Ciocolata discordiei

Cand a cazut prima bucatica de ciocolata pe jos, furnica Antonia era foarte mica. Isi petrecuse primele 4 zile in musuroi si gustase numai din grauntele si firimiturile de paine sau cozonac pe care le adusera muncitorii.

In a cincea zi, cand iesise pentru prima oara afara, intamplarea facu sa fie la locul si momentul potrivit pentru a gusta, ceea ce avea sa devina cel mai mare blestem pentru musuroiul ei.

N-avea de unde sa stie ca razboiul va urma la scurt timp. Nici nu banuia cat de mult i se vor schimba sentimentele fata de acel baietel neglijent si neindemanatic care nu avuse grija de ciocolata lui. Ajunsese sa-l urasca nu numai pe el, dar si pe maica-sa, pentru ca aceasta ii lovise mana cand baietelul vruse sa isi ridice ciocolata de jos. 

Antonia urma sa-si aminteasca intreaga viata, ce senzatie o incercase cand, in acea zi de Septembrie, a urcat pe enormul bloc ciocolatiu si a gustat pentru prima oara din el. O facuse din curiozitatea naiva a copilariei... Dupa ce o incerca, o lacomie, pe care stiuse de pe atunci ca nu va reusi s-o controleze, puse stapanire pe ea.

Doua zile mai tarziu, in timp ce rupea capul unui soldat, si simti pentru a mia oara acidul formic al unui semen, isi dadu seama cat de ironic e sa guste atat de mult amar, pentru un bloc de ciocolata ce era acum pe jumatate consumat. Si cat de dulce fusese de fapt pacea...
Se pozitiona apoi, impreuna cu alti 850 soldati formicizi, ca sa apere ce mai ramasese din fatada estica a blocului de ciocolata, care suferise cel mai indarjit atac din partea musuroiului vecin.

La sfarsitul zilei de conflict, trupurile furnicilor cazute numarau aproape de zece mii. Furnicile canibale, viespile, paianjenii si vrabiile mai rareau din numarul victimelor, ingramadite unele peste altele pe o suprafata de sute de picioare.

"Copil nemernic!" urla Antonia, gustand din ciocolata ca sa scape de gustul amar al semenilor. 

Iubirea pierderii de timp

In ultimii 5 ani, am avut timp...

Domnilor care ii judecati pe cei care au timp si nu fac nimic concret cu el: sa va bagati pula in ma-ta!
Nu-i oare cel cu timpul pierdut responsabil de moartea si amintirile lui?

Nedistractie placuta!

A ura cuiva "distractie placuta", are pentru mine, o conotatie neplacuta... pentru ca presupune doua aspecte nedemne:
1. celui caruia ii urezi "distractie placuta", ii doresti de fapt sa-si uite interesele in favoarea frivolitatilor.
2. capacitatea de concentrare nu e oare o calitate? Si poate distractia sa fie un prieten al ei?

Se poate ca in cazul unora, adanciti int-o munca jegoasa si alte activitati depresive, o evadare din capul lor sa fie benefica si chiar indicata. Dar presupune ca toti sunt la fel de putin creativi sau capabili de a realiza ceva in timpul liber, "nedistrati"...

carti retrograde

Daca deja ai citit Magicianul - de John Fowls, nu mai citi Luni de Fiere de Pascal Bruckner 

Daca deja ai citit Asa grait-a Zarathustra - Nietzsche, nu mai citi Siddhartha - Herman Hesse 

Daca deja ai citit Faust -Goethe , nu mai citi Sarmanul Dionis - Mihai Eminescu

Daca deja ai citit Madame Bovary, Flaubert, nu mai citi Balzac - Femeia la 30 de ani

Daca deja ai citit Iliada-Homer, nu mai trebuie sa citesti alte epopee

Daca deja ai citit Infernul-Dante,  n-ar mai trebui sa-ti fie frica de amenintarile cu iadul ale preotilor.

Play

I heard Happiness had died and I went looking for its corpse
When I found her; she had already been desecrated by sages
Who were extracting their tequila worms from her rotting flesh.
She had been buried not too deep and not too far from my abode
Even had a gravestone, underneath her head... a resting pillow
As the sages turned her 'round, I could see on it, the clear drawings of her fate
"Here I laid resting and hopeful, that your kin will come embrace me
Before I could count the time's end, underneath our playing grounds
Hide and Seek,was my fair game, but your clueless steps,
Were treading in the circles which marked my tomb"

Judecand fara Drept II

Libertate cu un asterix - Play more, anything else, less

M-as simti neindreptatit daca lumea m-ar judeca mai putin sever decat o fac eu...

Stii cum arata un "shit-bug"?

https://www.youtube.com/watch?v=t4GIMjCSlR4

Cam tot asa arata si apologetii ipocriti ai societatii mercantile. Cei care musca imediat momeala si valideaza campaniile de consum, cei carora li se inventeaza atat de usor nevoi si preiau aceste nevoi ca si parte a "culturii" cu care isi hranesc urmasii, cei carora le poti accesa si schimba credinta foarte usor, deoarece plutesc la suprafata notiunilor, precum un starv care curge de nicaieri inspre Nimic

Altii traiesc ca niste firicele de nisip intr-o clepsidra, asteptand sa ajunga "dincolo", speriati de caderea stramosilor cu care se asemana in trup si suflet, iar anxietatea le este alimentata si de parerea intransigenta ca potentialul ireversibilelor clipe s-a dus, s-a dus, s-a dus...

Cu alte cuvinte, niste bovine hipnotizate, paralizate pe o banda rulanta, ce duce inspre o roata zimtata.

Mai sunt si cei care au fost impinsi de pe creasta in interiorul unui bulgare de zapada si care se dau de-a dura in sunetul unei melodii unice, deci perfecta, pe care o aud doar ei si in functie de care incearca sa-si controleze ritmul salturilor si traseul. S-ar putea ca bulgarele sa se izbeasca de ceva in drumul lui, sau             ajungand jos, sa fie topit de soarele primavaratic, iar locuitorul va pieri si el. amintindu- si cu drag de               calatorie si stiind ca odata si odata, va ninge iar...

Judecand fara Drept

 Multi dintre voi, cei care ii cititi pe clasici si va pierdeti uneori luni din viata ca sa il rasfoiti si sa-l intelegeti pe un oarecare Homer, o faceti cu teama(sau speranta?) nedeclarata de-a sfarsi intr-o cocina de intelectuali betivi, care isi reazama antebratele pe umerii cate unui confrate si caruia, privindu-l patetic in ochi, ii declara: "lumea asta idioata n-a fost pregatita pentru unul ca tine"

   Dar pana atunci, sangele ce va zvacneste prin aorte este hranit de grandoarea povestilor din acele vremuri apuse, unde va imaginati ca va este de fapt locul. A intretine aceasta iluzie echivaleaza cu puterea de-a zugravi un strat rosu purpuriu peste griul descumpanirii; si ce calduroasa este patura care se coaguleaza! Unduitoare si mangaitoare, vibreaza de viata netraita (deci absoluta) si cocheteaza cu idei de esenta pura, in asa masura incat devine foarte imbietoare pentru orice curios, desi nu si pentru orice friguros.

   Sunt unele cuvinte care pot fi descalcite doar de sub o asemenea patura si sunt unele trairi ale caror simplitate poate fi simtita doar cand dai aceasta patura la o parte;cum exista pe lumea asta oameni care ar putea sa-ti inteleaga cu ratiunea lor toate cuvintele pe care le spui, dar nu-ti accepta comportamentul si exista oameni in prezenta carora n-ai simti nevoia sa-ti cenzurezi vreun gest, dar care nu sunt capabili sa-ti digere vreo idee mai complexa. Tu pe care ii vrei in preajma? - daca nu cumva pe cineva care sa indeplineasca ambele caracteristici...