de cuvinte in contextul nepotrivit: pentru a justifica sau a da dimensiuni melodramatice unor probleme de natura civica sau morala. Este poate cel mai josnic abuz al jocurilor de cuvinte... Cand militezi, trebuie sa o faci cu claritatea necesara pentru a tranforma esenta, nu doar invelisul.
Gepeto l-a lobotomizat pe Pinocchio
Tot mai multe campanii sociale pe retelele omonime se folosesc de slogane colorate, cu priza si fara sens. Dorinta de-a antrena publicul intr-o cauza sau alta, de-a schimba rosu pe albastru, ii face de multe ori pe specialistii in PR si marketing sa se foloseasca de sofisme ieftine... si e trist cat de bine merg!
Ma intreb daca exista acea mandrie a manipulatorului... care sa fie stimulata direct proportional cu dificultatea de-a manipula. Cat de tristi ar fi si papusarii...
duminică, 4 octombrie 2015
The challenge of the farmer
There are fences being built all around us; it's not difficult to see that if one's attention is not distracted by the multiple laser points that are now available for chasing.
I'm not talking about the borders, or barbed wires which separate nations, or dams which keep away the flooding of fleeing nations from the innocent, not even about the wooden fence around your house.
The fences to be perceived are of a different nature: the ones which are being built and have been built and consolidated over centuries by the noble bloodlines of our farming masters.
In the name of natural order, the separation started small: was enforced by the spread of dogmas, doctrines, ideologies, politics, coins, concepts, music, film and fashion, trends, hashtags and shares.
It is because of this continuous dilution and separation, that the subspecies of humans have defined themselves (through the distinctive features they have developed) into smaller and smaller groups, until we came to embrace the current pseudo-philosophical concept that the individual mind = the entire universe.
What this accomplishes (even among the more intelligent subspecies - or maybe especially among those) is a certain type of self sufficiency which prevents the individual from forming any significant intellectual bonds with his/her neighbor.
Subspecies of dissipated energies, enclosed in stables and pens, fearing and rejoicing; separated, but together.
Within our enclosures, we have been convinced that God is in the infinitely small and colorful details of a floating soap bubble, which we chase until it bursts.
The farmers must then create a new bubble which will always rise, more and more colorful and the spirit of Sisyphus, who resides in all of us, will make us chase it again and again.
In the name of natural order, the separation started small: was enforced by the spread of dogmas, doctrines, ideologies, politics, coins, concepts, music, film and fashion, trends, hashtags and shares.
It is because of this continuous dilution and separation, that the subspecies of humans have defined themselves (through the distinctive features they have developed) into smaller and smaller groups, until we came to embrace the current pseudo-philosophical concept that the individual mind = the entire universe.
What this accomplishes (even among the more intelligent subspecies - or maybe especially among those) is a certain type of self sufficiency which prevents the individual from forming any significant intellectual bonds with his/her neighbor.
Subspecies of dissipated energies, enclosed in stables and pens, fearing and rejoicing; separated, but together.
Within our enclosures, we have been convinced that God is in the infinitely small and colorful details of a floating soap bubble, which we chase until it bursts.
The farmers must then create a new bubble which will always rise, more and more colorful and the spirit of Sisyphus, who resides in all of us, will make us chase it again and again.
duminică, 13 septembrie 2015
Cocoru
Cocoru'
Cand cersetorul veni sa-i spuna "nu te supara domnisorule" pentru a doua oara, ceva ingrozitor iesi la suprafata din colimatorul de instincte al lui Cipri.
Inainte ca individul sa realizeze ca, in urma cu doar cateva minute, mai primise de la acelasi om niste maruntis si cafeaua lui aproape plina, mai ceruse de alti cativa oameni care stateau si ei pe banca, citind, mancand, angajati intr-o discutie, ascultand muzica, asteptand un partener intarziat, machiindu-se, jucandu-se cu copii, sau captivati de ecranul telefonului. Cersetorul parea multumit de suma din ziua respectiva si isi indrepta pasii inspre statia de autobuz, dar ceva il facu sa isi schimbe brusc directia si sa se intoarca inspre banca de langa fantana arteziana cu cap de leu.
Cipri citea : tocmai termina o carte teribil de proasta, careia ii daduse o sansa numai pentru ca povestea incepuse atat de dezastruos incat fusese foarte curios sa observe cum va reusi autorul sa se reabiliteze pana la sfarsit. Autorul insa nu reusise, iar timpul pe care il petrecuse citind-o, il facu pe Cipri sa tremure de dezgust si nerabdare. Se temea ca o sa se reapuce de fumat pentru a trece peste nervozitate si daca ar fi avut o bricheta, probabil ca ar fi ars cartea chiar acolo. Iar daca autorul ar fi fost acolo...
Pentru Cipri insa, autorul era deja acolo, cum era si vanzatoarea de bilete de la ghiseul CFR care se rastise la el in acea dimineata, cum era si taximetristul care-i sparse timpanele cu muzica penibila pe care o asculta in masina, cum erau atatia si atatia alti oameni care l-au desconsiderat si carora Cipri le daduse voie sa ii tulbure linistea interioara si pe care el insusi, fusese prea candid sa ii stanjeneasca. Toti acestia, impreuna cu fantomele lor din trecut, se metamorfozara deodata intr-o singura entitate : cersetorul.
Individul era inalt si uscativ, purta o caciula mov a carei linii se oprea exact la nivelul sprancenelor aproape unite. Nasul ii era rosu si butucanos, contrastand cu fata supta si galbuie pe care, aparent, nu crestea niciun fir de barba. Purta o geaca de fas turcoaz si o pereche de pantaloni de trening verzi, al caror snur alb nelegat, atarna ridicol de lung pana aproape de genunchi. Pantalonii se terminau brusc, mai sus de glezna, lasand loc sa se observe ca purta ciorapi diferiti, intr-o pereche de pantofii maro care erau dati cu crema. Ochii lui negri, jucausi si luciosi, tradau o mica doza de umilinta si o mai mare de bonomie.
Cand privirea lui Cipri se ridica din ultima pagina a cartii teribile si se prioni asupra lui, cersetorul isi aminti de el, de banii si cafeaua pe care acesta i le daduse cu putin timp in urma si, injurand in gand, schita un zambet amar pentru ca stia din experienta ca nu e foarte probabil sa mai primeasca ceva de la acelasi om.
Cipri insa ii risipise neincrederea spundandu-i: "Uite, mai am opt lei pentru tine, una de 5 si trei de 1 leu; stai aici pe banca!"
Individul se aseza si Cirpri ii dadu banii pe rand, trecandu-si fiecare bancnota dintr-o mana in alta si incercand sa-l priveasca in ochi; ochii acestuia erau insa fixati pe bancnote.
"Ce faci cu banii?"il intreba Cipri scurt
"Iau mancare" raspunse individul dupa ce vari ultima bancnota in buzunar.
"Tigari si alcool"?
"De alcool m-am lasat. Tigarile... nu pot nene!"
"Nu esti de-aici din oras, de unde vii?" il intreba Cipri cu privirea fixata pe cineva sau ceva care se afla in spatele lui...
"Nu-s de-aici, de la Craiova vin; ne-a dat afara de la nefamilisti ca nu mai plateam si am ramas pe drumuri" spuse individul privindu-si varfurile degetelor sprijinite pe genunchi.
"Ai familie... traiti impreuna?" continua Cipri cu o minima intonatie, dar privindu-l de data aceasta pe individ in ochi
"Da, Traiesc cu mama mea si cu fiica-mea mai mare, Mama lu' fiica-mea a avut-o la 16 ani, ne-a lasat cand Miruna a implinit 2 ani"
Urmatoarele cuvinte ale individului fura spuse cu voiosia unei ghicitori pentru copii "Deci daca fiica-mea area acum 24 de ani si mama ei a plecat acum 22 de ani, atunci are azi 40 de..."
"Cum te cheama?" il intrerupse Cipri
"Toti imi zice Cocoru' pentru ca-s asa mai inalt si slab"
"Si care e numele tau de fapt?
"Numele meu e Valer Presecaru, dar prefer Cocoru'. Ultima oara cand mi-am pierdut buletinul, nu l-am mai refacut"
Cipri il privi lung, parand ca studiaza fiecare detaliu din infatisarea lui ridicola. Aceasta privire l-ar fi stanjenit sau chiar ofensat pe Valer Presecaru, acum cativa ani, dar lui Cocoru, ii era indiferenta.
"Valer, numele meu e Cipri si vreau sa-ti spun ca am fost foarte iritat de faptul ca ai venit pentru a doua oara sa-mi ceri bani dupa ce ti-am dat acum 10 minute mai mult decat ti-au dat restul de aici la un loc. Initial am vrut sa te iau la bataie, dar nu ma lua in seama, am avut o zi foarte proasta, iar tu nu ai nicio vina..."
" Sa mor daca mi-am amintit Cipri ca nu mai veneam. Uite, iti dau 8 lei inapoi, dar tre' sa plec ca pierd ultimu autobuz" ii spuse Cocoru' putin impacientat intinzand cateva bancnote ce valorau impreuna mai mult de 10 dei.
Cipri il privi cateva secunde fara sa spuna nimic si apoi ii zise:
"Pastreaza-i, probabil ai nevoie mai mare decat mine de ei"
"Pai am nene, ca suntem saraci lipiti.. Apoi continua cu voiosie: "Multumesc mult, o seara placuta! Sanatate, numai bine, cele bune, noroc in toate, la revedere!"
Cipri schita un zambet si spuse "Ai grija de tine Cocorule".
Se intoarse la ultima pagina a cartii pentru a citi ultimul alineat, cand il auzi pe Cocoru' adaugand:
"Aia este o carte proasta; iti pierzi vremea, Cipri"
Surprins de remarca neasteptata al lui Cocoru, Cipri il intreba:
"Ai citit cartea asta?"
"Nu, nu eu. Miruna, fiica-mea. A zis ca e o carte tembela si a vrut s-o arunce, dar am zis da-o-ncoa! Am fumat deja primele doua pagini"
Ultimele cuvinte ale lui Cocoru avura un efect special asupra lui Cipri, caruia i se parea ca tocmai se trezise dintr-un somn adanc.
Se lasa seara, iar oamenii orasului se risipeau. Sub reflexiile de lumina ale felinarului ce palpaia deasupra bancii lui Cipri, gazele de August isi incepura dansul, iar umbra capului de leu era proiectata la picioarele singurului om ramas acolo. Sursurul molcom al apei isi recastigase glasul. Era in sfarsit liniste...
Cand cersetorul veni sa-i spuna "nu te supara domnisorule" pentru a doua oara, ceva ingrozitor iesi la suprafata din colimatorul de instincte al lui Cipri.
Inainte ca individul sa realizeze ca, in urma cu doar cateva minute, mai primise de la acelasi om niste maruntis si cafeaua lui aproape plina, mai ceruse de alti cativa oameni care stateau si ei pe banca, citind, mancand, angajati intr-o discutie, ascultand muzica, asteptand un partener intarziat, machiindu-se, jucandu-se cu copii, sau captivati de ecranul telefonului. Cersetorul parea multumit de suma din ziua respectiva si isi indrepta pasii inspre statia de autobuz, dar ceva il facu sa isi schimbe brusc directia si sa se intoarca inspre banca de langa fantana arteziana cu cap de leu.
Cipri citea : tocmai termina o carte teribil de proasta, careia ii daduse o sansa numai pentru ca povestea incepuse atat de dezastruos incat fusese foarte curios sa observe cum va reusi autorul sa se reabiliteze pana la sfarsit. Autorul insa nu reusise, iar timpul pe care il petrecuse citind-o, il facu pe Cipri sa tremure de dezgust si nerabdare. Se temea ca o sa se reapuce de fumat pentru a trece peste nervozitate si daca ar fi avut o bricheta, probabil ca ar fi ars cartea chiar acolo. Iar daca autorul ar fi fost acolo...
Pentru Cipri insa, autorul era deja acolo, cum era si vanzatoarea de bilete de la ghiseul CFR care se rastise la el in acea dimineata, cum era si taximetristul care-i sparse timpanele cu muzica penibila pe care o asculta in masina, cum erau atatia si atatia alti oameni care l-au desconsiderat si carora Cipri le daduse voie sa ii tulbure linistea interioara si pe care el insusi, fusese prea candid sa ii stanjeneasca. Toti acestia, impreuna cu fantomele lor din trecut, se metamorfozara deodata intr-o singura entitate : cersetorul.
Individul era inalt si uscativ, purta o caciula mov a carei linii se oprea exact la nivelul sprancenelor aproape unite. Nasul ii era rosu si butucanos, contrastand cu fata supta si galbuie pe care, aparent, nu crestea niciun fir de barba. Purta o geaca de fas turcoaz si o pereche de pantaloni de trening verzi, al caror snur alb nelegat, atarna ridicol de lung pana aproape de genunchi. Pantalonii se terminau brusc, mai sus de glezna, lasand loc sa se observe ca purta ciorapi diferiti, intr-o pereche de pantofii maro care erau dati cu crema. Ochii lui negri, jucausi si luciosi, tradau o mica doza de umilinta si o mai mare de bonomie.
Cand privirea lui Cipri se ridica din ultima pagina a cartii teribile si se prioni asupra lui, cersetorul isi aminti de el, de banii si cafeaua pe care acesta i le daduse cu putin timp in urma si, injurand in gand, schita un zambet amar pentru ca stia din experienta ca nu e foarte probabil sa mai primeasca ceva de la acelasi om.
Individul se aseza si Cirpri ii dadu banii pe rand, trecandu-si fiecare bancnota dintr-o mana in alta si incercand sa-l priveasca in ochi; ochii acestuia erau insa fixati pe bancnote.
"Ce faci cu banii?"il intreba Cipri scurt
"Iau mancare" raspunse individul dupa ce vari ultima bancnota in buzunar.
"Tigari si alcool"?
"De alcool m-am lasat. Tigarile... nu pot nene!"
"Nu esti de-aici din oras, de unde vii?" il intreba Cipri cu privirea fixata pe cineva sau ceva care se afla in spatele lui...
"Nu-s de-aici, de la Craiova vin; ne-a dat afara de la nefamilisti ca nu mai plateam si am ramas pe drumuri" spuse individul privindu-si varfurile degetelor sprijinite pe genunchi.
"Ai familie... traiti impreuna?" continua Cipri cu o minima intonatie, dar privindu-l de data aceasta pe individ in ochi
"Da, Traiesc cu mama mea si cu fiica-mea mai mare, Mama lu' fiica-mea a avut-o la 16 ani, ne-a lasat cand Miruna a implinit 2 ani"
Urmatoarele cuvinte ale individului fura spuse cu voiosia unei ghicitori pentru copii "Deci daca fiica-mea area acum 24 de ani si mama ei a plecat acum 22 de ani, atunci are azi 40 de..."
"Cum te cheama?" il intrerupse Cipri
"Toti imi zice Cocoru' pentru ca-s asa mai inalt si slab"
"Si care e numele tau de fapt?
"Numele meu e Valer Presecaru, dar prefer Cocoru'. Ultima oara cand mi-am pierdut buletinul, nu l-am mai refacut"
Cipri il privi lung, parand ca studiaza fiecare detaliu din infatisarea lui ridicola. Aceasta privire l-ar fi stanjenit sau chiar ofensat pe Valer Presecaru, acum cativa ani, dar lui Cocoru, ii era indiferenta.
"Valer, numele meu e Cipri si vreau sa-ti spun ca am fost foarte iritat de faptul ca ai venit pentru a doua oara sa-mi ceri bani dupa ce ti-am dat acum 10 minute mai mult decat ti-au dat restul de aici la un loc. Initial am vrut sa te iau la bataie, dar nu ma lua in seama, am avut o zi foarte proasta, iar tu nu ai nicio vina..."
" Sa mor daca mi-am amintit Cipri ca nu mai veneam. Uite, iti dau 8 lei inapoi, dar tre' sa plec ca pierd ultimu autobuz" ii spuse Cocoru' putin impacientat intinzand cateva bancnote ce valorau impreuna mai mult de 10 dei.
Cipri il privi cateva secunde fara sa spuna nimic si apoi ii zise:
"Pastreaza-i, probabil ai nevoie mai mare decat mine de ei"
"Pai am nene, ca suntem saraci lipiti.. Apoi continua cu voiosie: "Multumesc mult, o seara placuta! Sanatate, numai bine, cele bune, noroc in toate, la revedere!"
Cipri schita un zambet si spuse "Ai grija de tine Cocorule".
Se intoarse la ultima pagina a cartii pentru a citi ultimul alineat, cand il auzi pe Cocoru' adaugand:
"Aia este o carte proasta; iti pierzi vremea, Cipri"
Surprins de remarca neasteptata al lui Cocoru, Cipri il intreba:
"Ai citit cartea asta?"
"Nu, nu eu. Miruna, fiica-mea. A zis ca e o carte tembela si a vrut s-o arunce, dar am zis da-o-ncoa! Am fumat deja primele doua pagini"
Ultimele cuvinte ale lui Cocoru avura un efect special asupra lui Cipri, caruia i se parea ca tocmai se trezise dintr-un somn adanc.
Se lasa seara, iar oamenii orasului se risipeau. Sub reflexiile de lumina ale felinarului ce palpaia deasupra bancii lui Cipri, gazele de August isi incepura dansul, iar umbra capului de leu era proiectata la picioarele singurului om ramas acolo. Sursurul molcom al apei isi recastigase glasul. Era in sfarsit liniste...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)