Stau cu coatele pe masă și cu bărbia în palme analizându-și farfuriile atent. La un moment dat, incep să transfere bucăți unul în farfuria celuilalt. Când bucățile primite sunt pe gustul lor, acceptă bucuroși, iar când nu le sunt pe plac, aceștia încearcă să oprească oferta comeseanului parând bucățile când cu cuțitul, când cu furculița.
Într-un final, ambii pun tacâmurile jos și încep să mănânce cu mâinile. El termină primul și încearcă să ia din farfuria ei, dar ea se mută într-un colț al mesei și își protejează farfuria punând un cot în fața. El scoate o carte și citește râzând des. Ea se ridică, înconjoară masă,încercând să ajungă în spatele lui ca să citească din carte, dar el pivotează pe scaun ,iar când ea devine prea insistentă, se ascunde sub fața de masă și aprinde o lanterna a cărei lumină pătrunde prin material.
După un "mmm" între dezamăgire și îmbufnare, ea îi strecoară o bucată de mâncare pe sub fața de masă, iar el o primește. Este auzit pleoscăind. De sub masă, se aude o voce solemnă cu ecou de peșteră rostind un citat din Nietzsche: "Iubirea este o stare în care omul vede lucrurile exact așa cum nu sunt". Ambii încep să râdă copios, iar după un timp, când râsul ei ajunge la o intensitate f ridicată, începe să bată cu palmele pe masă.
El iese speriat, târându-se în patru labe. Pt.un moment, se oprește din râs, uimită, iar apoi își reia hohotele, trăgând aer tot mai greu. Când el se ridică, cu un aer indignat, ea se oprește din nou din râs. El se întoarce la masă și își folosește piciorul pentru a scoate cartea de sub masă. Se apleacă, o ridică și i-o oferă ei. Ea face semnul refuzului cu ambele palme și aproape că pufnește din nou în râs, dar reușește să se abțină făcând doar scurte zgomote nazale. Își termină apoi ultima bucată din farfurie și exclamă un "mmm" de satisfacție. Imediat după, el spune cu glas domol, parcă lui însuși.
"Nota, va rog"
Apare o chelneriță cu ochelari de soare, un pix și un carnețel; pipăie inițial farfuriile, apoi pe sub masă, ii buzunareste pe amândoi, apoi scrie ceva. Întreabă: "Împreună sau separat? "
El, uitând-se la ea răspunde: "Rămâne de văzut"
Ea se îndreaptă spre chelneriță încercând să citească în carnețelul ei, dar chelnerița îl închide imediat și spune "nu va permiteți...separat".
El și ea oftează, scot ambii un pachet de cărți de joc și le amestecă pe toate într-un singur teanc până când chelnerița zice un "stop" scurt și jucăuș. El îi întinde teancul, iar ea "taie" cărțile undeva la mijloc.
"Ok, priviți aici la notă", spune chelnerița.
Cu privirea ațintită în carnețel, el numără 5 cărți de dedesubt și le întoarce rând pe rând pe masă. Cei doi încep să analizeze cărțile și exclamă diferite lucruri pentru fiecare în parte.
Chelnerița le strânge și apoi le pune în buzunarul șorțului. Din același șorț scoate apoi un bilețel pe care îl pipăie și inspira lung pregătindu-se să citească, dar el o întrerupe spunând repede :
"Mai luați de aici un 4 de treflă, ați fost tare drăguță". Chelnerița, inexpresivă, acceptă cartea și o pune în buzunar împreună cu bilețelul inițial. Scoate apoi aparent un alt bilețel pe care îl pipăie și spune repede, încercând să evite o nouă întrerupere:
"Doua bilete la film. Aveți aici lista"
Imediat ce primesc lista, el și ea încep să o studieze, in timp ce chelnerița spune: " Sunt
excluse comediile romantice, dramele și documentarele, dar încurajăm comediile non romantice filmele SF și thrillerele. In mod ideal alegeți o combinație între cele 3. Eu am fost cucerită de o comedie SF, dar nu știu dacă sunteți genul..
El și ea joacă piatră hârtie foarfecă; a treia oară, câștigă el,dr filmul e ales de ea arătând un titlu cu ochii închiși în cu ochii închiși. Își scot apoi fiecare câte un pantof: ea stângul, el dreptul și încalță în schimb pantofii chelneriței. Chelnerița, la rândul ei, încalță pantofii celor doi și iese din scenă. Cei doi stau spate in spate și apoi fac 5 pași în stil de duel din vestul sălbatic. Se întorc fulgerător, ambii cu o mână întinsă. El dreapta,ea stânga. Se studiază reciproc din cap până în picioare pentru circa 12 secunde și apoi se apropie cu pași foarte precauți. Se întâlnesc, se iau de mână și ies și ei din scenă.
Actul 2:
Chelnerița este acum vânzătoare la casa de bilete. Cei doi se apropie din direcții diferite, încălțați fiecare cu câte un pantof al chelneriței. Se pupă pe obraji și apoi se îndreaptă înspre casa de bilete unde ea scoate lista și arată filmul cu degetul, de data aceasta cu ochii deschiși.
Fosta chelneriță spune un "aaaah" aprobator și le dă două bilete. Continuă, aproape șoptit " Pe aici, dar descălțați-vă; filmul tocmai se termină, iar unii spectatori vor să înțeleagă finalul cu tot dinadinsul. Au nevoie de liniște și claritate..mai mult de claritate."
Cei doi se pierd în spatele cortinei, iar vânzătoarea așezată pe scaun in casa de bilete începe să cânte "They can't take that away from me";
După un minut, iese un cuplu cu masti teatru *comedie* si cei doi asteapta la casa de bilete ca vanzatoarea sa-si termine cantecul.
Vânzătoarea se opreste subit si ii intreaba: "film nou sau restaurant?
Ei deodată"film nou!" se îmbrățișează, primesc o nouă lista, se consulta și se înțeleg perfect asupra filmului, iar apoi arată ambii foarte entuziasmați înspre același titlu. Se iau de mână și ies după cortină în pas copilăresc.
Un alt cuplul apare acum cu masti diferite: comedie si tragedie. le e adresată aceiași intrebare și răspund deodata:
El "film nou" , ea "restaurant".
"Oh, îmi pare rău" spune chelnerița/vânzătoarea de bilete. N-a fost filmul potrivit pentru voi.. poate data viitoare. Ies in direcții diferite, ea în pas zglobiu, el cu privirea în pământ.
Ultimul cuplu iese și ambii au mastile de teatru *tragedie* Când vanzatoarea le pune intrebarea, spun amândoi *restaurant*, își strâng mâna și ies unul la 3 pași distanță față de celălalt, în aceiași direcție.
El și ea la film. Par a avea locuri pe rândurile din fața, pentru că se uită puțin în sus in direcția publicului. Au popcorn. El bea apă, ea suc la pahar. Prima data beau, iar apoi mănâncă din popcorn. Repetă secventa de două ori și apoi rămân fixați cu ochii pe ecran.
Încep reacțiile in această ordine:
Cca.40 de secunde de râs simultan, se cotesc, se uită unul la celălalt, se molipsesc reciproc când unul pare că se oprește, iar apoi râd și mai puternic. Se aud câteva persoane care îi șușuiesc, iar ei îi ignoră și mai apoi aruncă popcorn in spate râzând și mai tare.
Încep reacțiile in această ordine:
Cca.40 de secunde de râs simultan, se cotesc, se uită unul la celălalt, se molipsesc reciproc când unul pare că se oprește, iar apoi râd și mai puternic. Se aud câteva persoane care îi șușuiesc, iar ei îi ignoră și mai apoi aruncă popcorn in spate râzând și mai tare.
Când își reidreaptă privirile înspre ecran, par a fi șocați și se retrag în scaune cu ambele coate pe spătare (muzică dramatică acompaniază gesturile lor) Se iau de mână, iar apoi ea își ascunde capul în pieptul lui, iar el o acoperă protectiv cu brațul. Din când în când, ea aruncă o privire scurtă, se ascunde din nou până când la un moment dat se liniștește și își reia poziția în scaun. Urmează momente de mirare, zâmbete, dat din umeri, cotiri, un nou pufnit în râs iar la un moment dat, ea începe să gesticuleze înspre ecran apoi înspre el, arătând cu degetul, ridicând din umeri, iar încearcă să o liniștească și să o cuprindă în brațe. Ea îl îndepărtează și continuă în aceiași nota, dar apoi el spune ceva la ureche care o face să dea aprobator din cap. Cei doi se ridica și își ating vârfurile degetelor, apoi le lasă să se împreuneze, repetând asta de câteva ori cu frunțile lipite. După un timp ,El scoate doua țigări dintr-un pachet cu aceiași mână. Pune una in gură și cealaltă i-o oferă ei. Se așează înapoi în scaun cu țigările in gură și privesc tavanul.
El:"Oare eu văd lucrurile așa cum sunt?"
Ea: "Mereu..dar numai pentru primele câteva clipe"
El:"Ce vrei să spui? Și după cele câteva clipe crezi că se întâmplă?"
Ea: "Identitatea ta îți șoptește prostii". Începe să chicotească și apoi imitand o voce groasă de bărbat "înțelegem forma asta. Am mai auzit ideea. Nimic nou pentru noi"
El: "hmm..iar tu? Cum vezi lucrurile?"
Se ridică amândoi, iar ea face doi pași înainte uitându-se undeva sus, în gol.
Ea: "eu vreau să le observ mai mult, să le las să se joace puțin..acolo în abstract."
El(dansand ceva asemanator cu baletul): "aș vrea sa să pot și eu, dar..”
Ea(punanu-si ruj si uitandu-se in oglinda) : "sunt sigură că poți, ai fi mai fericit"
El: ".. am o daltă pentru abstract pe care am inceput să o folosesc demult
Ea: "atunci distruge sculpturile și lasă-le să renască. Apoi aruncă-ti dalta, omule"
El: "dar nici tu nu vei mai fi aici
Ea arunca rujul ca-colo si se uita in oglinda. *TU crezi ca asta sunt eu cu adevarat? *
El se apropie si spune : *Bine, vreau sa incerc.*
Ea: ”Inchide ochii si dă-mi mâinile” El face întocmai, iar ea începe să-l roteasca pe loc. După 4-5 rotiri, el cade și ea fuge după cortină strigându-i: ”Să ții ochii închiși!”
Apare de după cortină cu o mustață falsă, haine vechi, o pălărie și o chitară.
După un timp el deschide ochii și o vede, privind-o foarte insistent și uimit, iar ea începe să cânte ceva atonal; evident nu știe să cânte la chitară.
După câteva acorduri nereușite, își scoate pălăria și o împinge cu piciorul în direcția lui făcându-i semn că așteaptă să primească ceva..
El scoate cărțile, le numără și pune una în pălărie.
Ea se oprește, se uită la cartea primită și pare mulțumită, lasă chitara jos și se pregătește să plece.
El: "nu vă supărați, puteți să îmi spuneți dacă știți cine sunt?"
Ea: "nu, domnule. Nu știu. Un iubitor de muzică?"
Ea: ”Inchide ochii si dă-mi mâinile” El face întocmai, iar ea începe să-l roteasca pe loc. După 4-5 rotiri, el cade și ea fuge după cortină strigându-i: ”Să ții ochii închiși!”
Apare de după cortină cu o mustață falsă, haine vechi, o pălărie și o chitară.
După un timp el deschide ochii și o vede, privind-o foarte insistent și uimit, iar ea începe să cânte ceva atonal; evident nu știe să cânte la chitară.
După câteva acorduri nereușite, își scoate pălăria și o împinge cu piciorul în direcția lui făcându-i semn că așteaptă să primească ceva..
El scoate cărțile, le numără și pune una în pălărie.
Ea se oprește, se uită la cartea primită și pare mulțumită, lasă chitara jos și se pregătește să plece.
El: "nu vă supărați, puteți să îmi spuneți dacă știți cine sunt?"
Ea: "nu, domnule. Nu știu. Un iubitor de muzică?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu