cine rade la urma, scrie istoria!

Imi propun sa scriu ceva amuzant.
Ceva la care sa rada si copiii si adultii cu toti dintii. Si sugarii si batranii, deoportriva fara niciunul.

Buuun, as incepe printr-un indemn: imagineaza-ti doua maini care ies din ecran si te gadila "la" sub ambele brate.
Daca nu reusesti sa-ti imaginezi, fie te gadili singur, fie inchide postarea asta ca n-am nevoie de cititori ca tine!
Rog pe cei care au inceput sa rada imaginandu-si mainile sau gadilindu-se singuri, sa sara peste paragraful de mai jos, hahaha, hihihi, multumesc :)) :)) :))

PENTRU CEL CARE NU RADE SI PENTRU CEL CARE REFUZA SA SE GADILE:
Nu esti bineveniti aici, ancora cu care te-ai infipt in realitate te trage de fapt de gat in jos, in umilinta concreta a Pamantului. Daca nu incepi sa razi atat de tare incat sa scuturi lantul ancorei, viermii vor urca din pamant pe lant si iti vor consuma obrajii si buzele serioase, lasand loc unui ranjet cu toti dintii


CELUI CARE RADE, FIE DE LA INCEPUT, FIE DUPA CITIREA PARAGRAFULUI DE MAI SUS:

Heeei, sa trecem la amuzameent! :))

Primul experiment:
Ne imaginam un liliac si o guma de mestecat in cadere libera spre capul unei grase cu parul cretz si voluminos.  Poate guma fusese mestecata chiar de liliac...Ce facem dupa ce guma si liliacul aterizeaza in parul  grasei cretze? Scoatem un sprei de tantari si o bricheta si dam cu un jet de foc ca sa alungam sobolanul zburator sau... sa il prindem in mrejele gumei topite, dupa caz. Daca liliacul zboara tipand cu peruca in flacari, iar tu incepi sa vezi niste bulinute rosii si verzi cu albastru, transformandu-se in stelute inseamna ca ai fost lovit. Cazi in urma pumnului pe care ti l-a aplicat grasa si te mai si huiduie lumea de pe strada.
Primul experiment n-a reusit, ok... nu-i graba, cine rade la urma, scrie istoria!


Al doilea experiment:
Intr-o vara, unui om al strazii, incepe sa i se para ca lumea se leagana in ritmul pasilor pe care ii face. In fata lui, cat vede cu ochii, totul danseaza aievea. Mai mult, are impresia ca apasa Pamantul atat de tare incat il scufunda cu un picior si-apoi il contrabalanseaza cu altul. Incearcand sa-si tina un echilibru cat de cat, se napusteste pe toti oamenii si pe toate lucrurile care ii apar in cale, provocand dispret, teama si manie, dar ceea ce-l surprinde e ca dupa cateva sute de metri, cineva asupra caruia se aruncase cu bratele intinse, il imbratiseaza pentru cateva momente magice... Atunci, incepe sa auda si muzica in ritmul careia pasii lui ii balanseaza Lumea, iar dansul muzicii nu poate fi decat balet, e atat de imbatator pentru simturile lui, incat ii da impulsuri irezistibile. Varfurile picioarelor ii picura delicat peste caldaram, luneca pe bulevard strecurandu-se acum printre toti si toate, imaginandu-se prea fragil pentru a mai fi atins sau a se atinge de ceva. In pasii saltati, ii lasa pe toti uimiti, admirandu-l cum isi croieste calea si parand singurul om din oras care stie unde duce drumul lui. In fata garii, se opreste in varful piciorului stang, se roteste 180 de grade si se aseaza ca si cum ar fi repetat asta de multe ori sub indicatiile unui regizor. O punga, un praf argintiu, Noapte Buna!

Va urma...

Rostogol

Intr-o zi, isi propusese sa compuna o melodie in notele careia sa poata fereca spaima si durerea. Primele 8 note erau despre oamenii cu suflet copil; ei vor sa calatoreasca datorita inertiei sufletului lor, care are destula putere de zbatere ca sa ii miste pe oameni unde vrea el, pentru ca e neobosit si cu chef de joaca. Aceleasi note povesteau si despre cei cu suflet batran si obosit, care nu mai vor sa calatoreasca sau se intorc repede acasa, fie ca pleaca la piata sau pe un alt continent.  Pe urmatoarele 12 note ce urmeaza in cantec, se reda perspectiva dinauntrul  rostogolirii unui balon imens, in josul unei campii. Si se rostogoleste, se rostogoleste pana cand celui care se rostogoleste inauntru i se pare ca, la intervale muzicale bine stabilite, rateaza o iesire, cand spre dreapta, cand spre stanga.Vederea dinauntru balonului este perfecta, insa doar pe o dunga circulara de o transparenta perfecta, trasata pe un arc de cerc.
Lungimea arcului de cerc

unde L_arc este lungimea arcului de cerc, r este raza cercului, n este măsura unghiului sectorului de cerc măsurat în grade, iar  este o constantă matematică.

  Cu toate acestea, nu are abilitatea motrica de-a deturna balonul si curiozitatea creste la fiecare cotitura ratata, transformandu-se in anxietate. Inauntru balonului,din cauza abruptului,cel care se rostogoleste, experimenteaza o viteza dubla fata de cea de la inceput si ritmul melodiei isi dubleaza tempo-ul. Balonul, incepe sa sara, rostogolindu-se, facand salturi din ce in ce mai mari, ramanand in aer tot mai mult, rostogolindu-se chiar si in aer in acelasi ritm nebun, in cadenta alerta a muzicii care se aude si din afara si dinauntru balonului. Prin urmare, sunetul melodieie este cand infundat, cand cu ecou. Dupa ce sare pana ajunge aproape de zbor, balonul cade intr-un final pe o Aliniere. Alinierea nefericita a unui ciob, a unui spin si a unei pioneze, care il sparg si il fac sa explodeze violent, proiectandu-l pe cel care se rostogolea inauntru balonului, intr-o rostogolire proprie, neasistata, pe acelasi traseu descendent. Aici muzica se schimba, cu toate ca notele ce urmeaza sunt in acelasi registru. Abia iesit din balon, rostogolitorul observa alt verde,alt albastru,alt rosu, pe care ar vrea foarte mult sa le atinga cu degetele, daca degetele n-ar fi prea ocupate sa ajute palmele sa stranga genunchii, care la randul lor, stransi de piept, ii ajutau fruntea sa se sprijine. "Rostogol, rostogol,rostogol" era si refrenul... Si era un refren cu foarte foarte mult lipici; nu-ti mai iesea din minte! Rostogol... Asa isi dorea sa fie si numele lui. Pentru ca rostogolul era plin de rost, cum urma sa arate prin sunete, aceasta melodie, in urmatorul ei fragment.

Cand culorile, notele, lumina, instrumentele, greata si frica au explodat, muzica era pictata in note peste tot in jurul arcului de cerc transparent. Balonul ar fi fost complet transparent daca nu ar fi avut inscriptionate acele note ce se rostogoleau, atarnau, defilau, se derulau, se inmulteau, cantau, porneau si se opreau, il ferecau si rostogoleau in jos, tot mai in jos, pe abruptul unei dare de campie, ce ii patrundea cu mare viteza in ochi. La fiecare rostogol, manunchi cu manunchi, cosi iarba si o cusu in centrul ambelor retine in forma simbolului de infinit ce se rotea suspendat, pana cand explozia o facu sa se redezmembreze in simple fire de iarba ce fosneau verzi, dar parca nu chiar verzi. Zona parietala a capului chel (al carui frunte era sprijinita pe genunchii stransi la piept de catre palme cu ajutorul degetelor) se spiralase intr-un vartej foarte adanc, care supsese toata muzica, scufundand-o in rotocoale. Melodia era acum mai accentuata decat inainte,sunetele mai ample,masurile mai apasate, rezonand atat de zgomotoas in capul lui, incat anihila cu maxima autoritate orice alt gand.

Se rostogolea intruna si repeta sacadat in ritmul propriei rostogolirii:
"E aceiasi melodie? E aceiasi melodie!"
1,    2,    3,    4 -  Inspirand, soptit:" E aceiasi melodie?"
1,    2,    3,    4 -  Expiriand, soptit: "E aceiasi melodie!"

Ametela si greata il facura sa-si desclesteze degetele, indepartandu-si palmele de pe genunchii care  (nemaifiind stransi atat de bine pe piept) nu mai putura sa tina fruntea lipita, facandu-i capul sa se ridice din adapost si sa se izbeasca de flori, iarba si pamant, lunecand pe frunte si genunchi.in josul campiei. Daca rostogolirea ar fi continuat, mainile i-ar fi fost cu siguranta rupte din cauza pozitiei lor contorsionate. Asa, alaturi de frunte si genunchi, folosi si dosul palmei pentru a frana pe flori, iarba si pamant.

Si iata ca se opri! Dar nu putu sa-si alunge din minte raspunsul la intrebarea daca e aceiasi melodie...
Era singurul raspuns pe care-l avea, privind din mijlocul campiei, cum pe langa el se rostogoleau baloane mici si mari, fiecare acompaniate de o melodie...

Stuck in a moment

The clock on the wall stood still. Furious drops of rain replaced the pendulum’s slow and dull ticking as if they would impose time to rush toward its end.

He woke up anxious to know where he was. He would later regret that he had forced the dream to vanish so quickly and be replaced by the normal, usual surrounding. There it was: the order of things... were all of them in their right places? Let's see: clumsy painted walls, the other bed, the table in between, the book, the notebook, all his pens, the petrol lamp, the black, dirty ceiling above it, the spider net in the corner opposite to his bed, with its five flies caught in it, the Persian rug with its same colours and same complex geometry, with the same stains and the same cat sleeping on it, the same blue slippers lying by the edge of the bed, on the floor, the same stack of clothes to be donated (without any further delays!!) to the homeless shelter from the third building on the left, the new door which was already broken- he should have gotten it way cheaper, both of the four squared windows, half covered by the same white curtains, his same painting on the wall: quarter of an apple and four birds in a cage. As far as he knew, nothing was missing.

His eyes circled the room again, just to be sure, but all things seemed to shape in perfectly; the concept of Home became clear and all its blurry elements were now decisively carved into the background. His mind stopped inquiring and accepted to rest - it knew that place; it was safe and comfortable. Let there be light! 

These 2 seconds were the same every day, so tonight, he will again feel like today was the first and only day he had ever woken up, making the next morning feel like yesterday was the first and only time he had ever gone to sleep. Over the years, his life had made him very very tired...

Self - Bus

Pe autobuz

Lumea se imbulzea, tinandu-se de bara, soferul conducea neglijent, robotic, cu frane multe si bruste, privind fix, in departare, cu lanul de porumb in spatele ochilor. Uneori, mai privea in oglinda, absent, si oamenii ce se contractau si dilatau in ritmul franelor bruste, ii pareau ca un banc de pesti ce se dispersau si adunau fugind de pestii rapitori. Vazuse el la Discovery...
Trei baloane se miscau si ele in ritmul pasagerilor, iar cele trei fetite ce le tineau, de-abia reuseau sa-si tina degetelele pe bara. Langa ele, o pensionara ce se asezase pe scaunul de la margine, isi cauta legitimatia de gratuitate in plasa pe care o pusese pe scaunul celalalt.  Fetita cu balonul rosu o atinse pe batrana cu balonul si ii spuse:
"Stii, caracterul nu e direct proportional cu varsta..."
Batrana o auzi, dar paru nu intelesese ce vrea sa spuna fetita si se uita la ea foarte mirata.
"Stam aici balanganindu-ne cu totii de minute bune... iar plasa ta e intacta si in siguranta. Nici nu vreau sa stiu cate vieti de om valoreaza siguranta pisicii tale"
"Dar am catelas acasa" spuse batrana, in continuare neintelegand cum poate o fetita sa-i vorbeasca asa.
Intre timp, controlorul ajunsese in dreptul batranei si ii ceru legitimatia, dar acesta n-o gasise si la urmatoarea statie, o dadura pe batrana jos, dupa ce salutara cativa prieteni de pe autobuz care nu se sinchisisera sa arate vreun bilet.

Sonata seniorilor sonati sau Day of the living grand-dead

Tara, tara vrem ostas!

odata cu muzica de fundal, lectura poate incepe (open link in a new tab)
http://www.youtube.com/watch?v=n0xuFo3JlXY&playnext=1&list=PL6990F479B80B819F&feature=results_main
.......................................................................................................................................................
Apar 3 fetite cu cate un baloan colorat, aranjate in ordinea tricolorului romanesc.
Una dintre ele, se pregateste sa manance un corn in timp ce celelalte doua povestesc jovial, dar neinteligibil. Dintr-o Dacie 1300, coboara o dama in varsta, imbracata in haine de epoca, purtand o palarie mov, cu pana neagra si lunga. Muzica se opreste scurt, iar dama merge cu bratele intinse sa le intampine pe fetite si li se adreseaza pe un ton patetic "tzucu-va viitorul vostru!!", dupa care rupe jumatate din corn si smulge balonul albastru. Pleaca, apoi, in cadenta muzicii de fundal care reincepe si se pierde in multime. Fetitele incep sa planga in cerc, cu capul jos si fruntile lipite, invartindu-se incet in hora, in cadenta aceleiasi muzici de fundal.  .................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................. Dupa cam 40 de secunde, in care hora trista continua, fetitele discuta neinteligibil, parand ca se consoleaza, iar una dintre ele incepe sa umfle un alt balon albastru, in timp ce, celelalte, privesc in jur cu anxietate.

Deodata, vin multe Dacii 1300 de peste tot, parcheaza si din ele ies batrani zambitori ce se apropie incet. Dupa ce fac un semi-cerc in jurul fetelor, incep sa se indrepte catre ele cu pasi inceti, aproape tarati. Fetitele, care se tin de mana, merg cu spatele, privind cu oroare cum semi-cercul se apropie tot mai mult.
"Tara, tara, vrem ostas!" spusera batranii in cor.
Cand fetitele incepusera sa tipe, batranii se oprira si unul dintre ei le spusese ca fusese vorba de un zombie flash mob, filmat cu camera ascunsa si organizat de Clubul Pensionarilor, iar prima dama facea parte tot din grupul lor si simboliza "Romania de alta data"


In Piata 

In drumul lor, trec printr-o zona pietonala foarte populata unde fel si fel de artisti stau pe fund, rezemati de pereti si isi etaleaza talentul. Aici un acordeon, acolo o vioara, ceva mai incolo un simplu cersetor cu muzicuta, toti tesand un amalgam de sunete naucitoare ce dezorientau simturile pana si celui mai nepasator trecator. Acordeonul le facu pe fetite sa isi continue mersul in pas saltat, strengaresc, apoi vioara sa se legene in mers, iar muzicuta sa topaie. Asa topaind, ajung in fata unui personaj ce aducea a saltimbanc, care le invita sa fie pictate de un portretist orb, pretinzand ca acesta ar putea sa "vada" lumea cu ochii inchisi, daca lumea, prin orice forma a ei de reprezentare, se afla la mai putin de 10 m. Fetitele il ignora, iar cativa pasi mai incolo, scot o camera digitala si incep sa-si faca poze una celeilalte chicotind.
Un batran grizonat, sprijinindu-se de un baston, trecea pe langa ele si le spune sa le fie rusine ca il sfideaza pe bietul portretist orb, caruia el, personal i-a fost model de multe ori.
"Omul acela e orb...vede lumea cu ochii inchisi, de dupa ochelarii de soare grosi, ca sa-si ascunda ochii de privirile oamenilor sensibili, iar voi il batjocoriti, obraznicaturilor" spuse batranul pe un ton mai mult decat dojenitor
"Nu e orb" spuse fetita cu balonul albastru.
"Copilo, esti de o mare nesimtire, eu sunt reumatic, am diabet si cunosc piata asta inainte ca piatra pavajului astuia sa fie taiata", spunse batranul repezindu-se ca sa-i smulga fetitei balonul albastru, dar fiind lovit in tibie de fetita cu balonul rosu.
"Cum iti permiti??... Oameni buni, ajutor, ajutati-ma, sunt un batran fara aparare!"
"Batrane, nu ataca daca esti fara aparare! Suferinta si frustratrea ta sunt o treaba personala; daca ingerasii vor binevoi sa-ti curme durerea in curand, sa te consideri fericit, dar daca nu, fie esti stoic, fie ascunde-te in camara-ti si nu improsca lumea cu lasitatea si mojicia neputintelor tale."spuse fetita cu balonul rosu.
Batranul, indignat la maximum, ridica bastonul si dadu sa o loveasca pe fetita, dar aceasta se feri si ii mai aplica un pantofior in tibie, de data aceasta in piciorul din cauza caruia batranul schiopata, facandu-l pe acesta sa cada in fund, cu spatele la perete. Atunci fetita cu balonul galben, vorbi pentru prima oara:
"Uite, acum arati si tu ca un artist. Si cred ca ai si facut pe tine,cum faceai des si cand erai copil, iti mai amintesti? Bine, te lasam aici in izul copilariei tale, salutari nepotelelor!" spuse fetita cu balonul galben si pleca in pas strengaresc cu celelalte doua.
......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................
In Autobuz

Lumea se imbulzea, tinandu-se de bara, soferul conducea neglijent, robotic, cu frane multe si bruste, privind fix, in departare, cu lanul de porumb in spatele ochilor. Uneori, mai privea in oglinda, absent, si oamenii ce se contractau si dilatau in ritmul franelor bruste, ii pareau ca un banc de pesti ce se dispersau si adunau fugind de pestii rapitori. Vazuse el la Discovery...
Trei baloane se miscau si ele in ritmul pasagerilor, iar cele trei fetite ce le tineau, de-abia reuseau sa-si tina degetelele pe bara. Langa ele, o pensionara ce se asezase pe scaunul de la margine, isi cauta legitimatia de gratuitate in plasa pe care o pusese pe scaunul celalalt.  Fetita cu balonul rosu o atinse pe batrana cu balonul si ii spuse:
"Stii, caracterul nu e direct proportional cu varsta..."
Batrana o auzi, dar paru nu intelesese ce vrea sa spuna fetita si se uita la ea foarte mirata.
"Stam aici balanganindu-ne cu totii de minute bune... iar plasa ta e intacta si in siguranta. Nici nu vreau sa stiu cate vieti de om valoreaza siguranta pisicii tale"
"Dar am catelas acasa" spuse batrana, in continuare neintelegand cum poate o fetita sa-i vorbeasca asa.
Intre timp, controlorul ajunsese in dreptul batranei si ii ceru legitimatia, dar acesta n-o gasise si la urmatoarea statie, o dadura pe batrana jos, dupa ce salutara cativa prieteni de pe autobuz care nu se sinchisisera sa arate vreun bilet.

In bloc

Fetita cu balonul albastru le invita pe fetitele cu baloanele rosu si galben sa vina in vizita la ea. Primise biscuiti Rostar de la bunica ei si mama ii lasase cacao cu lapte inainte sa plece la serviciu. Intrasera in scara si apasand sa cheme liftul, isi dadura seama ca e blocat. Incepusera sa urce scarile. In drum catre etajul 7, unde statea fetita cu balonul albastru, vazura ca la etajul 2, liftul era blocat de tanti Elvira. Aceasta pusese o stavila in usa liftului pentru a-si continua discutia cu vecina de la parter, tanti Mimi, ce venise in vizita si acum se intorcea cu liftul acasa. Cand Elvira le vazu pe fetite, spuse :
"Ce faceti cu baloanele alea? Sa nu faceti mizerie pe scara, ca va rup urechile!"
"Nu facem mizerie" spuse fetita cu balonul albastru, mergem sus la mine acasa.
"Ei lasa, ca va stim noi felul" se baga Mimi in discutie, incercand sa-i ia fetitei balonul albastru, dar fusese prea inceata si fetita avu timp sa se fereasca
Fetita cu balonul rosu, interveni: "Babelor, singura mizerie pe care o vad in scara asta sunteti voi, dar pentru voi, ma fac si femeie de serviciu. Ia dispareti in ghena pe care o numiti casa si inchideti usa de 3 ori"
Elvira, indignata, se rasti "Ei, daca nu te-a educat nimeni, te educ eu, cum iti permiti? Eu am fost invatatoare 38 de ani si nu tolerez asemenea copii..."
Fetita cu balonul galben, spuse:
"Cine nu are batrani ca si voi, sa si-i cumpere si sa-i bage in formol, ca sa faca un bine societatii. Oare un ticalos devine prin definitie respectabil, odata ce imbatranseste? Sau devine tot mai inflexibil si greu de salvat din ticalosenia lui?"

Urma o tacere absoluta, care fusese intrerupta doar de pasii fetitelor, care isi reincepusera urcarea la etajul 7.

Primul Razboi Civil Mondial

Cercetatorii fundatiei E-Quality fac o descoperire fara precedent. Reusesc sa stabilizeze o substanta ce, odata introdusa in organismul uman, are proprietatea de a replica la nesfarsit generarea carbohidratilor, vitaminelor si a tuturor nutrientilor ce rezulta dintr-o alimentatie perfecta. Mai mult, aceasta substanta are potentialul de a analiza surplusuri si carente in fiecare organism si de a replica in combinatia ideala nutrientii potriviti pentru fiecare tip de metabolism.

Presedintele fundatiei "E-Quality", care formase si sustinuse (din donatiile unor anonimi) echipa de cercetatorii in ultimii opt ani, declara:

"Este mai mult decat speram, credem ca eforturile sustinute, pe parcursul celor opt ani, au meritat pe deplin! Aceste rezultate sunt magnifice, iar E-Quality se mandreste cu deturnarea cursului istoriei. Credem ca de azi, omenirea isi va continua relatia cu semenii si cu mediul inconjurator intr-un mod mult mai pasinic si responsabil; odata ce eradicam foamea, noi orizonturi ale umanitatii prind contur. Si cercetarile noastre nu se vor opri aici..."

Trec doua luni de testari suplimentare pe subiecti din toate rasele si mediile sociale si succesul este confirmat, iar substanta primeste numele de "CoreX". Distribuirea globala devine un subiect de controversa in mediul international din cauza impactelor dezastruoase asupra economiei, pe care le preconizau unii si din cauza aparitiei din umbra a finantatorilor "E-Quality", anonimi pana atunci. Acestia, in numar de 9, erau cunoscuti pentru un trecut crimial, fiind cei mai notorii traficanti de droguri si de arme.Un alt argument e acela ca nu trecuse destul de mult timp pentru a stabili daca exista reactii adverse sau nu, recomandabil fiind, ca succesul sa fie declarat doar dupa 5 luni de la prima testare pe un subiect uman.

Dupa o lunga serie de dezbateri, la sediul global de la Addis Abeba, se cade de acord ca reputatia finantatorilor E-Quality nu cantareste atat de mult pe cat ar putea cantari rezultatul muncii finantate de ei, dar se recomanda amanarea distribuirii globale a substantei din cauza haosului economic ce se preconiza si pentru a stabili clar daca efectele adverse vor aparea sau nu.

La expirarea celor cinci luni de la prima testare, se constata ca subiectul in organismul caruia a fost introdusa substanta a ramas intr-o stare excelenta cu repetarea administrarii la fiecare doua saptamani. Ramanea de facut un calcul al procentului de profitabilitate pentru viitorul omenirii. Aceasta putea sa o faca Serverul Central, numit de populatie "Suprema Instanta de Judecata". Acesta incepe analiza argumentelor pro si contra, ce fusesera trimise de la serverele locale ale fiecarei regiuni participante la dezbatere. Analiza computerului este bazata pe tipare foarte complexe de morala, logica si cauzalitate de pana la 599.999 de evenimente rezultante. In asteptarea acestor rezultate, ce de obicei dura nu mai mult de patru secunde, miliarde de ganduri ale omenirii in expectativa, au fost capabile de tot atatea miliarde de scenarii diferite pentru viitorul rasei.
Rezultatele generate suna astfel: Nu 89,7746201 %. CoreX. Argumentele detailate ale deciziei negative nu sunt date pubicitatii.
.............................................................................................................................................................
Substanta este declarata ilegala, iar sediile E-Quality sunt inchise, pentru a se preveni productia in masa a substantei.

Rapunsul este unul de amploare: Canalele de stiri controlate de aceiasi finantatori E-Quality, incep o campanie foarte puternica de promovare a substantei CoreX. Suprapun imagini cu autoritatile care acopera cu palmele camerele de luat vederi, cu imagini ale oamenilor care sufera agonia foamei. Posturile TV aloca zilnic 6 minute la fiecare doua ore si pentru a suprapune imagini cu oameni care se retrag la adapostul caselor luxoase, cu cine calde si comfort si ale oamenilor ai caror ochi se sting din cauza bolilor si subnutritiei.

Populatia este tot mai indignata si apoi revoltata la maximum; incep conflicte stradale in toata lumea. Autoritatile pierd in conflicte tot mai multe forte de ordine, vocile impotriva distribuitiei CoreX sunt tot mai stinse si fara ecou, iar bandele controlate de finantatorii E-Quality sunt mult mai puternice si mai organizate decat fusesera vreodata. Finantatorii preiau denumirea de "Liga Zeilor" In putin timp, acestia devin liderii neoficiali ai lumii,Liga Zeilor promite sa formeze o rasa de supraoameni carora le vor asigura distribuirea CoreX si in curand o noua pastila a celor de la E-Quality, ce asigura regenerea celulelor si nemurirea.

Incepe Primul Razboi Mondial Civil. La finele acestuia, Liga Zeilor devine prima Junta mondiala si incepe distribuirea CoreX. Totodata, Liga zeilor, interzice productia de alimente de orice fel, sub pretextul ca efectele combinarii CoreX cu orice tip de alimente, sunt devastatoare pentru organismul uman. Pentru a exemplifica, pe toate posturile de stiri sunt promovate imagini cu glutoni care ignorasera sfatul si consumasera  din rezervele alimentare ce nu fusesera distruse dupa interzicerea alimentelor si a oricarei productii alimentare. Acestia, erau difuzati pe posturile de stiri, murind din cauza hemorargiilor interne, in dureri groaznice.

Dupa primele luni ale suprematiei Ligii Zeilor, apar si primele incidente cauzate de intarzierea distributiei si primele decese cauzate de sinucidere in perioada de sevraj. Cei care supravietuiau sevrajului, spuneau ca nevoia de CoreX in orele cand acesta intarzia, era cea mai profunda stare de nevoie pe care o simtisera vreodata sau reusisera vreodata sa si-o imagineze. Durere in intregul corp, depresie, si o foame care era descrisa "ca si o gaura facuta de o pusca in stomac". Se calculase o perioada de rezistenta a organismului de maxim 51 de ore.

An dupa an, tot mai multe intarzieri de distributie, fac ca aceasta perioada de sevraj sa fie experimentata de majoritatea populatiei de pe glob, in afara celor din cercurile fostei armate si actualei puteri. Tot mai multe sinucideri cauzate de nesuportarea agoniei din perioda de sevraj. Asteptarile Ligii Zeilor sunt confirmate si se creaza grupari care ucid pentru doza de CoreX. Aceasta doza este mai apoi vanduta pentru tot felul de servicii celor mai disperati, in perioadele lor de sevraj. Cele mai comune pretentii ale gruparilor sunt de natura sexuala si munca silita, in unele cazuri chiar scalvie. Fiecare regiune avea o grupare criminala ce dispunea de un surplus de CoreX, iar populatia incepuse sa inteleaga ca Liga Zeilor incurajeaza fenomenului prin intarzierea distributiei, dar nu indraznesc sa reactioneze. Este admisa prin lege, pentru fiecare regiune, o grupare cu numele "Comisia pe plus ". Aceste grupari sunt tinute totusi sub control de Liga, fiind anihilate cu forta armata, imediat ce incercau sa se extinda peste limita de 15 de membrii, care era maxim admisa prin lege.

La finele primilor 10 ani de exclusivitate CoreX, populatia globului numara 2,4 miliarde de oameni. Dupa inca 2 ani, se injumatateste la 1,19 si continua sa scada.

Apar zvonuri ca exista o varianta a substantei CoreX, care odata administrata ajunge pentru totdeauna si ca Liga Zeilor, planuieste distributia acesteia cand populatia Terrei va cobori la nivelul de 100.000 de oameni. Confirmand zvonurile in toata presa, Liga spune ca abia la aceasta cifra se va ajunge la o adevarata rasa de Supraoameni, care sa se bucure de planeta cu adevarat!
Exact asa cum estima Liga, populatia nu se intoarce impotriva guvernarii, ci incepe Al doilea razboi civil mondial. Crimele pentru procurarea dozelor de CoreX se intensifica, tot mai multe grupari criminale de tip "Comisia pe plus" incearca sa se anihileze unele pe altele pentru suprematie in teritoriu, dar sunt exterminate constant de armata Ligii, cand depasesc cifra de 15. In 6 luni de la confirmarea zvonului, populatia globului ajunge la 494.000 de oameni, majoritatea barbati, cu varste cuprinse intre 17 si 49 de ani. 288.000 dintre acestia sunt soldatii Ligii. Cu ajutorul soldatilor, o noua forma de eugenie este promovata..............
Sfarsitul capacitatii maxime de generare a cauzalitatii
...................................................................................................................................................................

Acesta fusese raportul detailat al Serverului Central, pe care acum doua zile, finantatorii E-Quality l-au acaparat si distrus.


 

Intra, bine ai venit!

Sunetele se imbibau in culori si culorile se pierdeau in zare cu ecou soptit,
Plutind unduios peste relieful nud al lui Morgana,
Fata ce se topea auzindu-le...

Doua pasari cadeau din cer tragand viermele de cate un capat
Si se prabusira...
Flamande, tremurand de nervi, moarte si durere.

Bucati de risipire se inaltau, curate, agatandu-se in dans de pihe vii,
Intrecand-o pe furnica ce se hotarase sa urce, singura, muntele...
Inaintand mereu de-a lungul unei crapaturi pe care nu indrazni s-o treaca

Dragostei absolute ii crescura chiar si tentacule,
Ce se unduiau in ritm ascendent, pana la serpuire
In incercarea de a scapa de sepia ce le impingea prin ocean...

Mainilor ce detestau inclestarea li s-au unit degetele cu membranele interdigitale
Promitandu-li-se inotul printre nemarginirile stelare,
Chiar cu praful cosmic din ochi...


Imi aluneca piciorul in controlul perfect al clipei urmatoare
In timp ce-mi auzeam regizorul razand isteric, si-apoi zicand cu regret
"Ce-as repeta scena asta daca n-ar fi perfecta..."