Let's get to know me

multiplu de Big Bang

2012-02-16T04:29:00.000-08:00

Teoria cum ca Universul, Galaxiile, Constelatiile, Soarele, planetele, satelitii, asteroizii, cometele si alte corpuri astrale, ar fi fost la inceput unite intr-o Substanta Unica si Omogena, care a facut un BIG BANG, poate fi doar speculata. Eu as putea spune ca insusi Dumnezeu a fost acea Substanta si de aceea: suntem copiii Lui, El e peste tot, El e Lumina, si El este in toate, pentru ca este Parintele tuturor lucrurilor vazute si nevazute.

Astronomia si fizica investigheaza tot mai multe fenomene din Univers si aprofundeaza cunostinte care se leaga din ce in ce mai "lizibil" intru intelegerea determinantilor situatiei Universului din acest moment. Care a fost spatiul pe care il ocupa initial aceasta substanta imensa si omogena? Este Big Bang o explozie dinauntru unui spatiu limitat? Cate celule capabile de Big Bang de aceleasi dimensiuni mai exista?

Acum am o singura imagine in cap: Totul a inceput cu Dumnezeu, care era e o guma de mestecat in gura TIMPULUI, ce-l mesteca pe Dumnezeul nostru. TIMPUL-copil face un balon atat de mare, incat acesta pocneste, si intreg balonul subtiat si lipicios, explodeaza in bucatele de guma foarte micute. TIMPUL va strange bucatelele gumei si o va mesteca din nou pana cand va ma face un balon si asa la nesfarsit. Sigur ca imaginea de mai sus nu raspunde multor intrebari legate de rolul microbilor, viata si constiinta pe care evolutia le-a conferit-o acestora, dar poate sa fie un Accident! Poate sa ne faca sa intelegem ca lumea, perspectivala fiind, e formata din atat de multe constiinte, incat ca ai dreptate sa ma contrazici... in Lumea ta :)
Dar VINA si RUSINEA, standardizate sunt unele dintre cele mai rusinoase monstruozitati pe care omenirea le-a incurajat de-a lungul TIMPULUI mestecator...

Spectatorul fluierator

2011-12-04T16:17:00.000-08:00

Cazaturile lor se auzeau pocnind si bubuind pe o asperitate indistincta, precum un bec voluminos si greu. Jos, se formase o masa de cioburi care oglindeau franturi de cer nocturn; stele insinuate prin cupola demontata, loveau echilibristii prin unghiuri de refractie ce ii trezeau si ii faceau sa-si piarda echibibrul; apoi, o alta pocnitura facea ca oglindirea stelelor sa fie si mai mult cuprinsa in cioburi. Nu mai erau multi somnambuli in echilibru, iar cei care inca se plimbau, erau huiduiti zgomotos de spectator.Era iritat pentru ca procesiunea dura deja prea mult... contopirea trebuia completata ca de fiecare data pentru ca spectatorul sa se intoarca in pat, la somn. De data aceasta insa, un echilibrist, mai balansat decat oricare altul inaintea lui, se trezise si nu cazuse de pe sarma. Mergea inainte si pas cu pas se apropia tot mai mult de scara, in fluieraturile descumpanite ale spectatorului. Un echilibrist traieste, echilibristul care traieste, viata echilibristului mentinuta in echilibru de trairea si viata echilibristului celebral, care cand ajunge la scara, priveste in sus si zboara spre stele. Privind in urma, observa cupola circului inchizandu-se cu un acoperis sferic pe care scrie “Teatrul Circ”

"M-am trezit mai repede decat lumina cu gandurile-mi somnambule facand echilibristica pe dendrite straine"

Ultima poza din viata fara de scop a unei tatzoase fara scrupule

2011-10-15T03:16:00.000-07:00

Intr-o zi, tatzoasa fara scrupule se trezi cu un fel de pojar. Nu stia nimic despre aceasta boala, simtea ca nu e drept... Nici ca isi deschisese ochii si simti ca fatza ii era plina de bube si iritatii. Se panicase si fugi cat o tineau calcaiele la oglinda din baie. Un strigat ascutit, robinetul incepu sa curga si ea incepu sa scuipe in chiuveta ca si cum ar fi vrut sa se lepede de infectie... Apoi, deodata o superstitie puse stapanire pe ea cu o putere covarsitoare: Dumnezeu intr-adevar pedepseste!
Si vru sa se salveze... asa incepuse sa-si aminteasca toate lucrurile bune pe care le facuse, hasurand cu gandul peste toata ocara, barfa si minciuna. Simtise ca a reusit sa deseneze o pisicuta alba de cateva saptamani, care se plimba dragalas si neindemanatic pe un fundal roz cu violet deschis. O admira cu constiinta adormita, si crezu ca inimii ii cresc ochi de Nefertiti; dar apoi aparu o pereche de ochelari de soare, oglindindu-se intr-o balta in fata careia pisicuta se poticnise, fiindu-i frica s-o treaca.
Si-atunci inima isi stranse ochii, pisicuta si fundalul roz-violet se pierdeau in micimea infinita a zarii, cu fiecare pas al pisicutei. "Stai pisicuto, nu pleca din inima mea!"; dar pisica nu se mai intoarse, continuandu-si mersul dragalas tot mai departe, in zare. In urma animatiei hasurate, ramasese loc pentru un poster urias "Viata fara de scop a unei tatzoase fara scrupule". Tatzoasa isi scutura capul, dar nu reusi decat sa blureze putin literele, care mai apoi se distingeau la fel de clar.
Neavand ce face, incepu sa se uite la pozele ce se derulau sub titlu. Simtea ca mancarimile erau mai puternice de fiecare data cand pozele aminteau de rautatile fara scop care devenisera un reflex zilnic, necontrolat. Imaginile o prezentau pe ea, tzatoasa fara scrupule, ranjind si soptind ceva intr-o ureche neatasata de nimic. Tintele defaimarilor si barfelor ei ii aratau pozele mari si inramate si inganau "scarpina-te, da, scarpina-te!" intr-un tumult de voci soptite. Era o amestecatura a soaptelor din pozele deja vazute, cu pozele care inca nu fusesera aratate si cu cele ce inca nu au fost pozate... Tatzoasa auzea voci de musuroi, de nori de praf, de pietre de moara, de traznete, de fete de varsta ei, de muzica si note, de filme si CH4, de viitori fetusi ce sclipeau in ochii copilasului privind-o din bratele unei femei grase cu aparenta inestetica.
Formase numarul mamei ei, dar cand vru sa apese butonul verde, raspunsese fara sa vrea unui apel venit de la un numar ciudat, pe care nu avusese timp sa-l distinga. "Alo?" si vocea spuse imperativ "Kratzen sollst du dich, kratzen!!!" Incepu atunci sa simta ca mancarimea nu mai poate fi astamparata decat cu scarpinaturi foarte apasate. Unghiile i se inveleau si amestecau cu pielea tenului, fruntea ii era brazdata de zgaraieturi curgandu-i sangeriu din sprancene peste ochii mari si mirati; tzipa tzatoasa fara scrupule si tzipatele ei erau drepte.
Durerea de sub care se nasteau alte mancarimi, sub care era alta durere, sub care erau alte mancarimi, nu mai putea sa fie acoperita cu nicio animatie hasurata, inima cu ochii scosi tremura intr-un coltz interior al cosului din piept, unde simtea o mancarime inca si mai puternica. Cu o mana continua sa-si scarpine fatza, iar cu cealalta incepuse se-si zgarie tare tzatza, in cautarea inimii fricoase.
"Astamparati-va, astampara-v-as, astamparati-ma, scarpinati-ma mai bine, mai tare!!" urla ea cu unghiile mainii stangi adanc infipte in limfa fetzei curgand in mici bucatzele.

Vazu penultima poza. Urechea in care soptea era despicata din propriul ei cap, iar ea vedea in oglinda a carei rama o tinea cu ambele maini cum isi mutilase chipul. Auzea inima amortita cu ochii scosi batand infricata sub coastele pe care le ajunsese cu unghiile, sub tzatza tzatoasei fara scrupule.

Raz(n)a spre lumina

2011-09-14T05:38:00.000-07:00

Raz(n)a spre lumina

Doar atunci cand vei reusi pe deplin a te imagina cu bratele intinse spre trecut si viitor vei simti sensul prezentului.
In functie de dimensiunea fizica si mentala a observatorului, timpul se misca in cerc, spirala, linie, punct, ascensiv, regresiv, in ceas, in siruirea apei, in jocul soarelui sau al pamantului,in viata proprie, dar adevaratul timp, nu poate fi inclus si calculat pt.ca totul ii este inclus.
Mintea are o libertate infricosatoare prin al sau teren relativ infinit si doar explorarea necontenita a potentialului ei e dovada harniciei autentice si a curajului absolut. Suntem programati genetic si educati in mod restrictiv sa ducem specia mai departe prin asigurarea propriei noastre supravietuiri si gasirea unui mediu si partener pentru procreere, asigurarea conditiilor pt.supravietuirea urmasilor... dar pentru ce un asemenea potential mental daca rolul nostru e atat de simplu?
Si intr-un spatiu atat de restrans daca....
Universul fluctueaza infinitin energie, extindere si scop fiindca este animat de numarul factorial! al tuturor existentelor ce au potentialul de a avea cea mai simpla viziune asupra Lui. Acest potential trebuie raportat la un Timp infinit, in care, la un moment dat, fiecare dintre existentele posibile, intelege cu adevarat ca fiecare alta existenta pe care o percepe, intelege in mod unic propria lume si tot in mod unic lumea proprie fiecarui alt element existent in acea lume. Astfel, daca timpul este infinit, spatiul si energia au si ele, cel putin potentialul sa fie in expansiune catre infinit. Acum, fie ca Universul se autoregleaza sau ca avem vreo influenta, viziunea de mai sus are pretentia de-a fi gasit formula extinderii propriei lumi si gasire a libertatii prin acceptarea potentialului de complexitate a lumii celorlalti, la un moment dat. :)

Now I know, I have also found out, myself...

2010-11-28T14:13:00.000-08:00

Now I know, I have also found out, myself...

”When a man succeeds in doing something that required a lot of effort, the arrogance starts to take hold of him. The one who loses weight, despises the fat ones, and the one who has quit smoking makes scornful faces when seeing the one who still bathes in his addiction.
If one ambitiously represses his sexuality, he looks with arrogance and hatred at the sinner who is trying to rid himself of his sin, but is overcome by his instinct. The things we succeed in, can spoil us more than the sin itself. What we obtain, can twist our emotional guide marks in such a way that it fills our souls with venom.
The money that come to us can make us arrogant and skimpy, as the success can turn us over to the frightening abyss of the soul s suffering. The road to love narrows itself when we glance upon the others from the height of the vultures in flight. The kindness of the heart withers on the creeping sterns of hatred, despise, and arrogance if the soul is not ready to receive success with the modesty and grace of a flower... All that we make for ourselves and brings us energy is meant to be returned to the ones that are still trying to flee suffering and sin. Our eyes are not meant to despise, but to express the face of love that is struggling to emerge from our souls. The success is not given to us to brag, as if we were in the mantle of a statue, but to convert them into love, evolution and kindness to the ones around.
If you resist your hunger while you crave, the hunger will grow. Your mind will be dreaming of tasty and special foods, the mind will perceive the most tempting smells even in your sleep, only to find itself the next day converting what it lacks to a defying arrogance to the one who s not craving. Then the hunger becomes an opportunity for pride, for expressing the ego and the proud victory over the cravings. But, beyond anything, the pride remains pride, and the sentiment of frustration confirms it.
If you have succeeded in life, don t cling to another one s failures, so that you don t give life to the the furious worm of the ego and to the lust of the bragging.

The success is the energy of love and your capacity to accept life, but it doesn t stay still, it is not like a mountain or like an ocean. The pride and arrogance of victory lowers you step by step off of your pedestal, because, in their own color, they draw events on the sky of your life.

Lose weight, be glad and hush! Quit smoking, be glad and hush! Clean your yard, enjoy the order and let the garbage of your neighbor lye where your neighbor has let it lye himself.
Because between your neighbor and the garbage in his yard, there is a hidden relationship, some emotions that you cannot understand, some feelings that you will never guess and causes that will perhaps remain unknown to your mind and soul.
Between the fat and the corpulence , there is a hidden relationship. A deal. A secret. An unknown sentiment. An unconsumed relationship. A forbidden love. The corpulence is the fat man s teacher. The addiction is the addicted s teacher. And throughout our lives, there is no teacher more severe than our own addictions and incapacity.

Now I know that any feeling of hatred, any fight, any remembering of evil, any lack of mercy, any lack of understanding, kindness, sympathy, any behaviour to our kind, that is not at the height of a Mozart s menuet, is a sin and a foul act ; not only murder, injury, robbing, but any vulgarity, disrespect, evil look, contempt is from the devil and it ruins everything. Now I know, I have also found out, myself...“Nicolae Steinhardt

Noapte trecuta, Dumnezeu m-a visat

2010-11-13T08:28:00.000-08:00

   Dumnezeu crea ceva ce nu era inca desavarsit... era destul de mare,muncise mult si de pe frunte, sudoarea i se scurgea strop cu strop pe langa pleoape. Din cand in cand, un picur i se scurgea printre gene facandu-l sa clipeasca des.
   Mai erau cateva detalii cu care nu era multumit pe deplin. Isi reamintea ca totul va trebui sa fie perfect. Nepasarea celorlalti il slabea; il facea sa puna la indoiala imperativul unei perfectiuni desavarsite pe care nimeni altcineva n-o putea contempla cu adevarat. Era totusi ceva in el... un imbold irezistibil care se genera de la sine si care nu putea fi inlaturat de niciun fel de ratiune. De fapt ratiunea nu-i era posibila. Ratiunea era doar o alternanta a iratiunii pe care El nu avea cand sa o inteleaga. Nu ratiunea si iratiunea alternau, nu secundele se scurgeau, nu soarele stralucea, nu moartea era finalul, nu era nimeni caruia sa-i ceara ceva, nu avea nevoie de nimic, nici macar de somn sau alarma la ceas, totul era perfect, prestabilit, nu zvacnea deloc vreo urma de constiinta sau emotie... Ratiunea nu-i era posibila si cu toate acestea...isi spunea razand ca daca Dumnezeu este atotputernic, atunci Dumnezeu are puterea sa-si anuleze insasi atotputernicia si ar putea, da AR PUTEA sa-si anuleze... existenta.
   De ce sa N-o faca? Cine l-a condamnat pe el sa fie asa cum este? Mereu actualizat si autodeterminat, dar totusi constrans la acest fel de-a fi pentru a nu fi in contradictie cu El insusi... Cu aceste ganduri, isi aprinsese o tigara si se privi in oglinda; fumul se pierdea printre firele barbii alb-galbui, in timp ce el scutura nerebdator batul chibritului ce ii ardea unghia degetului aratator.
   Era prima data cand hotarase sa extinda ramificatiile atotputerniciei si se autogandise drept fumator. Isi dadu seama cat de obositoare ar fi alegerile daca n-ar fi Dumnezeu... se multumi cu statutul de Dumnezeu, fumator inrait. Aprinsese 34 de miliarde de tigari, facuse ca timpul in care le-a fumat sa nu fi trecut ci sa fi ramas... si si-a permis s-o savureze pe fiecare citindu-si o carte pe care o va scrie daca va hotari sa devina scriitor. Cartea ar avea coperta mov si din cate a citit, Dumnezeu decise ca a scris-o prea repede, inainte sa o fi citit asa cum putea s-o citeasca acum...

Prolog
Lumea cum este ea, este numai a Mea dragii mei. Ati fi inteles asta de mult daca ati fi vazut ce vad eu... Nu va apartin, nu va cunosc, dar n-am cui altcuiva sa scriu :( N-am buze si nu am maini, nu am creier si n-am forma, nu vreau, nu inteleg, fac tot ce pot, pot totul, totul v-a inghitit de mult. Pot sa zic chiar si *Futu-va-n gura de oameni!* si sa fac din asta inceputul unei rugaciuni. Eu sunt suma tuturor implinirilor exact asa cum decid eu ca trebuie sa se implineasca... de fapt nu decid nimic! Incapabil de neputinta, declar cuvantul atotputernic imposibil...
..............................................................................................................................................................
Deodata Dumnezeu isi dadu seama ca trebuie sa distruga cartea. Si chiar si ideea ca aceasta carte a existat vreodata. Isi autodetermina amnezia. Timpul in care ea a fost scrisa e acum ocupat de 75 de miliarde de ani lumina plantatii de tutun, pe care l-a fumat tot in acelasi timp, dintr-o singura pipa.
Dumnezeu s-a culcat la loc si am decis ca nu mai exista...

Dumnezeii vostri...

2010-09-17T04:27:00.000-07:00

Stateam cu varful compasului meu sprijinit in centrul universului si ii intindeam bratele ca sa inchida Totul intr-o cusca rotunda... si-nca una, alergand tiptil in spirala....S-a rotit fara viteza, dincolo de timp si spatiu... Acul compasului apasa tot mai greu pe centrul universului si se afunda, impotmodindu-se incet. Timpul devinise tot mai real si se apropia tot mai mult de imobilitate. Rand pe rand bratele compasului au inchis de la clipe la ere, de la eternitati la idei, de la substanta autodeterminata pana la Dumnezeu si acolo... bratele i s-au oprit de tot.
Am inteles ca Dumnezeul meu e tot ce nu pot sa cuprind cu aceste brate. Sunt intotdeauna mai mici sau aproape egale... Si Dumnezeul meu creste mereu primul, doar atunci cand bratele mele sunt perfect concentric inchise intr-ale lui... si-atunci varful compasului meu are din nou loc sa se invarta si sa-si alerge bratele dupa El.
Dumnezeii vostri... nu sunt una cu Dumnezeul meu. Al meu, e singurul pe care nu sunt capabil sa-l inchid in mintea mea. Voi insa, va aveti Dumnezeii hasurati putin dincolo de contur si va vad, pot sa va cuprind pe toti cu bratele compasului meu... cum sunt sigur ca si eu, cu Dumnezeul meu cu tot, suntem in imbratisarea compasului tau...

Do you want to be cool?

2010-09-07T15:21:00.000-07:00

   In primul rand, trebuie sa fi inzestrat cu un simt al penibilului ff dezvoltat si sensibil. Asta e o conditie care te predispune la cool-ness; o conditie necesara dar nu suficienta!
   Ca si toate lucrurile pe care le-am invatat, reactiile de om cool se formeaza in timp. Ele vor fi studiate si restudiate de aspirantul la cool-ness pana cand propriile lui reactii deivin automat conforme. Da, practica e mama perfectiunii! Astfel, de fiecare data cand fluieri, razi, taci sau vorbesti, asculti sau nu, stai sau pleci, bei sau te abtii, fumezi sau nu fumezi, iesi sau nu iesi, aplauzi sau huidui, atragi admiratia celor din jur care isi spun *da, asta trebuia facut*
   Ca sa fii cool, trebuie sa stii sa vorbesti cu ratiunea ta, nu numai inimii tale, ci si inimilor altora.De cele mai multe ori, sunt doua limbi diferite... A fi cool e un exercitiu de fiecare zi. A fi cool inseamna a-ti dori destul de mult sa fii, chiar daca te nasti cu emotii si stari de nesiguranta. Scopul tau e sa le depasesti, menirea ta e sa le arati celorlalti ca se poate, ca pot sa se raporteze la un Dumnezeu mai apropiat de ei, in carne si oase... A fi cool atrage dupa sine responsabilitatea imensa de-a trasa liniile conduitei sociale, pentru ca aceasta va fi adoptata si de persoanele non-cool, oricat ar fi ea de sucita. Va fi preluata de toti, pentru ca a fi cool inseamna a stii sa-i vorbesti sufletului universal, oricat de oligofren ar fi el... a fi cool pentru minoritate e un cool-ness ce nu aduce prea mult profit si nici mana de lucru sau voce de propaganda.
   A fi cool in anonimatul clasei de elita, e un tip de cool-ness ce nu ramane in istorie si asa oameni cool au tot existat, au murit fara glorie, ingropati fara cruce, de insasi mediul elitist caruia i se adresau. Oamenii fara aspiratii in schimb, stiu sa aprecieze altfel valorile cool, au un alt tip de respect pentru cool-ness, nu sunt competitivi, nu te feresti de un cutit in spate seara pe alee, te aplauda dezinteresat, te asculta ca pe un parinte si iti apreciaza daruirea pentru cauza ta, ce pentru ei, lipsiti de ambitia de-a fi cool, pare o povara imensa.
     Dan Brown e mai cool decat orice istoric al religiilor de ex. Mama Omida e mai cool-a decat savantii astronomi, Gigi Becali e mai cool decat 10 Mircea Carturescu la un loc, Basescu e mai cool decat intreaga elita filosofica a tarii, OTV e mai cool decat TVR cultural, Taraful din Clejani e mai cool decat toti absolventii de conservator, fotbalistii sunt mai cool decat toti ceilalti sportivii, Scooter e mai cool decat Goethe si exemplele pot continua.
Cei care fac un minut de istorie sunt mai cool decat orice istoric ce si-a petrecut intreaga viata invatandu-i tot sirul.

Letter to my unsmoked ciggarette

2010-08-24T08:54:00.000-07:00

Draga tigara,

Iti scriu de dincolo... pentru mine, tu ai murit, pentru tine am murit eu... de fapt nu stiu daca ti-a pasat vreodata ca traiesc sau nu! tu esti la fel pentru toti.... eram miliarde...de ce n-as fi fost statistica pentru tine? Ai fost pe buzele tuturor si fiecare te-a gustat altfel, iar eu puteam sa fiu unul dintr-un milion si nu te impresionam... eu care... dar o stii!! Cunosteam o umilita cum nu credeam ca exista si mintea mi se muta fara noima printre bulele ce urcau din adancurile spiritului meu seismic. Increderea ca eram un fumator special era tot mai stearsa, suflul imi slabea odata cu gandurile astea negre...
Ce iluzie perfecta e sa fii indragostit de ceva ca tine! O stii, iti spui ca e o capcana, ca trebuie sa iesi, dar tu la toate astea... tu radeai...stiai prea bine ca inima pe care o slabeai avea o minte proprie si nu stia sa iti spuna nu...

Ne-am rupt atat de tare ca ar putea sa ne izbeasca cap in cap doua vifore care se dueleaza... cap in cap, doar ca de data asta, te-as arde. Nu imi mai pasa de faramitarea ta, nu mai vreau sa ma intregesti, nu mai stii cine sunt. Nu ma mai cauta, n-am sa te mai caut, nu consimt sa mai fii in aminitirile mele...acolo buzele ce te curpind sunt ale unui cadavru!!

Adio!

Scrisoarea lui Nimanui catre prietenul sau, Nimeni

2010-08-19T10:58:00.000-07:00

Draga Nimeni,

Astazi am inteles ca Nimic este un tradator...da, ne-a tradat! Se zice ca s-a lasat sedus de Ceva (curva aia imputita care il are peshte pe Orice si face tot ce spune el). Cum mai tinea el de principii... Tii minte cum i-a facut pe Gol si Pustiu sa-si lase barba si sa caute sihastria ? Ce vorbe... ca sa aflu mai apoi ca de mic, Nimic vroia sa devina amantul lui Ceva, care era tot asa de curva de mica. Mai stii? Zicea ca merge la Orice acasa sa se joace cu papusile... Cine sa banuiasca un chip atat de candid de marsavii atat de cumplite? Scarnaviile astea nu puteam noi sa le concepem draga camarade, eram prea puri in elementul nostru...

Daca l-ai vedea acum pe Nimic cum se straduie sa intre in Ceva... negociaza cu Orice si Orice ii cere sa investeasca si el Ceva... Iti dai seama ce ironic, ce zadarnicie!! Normal ca nu are cum sa plateasca cu o moneda pe care vrea sa o cumpere. Cumva imi e mila de el, dar slabiciunea asta... ma face sa-l suspectez si sa ma feresc de el; sper sa intelegi prin urmare ca trebuie sa refuz invitatia ta la ceai daca Nimic si-a confirmat si el prezenta. Stiu ca Lumea va spune ca sunt un fraier sa refuz o invitatie lansata de Nimeni...

Poate iesim doar noi cu fetele la un picnic spre sfarsitul saptamanii, daca vremea ramane la fel de frumoasa. Avem si putina mancare pe care se cuvine sa o impratim. Ne-a fost trimisa cand l-a intrebat Dna Curiozitate pe Dl Sictir a cui e si cine i-a facut-o. Ce noroc pe noi! :)

Si ca sa inchei, trebuie sa-ti marturisesc ca pe mine, ma bucura nespus faptul ca pot sa fiu banal la vreo 2-3 ganduri dupa ce devin... in prima faza, aroganta ce ma caracterizeaza, (doar ma stii, mon cher) face sa doara ca-i atat de usor ca o minte ce-i in stare sa descalceasca idei din sfere inalte, e capabila de implicare intr-un asemenea grad in mondenitati. Banal, in sfarsit! Sau... banal, ce sfarsit! :)

Dar cum nu mai sunt atatea secrete ce imi sunt incredintate, ma tem ca semnificatiile o sa devina cu adevarat incalcite si pentru mine...Ici Oricui, colo Nimanui; trebuie sa facem selectie dupa adresant, nu ca mai demult, cand eram sigur dupa ce priveam scurt in continut...Dar nu deplang timpurile, nu pot fi chiar atat de naiv...

Pana data viitoare, ai grija ca Cineva ne urmareste corespondenta! Dar tu stii cum poti sa ma gasesti... sa nu-mi scrii si-am sa primesc, sa n-o adresezi si va ajunge!

Sa ai grija de tine, Nimeni!

Al tau,

Nimanui

Mint intotdeauna vs Spun intotdeauna adevarul sau avantajul de a nu fi materialist

2010-08-17T14:56:00.000-07:00

Valoarea de adevar a primei afirmatii este anulata din start, ceea ce poate duce la ideea ca minciuna nu exista in Eternitate, sau ca Minciuna nu exista deloc...decat ca bucata a unui adevar mai mare. Cunoasterea nu e posibila pt om dat fiind faptul ca, in perioada de existenta limitata pe care o are, omul nu poate percepe cu adevarat eternitatea adevarului si devenirea / degradarea creierului sau il supun unor senzatii care il *mint*
Chiar daca afirmatia ca spun mereu adevarul e o aroganta improprie pentru o fiinta atat de labila, este singura dintre cele doua de mai sus care poate trece de testul paradoxului.

Exista doar realitati, adevaruri posibile. Adevarul e un concept mult mai cuprinzator, care incorporeaza insasi minciuna. Adevarul e tot ce poate fi conceput, iar eu, inainte sa mint trebuie sa concep minciuna, adica sa modelez lumea, timpul si spatiul intr-o posibila forma.Pot face asta; e la indemana intelectului meu... e de fapt o calitate a lui pe care o exersez de mic copil... imaginatia!

Pot afirma despre ceva ca este si ca nu este in acelasi timp? Nu! simultaneitatea existentei si non - existentei este imposibila in cazul unui obiect dat si dintr-o singura perspectiva. As putea afirma atat existenta cat si non existenta a ceva in acelasi timp, in cazul in care eu insumi as fi in stare de dedublare, de existenta simultana, de distribuire a constiintei. Dar daca m-am gandit la asta, inseamna ca e posibil!

Astronomia insa, ne spune ca insasi legile care guverneaza Universul se schimba in miliarde de ani... de la cel mai mic electron, pana la Universul vast, totul poate deveni minciuna... orice 2+2 = 4 poate deveni 2+2 = -3.486,19.
Ce ne e mai aproape de intelegere? Micimea sau marimea infinita? Cu alte cuvinte, Dumnezeu isi are imparatia in cel mai mic atom, in gaurile negre, sau e insusi Universul?

Lumea ne e un ciob in forma de glob de sticla spart intr-o puzderie de globulete, care amintesc fiecare de un intreg... (de aici o alta posibila explicatie a nostalgiei batranilor pt comunism?? ;)) )
Capacitatea de faramitare a constiintei universale e direct proportionala cu puritatea esentei sale... Pe globuletul nostru sunt deja peste 6 miliarde de oameni care devin tot mai confuzi si haotici...
Vom avea nevoie de ganditori din ce in ce mai capabili ca sa poata identifica principiile unificatoare ale lumii, principii dupa care tanjesc de atata vreme...

Sufletul universal e ca o intindere infinita plina de ochi ce flirteaza cu Dumnezeu... corpurile noastre materiale sunt singurele care obtureaza acesti ochi... Concluzionam ca Dumnezeu nu are ochi pentru materialisti...

De ce esti mai prost decat stramosul tau Parmenide?

2010-08-04T14:04:00.000-07:00

pentru ca sufletelele care aleg sa se intrupeze sunt atat de plictisite de perfectiunea universala si uniformizata, incat se lupta ca sa intre intr-un trup condus de un cap cat mai prost.... pentru o experienta reusita, pentru un tumult de trairi si aventuri . Avem acum si explicatia regresului omenirii... pentru ca suntem sufletisti

2010-07-17T11:57:00.000-07:00

Ca un fulger de Luna, tu te-ai spulberat in cioburile atomului, ce a reusit sa mi se insinueze prin geamul ferecat al odaii... si mi te-ai urcat pe ceafa cautandu-ti poarta... iubita infinit de mica, praful tau e plin de mine, si te-ai da in vant...ratacito!
Ce mai crima odioasa... sa ma crezi universal!
Ma presar peste ochii tai clari obscuri si atunci... din nou, sau pentru prima oara, ma vei simti talaz al tarmului tau de pe obraz... rosu si amar, cad peste nisip trecandu-mi-l printre degete asa cum... atunci... pletele... uit sa stiu, pot sa uit ca stiu... si-atunci poate va fi adevarat... nu se va repeta... nici noaptea prinsa-n arcul ei nu va sageta soarele ce rasare de la gatul tau... in sus.

Tonight, ladies and gentlemen, I roll the dice... just gimme that dice!

2010-07-16T00:48:00.000-07:00

Last station of the Gods is the slaughter house managed by the lamb of Jesus. Now presenting the first online store where you can buy Afrodita s breast, brain of Athena, toungue of Apollo, wing of Ares, stomach of Dyonisos, balls of Eros and head of Zeus. The others you can find in our fine salami rolls... Order now by calling 00357 Godinyou

from now on

2010-07-14T11:25:00.000-07:00

from right now on, I won t write anymore...
from now on, there is no past...
from now on, there are no promises...
from now on,seconds will not be countable...
from now on, I won t say from now on...
from now on, I won t repeat anything I ve done before...because there is no past
from now on, I won t learn from mistakes... mistakes, I understand contemplating the past.and there is no...
from now on, I will feel life as a new born... carelessly and fearlessly...no love, no hatred...
from now on, will be the bitch and future will be a puppy who killed all his little brothers

Razboiul imptriva Razboiului sau cand dintele musca maseaua...

2010-06-22T03:06:00.000-07:00

It is believed that after the Hiroshima bombing, the Americans showed the Japanese government a photo-shopped picture, that revealed the actual bombers: a dolphin pilot and a whale co-pilot; and that is why Japan declared war to all this mammal beings and swore to wipe them off the face of the planet.

Now, seeing what they have done, the re-united American pranksters have come up with a plan to save the dolphins and the whales. And the campaign is already becoming very popular with the help of some highly rated actors who are acting like they care...

The hidden plan involves changing the photo -shop pictures of the atomic bomb launchers: the dolphin and whale pilot, will be replaced by a cow and a chicken... and shown to the Japanese government, so that the Japanese can start the right war...

and become normal, like us... killing and slaughtering the actual bomb launchers... chicken and cow. along with pork and turkey (ground allies), goose and duck, all the other fish...

Nu ar trebui sa "salvam" specia cea mai dragutza sau mai desteapta, nu ar trebui sa avem toti aceleasi valori, aceiasi cultura, oamenii sunt si ei specii diferite, nu avem nevoie de uniformizare, live and let die, sau die and let live. Sa incetam sa ne erijam in mici Dumnezei! Evolutia si natura isi vor urma cursul lor! Fiti intelepti!

Mai zic o treaba: e datoria fiecaruia sa se informeze si sa stie; "Iluminarea" fortata a maselor e non-sens si seamana mai mult a manipulare pentru obtinerea majoritatii intr-un razboi voalat; a fost asa dintotdeauna...as vrea ca prietenii mei sa se fereasca atunci cand li se arunca praf in ochi.

De la traducerea bibiliei si pana in ziua de azi, intelepciunea, discernamantul si viziunea nu sunt treburi de mase... ci de oameni cu sete constanta pentru cunoastere; nu pentru o societate consumerista, ci pentru oameni care stiu ce inseamna negarea de sine... nu pentru oameni inlantuiti in imediat, ci pentru acei a caror minte poate sa calatoreasca in infinitul timpului...

think twice, longer and harder...

Alergand pe o spirala

2010-06-10T02:45:00.000-07:00

In mijlocul unei spirale, ce se incolaceste ca un sarpe nesfarsit in jurul ei insasi, sta 1, urmat de toate celelate cifre si numere cunoscute.
1 este singularitatea, ireductibilul, inceputul expansiunii istoriei, Dumnezeu si...in 1 se poate trai de la 2 pana la infinit.
2 este de fapt o dubla replica oglindita a aceluiasi 1, de unde porneste totul.
dar 2 se afla in stare dezagregata, supus unei descopuneri cauzate de magnetismul lui 3 si a restului de spirala in expansiune.
1, ca destinatie a lui 2, este infinitul, cum e si 2, ca destinatie a lui 1... doar ca 1 este imobil si nepasator, pe cand 2 este mobil si simtitor.
Cu toate acestea, e singurul drum in care 2 merita sa creada. 1 nu vede 2 si pare, doar pare, a fugi prin virgule spre 0...
In 2, e insusi 1, rupt in doua jumatati, si asa mai departe pana cand infinitul nu e decat acelasi 1, rupt intr-un numar infinit de bucati... si vom urmari aceasta evolutie, pana cand vom intelege ca de la inceput, ne-am fragmentat si am alergam tot mai departe de 1, pe o spirala care ne-a dus si ne va duce duce inspre replica infinita a lui 1.
Cand esti un 1 dintr-un 2, invata sa fugi invers...inainte de iremediabil

Noaptea Walpurgiei

2010-05-19T02:33:00.000-07:00

Teatru Cluj in sala Studio... regia lui Mihai Maunutiu
Casele erau inchise, am ajuns prea tarziu, slabe sanse sa intru... dar a venit insusi regizorul providential... si a spus ca e ok sa se mai intre cand i-a vazut pe cei care se certau cu sfasietoarea de bilete...careia daca nu-i dai bilet, iti sfasie fashu' din inertie. Exagerez, tanti isi face doar datoria...
Intr-un final am intrat, m-am asezat in ultimul rand al salii studio si am ramas cuminte pana la final...
Piesa e pentru cei carora le e prea bine, sau prea rau... actorii au facut cu succes pe nebunii, au reusit sa creeze atmosfera de ospiciu rusesc, s-au destrabalat in asa fel incat i-am crezut, comaptimit, m-au durut si pe mine pedepsele aplicate de asistenti... sunetele alese de Manutiu au fost stridente, o piesa menita cred sa creeze starea, decat sa-ti transmita metaforic un oarecare mesaj profund...
vindecare prin chatarsis sau instigare? nu stiu cum a fost pentru restul, dar pentru mine a fost doar o alta poveste ruseasca trista, deznadajduita, fara sens, negativa... scene cu dementi, o invitatie in lumea celor care nu-si mai tin gandurile in frau. Pentru cei care nu sunt departe, poate a insemnat grabirea procesului...

all that jazz

2010-05-18T00:13:00.000-07:00

Festivalul de Jazz Cluj... 17, 18 , 19 Mai 2010- Casa de Cultura a Studentilor
ce loc plin de armonie si ce incursiune in muzica de calitate!

Cu toate ca anul acesta a fost gratis, au fost relativ putini oamenii care au stiu de el sau care l-au ales; recunosc ca eu insumi eram in prim faza sovaielnic: aveam un meci de baschet.... dar ratam poate una dintre cele mai reusite si intense performance-uri pe care le-am vazut in ultima vreme. Foarte multi muzicieni de calitate, nume consacrate, pe langa voci si instrumentisti inca necunoscuti dar foarte foarte virtuosi.

- Teodora Enache şi Darius Brubeck - un pian manuit de Brubeck, care avea puterea sa te poarte in orice spatiu si timp vroia, alaturi de o voce a Teodorei Enache care ascunde o tehnicitate deosebita. Schimbarea registrelor cu o usurinta dezarmanta, interventii a la Ella Fitzgerald si o interactiune cu publicul proprie doar unor mari artisti.

  - Big Band Gaio: orchestra fenomenala de instrumente de suflat. Flaut, saxofon, trompeta,clarinet, acompaniate de pian si drums. A iesit o impozanta nebunie a sunetelor care te patrundea fara ca sa te poti impotrivi...ti se miscau picioarele pe ritm de unele singure. Mai ales pe "take five" - de-a dreptul spectaculos!

- Hot Vocal Jazz Quartet : patru gagici fenomenale! de la tinuta formata din rochii lungi, colorate cu bun gust, pana la vocile suave, dar precise in acelasi timp, cele patru demizeite au umplut sala de o armonie deosebita, asa incat oamenii zambeau la auzul lor si eu ma imaginam involuntar lupul din barul looney toons...

  - Jump - formatie foarte reusita de instrumentisti, cei care au acompaniat majoritatea performance-urilor. Au avut doua interventii proprii si au schimbat doua vocaliste, ambele cu voci foarte patruzatoare.

  - Rebecca Trio - o voce foarte foarte reusita, instrumentisti foarte tehnici, pe care ii simteai ca erau cu mintea si sufletul acolo... si rezultatul a fost un dans al simturilor.

  - The Jazz Basement - patru debutanti care au sanse maaari sa se remarce... de fapt s-au remarcat deja in cadrul festivalului. Acompaniati ritmic de drums si chitara bass, pianistul si violonistul erau in stare de dialoguri care se initiau simplu, concis, naiv, pana la gradarea lor inspre complexitati armonioase de mare clasa.

  - Elena Mandru Cvartet - o voce angelica dar tehnica, atitudine de mare clasa, abordari indraznete, trei virtuosi, cu o interpretare "my funny valentine" pe care am considerat-o de mare intensitate... Vocea feminina, acompaniata de un pian si-un ritm al inimii mimat de o bataie din spatele contrabasului. Mai mult, culorile rosiatice si vibratia instrumentului care era vizibila in fata, au fost de mare efect...

Doar daca ai fost acolo ti-ai da seama ca aceste superlative nu sunt gratuite si nici exagerari...
Impreuna pe aceiasi scena, in aceiasi seara, cei de mai sus, au avut puterea sa creeze o lume fascinanta, un loc idilic ferit de orice framantari egoiste contemporane.Chiar daca a fost pentru mai putin de trei ore, simt inca reverberatia sunetelor de ieri, care isi pastreaza inca autoritar locul in mintea mea. Si asta nu poate decat sa ma bucure... si sunt convins ca toti cei care au fost acolo s-au trezit azi de dimineata zambind.

Avoid being the idle slave of a Good

2010-05-17T07:24:00.000-07:00

I want to do both good and bad things without thinking about them, cause there should be no such thing as justice.We can't help dancing to a music that was composed an eternity before our time.

BEING good or bad is just as evil... DOING good or bad is just as heavenly.
If everybody understood this, we could all see our purpose here... that of being tiny elements of the Ying and theYang. For as long as we last... and get replaced.
Being defines you as a spectator of the world around you, doing defines you as somebody who shapes the ever changing process.
If God, or whatever you call it, can give you anything, it's the Energy of doing... not of being.
There's no evil, the only way you can perceive evil is through idleness... when you allow yourself to judge things for too long. You should not have the time! Dance!
thought, belief, energy, action!

Romania- tara mama cu copii din flori... unii frumosi si destepti

2010-05-17T06:31:00.000-07:00

Cineva zicea ca Romania e ca o nevasta fara pasiune, curva si batrana pe care o fut toti strainii, se compromite iremediabil si apoi se intoarce acasa manjita, ca sa-si ceara bani de farduri si blanuri... Cu toate astea, chiar daca ii stii trecutul, oricat de evidenta ar fi starea de fapt, ceva te impiedica sa o parasesti... de ce?
Care sunt sentimentele si care-i substratul psihologic ce te determina sa tolerezi aceasta curva?
Cred ca, mergand pe analogia de mai sus, raspunsul sta in rezistenta genetica la abuz, un fel de masochism in stare avansata, o coma spirituala.
E deja inutil sa exemplific, nu mai intereseaza pe nimeni noile anomalii pentru ca pas cu pas, am fost educati sa nu ni se mai para anomalii si sa le luam ca normalitati. S-au facut studii graitoare in sensul asta... si guvernul stie cu cine se joaca, pentru ca "romanii sunt mai nefericiti decat africanii si merg la medic chiar inainte de moarte"
Nici macar condamnarea la tristete vesnica nu cred ca ar mai fi impresionanta, se poate accepta si asta... pentru ca noi nu cochetam cu idei abstracte. neaaah!

Vestea buna e ca, la nivel de individ, nu conteaza unde traiesti si identitatea ta poate sa se contureze dincolo de apartenenta la o natiune.
Ca sa fii fericit ai nevoie de: "ceva de facut, ceva de iubit si ceva la care sa nazuiesti"
Hai noroc!

Pune si tu o caramida la ctitorirea tribunalului meu

2010-03-30T01:14:00.000-07:00

Am pus in lanturi fantomele a sapte copisti medievali si ii biciuiesc de ieri dimineata ca sa scribaleasca fiecare de 666 de ori "ma dezic de scolastica"
Doi au terminat si acum, vindecati, se uita la un film SF; unu' mai are de confirmat de 15 ori si restul cauta gaste prin Faget, nemultumiti de ustensilele de scris moderne. Pe astia din urma ii simt inca putin indoctrinati... Cand se-ntorc, mana cu care nu scriu va fi pe Biblie.

Urmeaza fantome de eremitici si stalpnici, martiri, pustnici si episcopi, crestini de toate rangurile. Ei vor avea de scris "Crezul", versiunea fara rime:

"Cred ca daca in anul 2010 Iisus ar fi avut doar 10 ani,
El ar fi fost un om de stiinta genial, deci trebuia inventat mai tarziu,
Doua milenii, milioanele de moralisti care l-au precedat si urmat,
I-au stat in umbra striviti irevocabil, anulati de ideile lui axiomatice.
Si mai cred ca daca Dumnezeu, batranul nostru carunt si barbos ar fi avut nevoie
De o femeie pasionala in viata lui asceta
Cel putin cand era gelos si razbunator,
Cred ca a gasit-o cand a redevenit bun si impaciuitor
A facut cerul si Pamntul... ca un copil nevinovat blocul lui de desen
(atat de bun incat nu putea sa conceapa tradarea NASA)
Cred ca adevaratii sfinti sunt in spitale si in industria farmaceutica
Ei sunt taumaturgii la care se-nchina toti si-ti vand Placebo ca substituent de Duh Sfant,
Iti dau sanatate mintala, energie, vigoare, virilitate, corp perfect.
Trebuie doar sa te inchini si sa platesti.... ca la biserica.

Cred ca e timpul pentru Schimbare
Campania electorala a Presedintelui Dumnezeu alaturi de premierul lui Iisus,
Este intr-o acuta lipsa de idei pe fondul scaderii numarului de partizani,
(si cu toate astea, sediile de partid se inmultesc nejustificat)
Si in fine, cred ca dupa 2000 de ani, se impune o rotire a puterii in Univers"
... asta ii voi pune sa scrie...

Daca noul presedinte va pune la dispozitie masina timpului la un pret rezonabil, merg sa-i aduc incoace pe toti promotorii extremisti ai crestinismului. Incep cu Constantin si cu ma-sa Elena... un tribunal al tuturor figurilor crestine si al sfintilor. Bineinteles ca toti ar trebui sa-si dea jos aura in sala mea de judecata;
Probabil ca pentru spectatorii curiosi, as face si o confruntare intre crestinii militanti extremisti (dotati cu biblii) si oameni de stiinta persecutati de biserica (dotati cu AK47).
Daaar, deocamdata ma multumesc cu fantome...

stop pentru filosofie

2010-02-25T05:15:00.000-08:00

Te aliniezi resemnat si astepti cu palcuri de pedestrii care fixeaza, la fel ca tine, un omulet aprins. Esti convins ca se poate transforma in verde daca ai destula rabdare cu el...Asa ca incepi sa te gandesti la ce ai de facut in timpul zilei, la locurile unde trebuie sau vrei sa ajungi, la oamenii pe care ii vei intalni, la...e verdee!
Te bucuri ca ai reflexe mai bune decat restul si faci primii pasi pe trecerea de pietoni, catre cealalta parte, lasandu-i pe restul in urma. Gata, ai scapat, nu mai esti imobil, totul e mult mai animat, simti ca lucrurile se intampla, ca un oarecare sens prinde contur; esti dezmortit si te avanti prin multime cu un oarecare sentiment de eliberare. Iti imaginezi ca acum, vaslesti pe un rau de munte care urmeaza intocmai cursul planurilor tale
Cat de benfica este aceasta inaintare prin multime! Pret de doua minute si cativa zeci de pasi, ajungi sa fii aproape multumit de tine si de scopul tau, dar... deodata, ridici privirea si fixezi un altul, care seamana intocmai cu primul. Nu la asta te grabeai tu sa ajungi! Te-a oprit din nou, ca asa fac ei... iar sirul de ganduri s-a intors unde l-ai lasat.
De data asta, mintea ta le elaboreaza, facand scenarii posibile ale lucrurilor ce se vor intampla, te transpui ca actor in diferite situatii, intuiesti cele mai benefice abordari, judeci... dar deocamdata nu faci nimic; trebuie sa astepti. Lucrurile insa au prins contur, le vei pune intocmai in aplicare; acum stii! Te opreste doar arogantul omulet rosu care sta in fata ta cu o clepsidra imaginara. Incepi sa numeri cam cati din astia ar mai fi pana la destinatie, cu gandul sa iti dramuiesti ideile cat mai bine ca sa ajungi la varianta finala, benefica si inteleapta pentru planul tau. "Oare toti astia care asteapta cu mine fac acelasi lucru? Uita-te la femeia asta imbracata toata-n rosu!!!" Deodata, un razvratit sfideaza clepsidra, o ignora, fuge, a trecut! Cativa au tendinta sa-l urmeze, dar se opresc cu piciorul suspendat... Cocostarcii! Nebunul e pe cealalta parte si-si reia mersul agale razand in sine, crezand ca restul il privesc cu admiratie. De fapt il injura printre dinti... In sfarsit verde!
Pasii tai se reiau, acum aproape ca gonesti sperand ca poate urmatorul va fi ingaduitor si nu-ti va mai batjocori timpul. Ti-ai luat avant, nu mai ai chef sa meditezi, e obositor, e enervant, e prea devreme, poti s-o faci inainte sa adormi, acum trebuie actionat!
Fuck it! E iarasi rosu! Nu, nu mai stau! Gata cu simbolurile si conformismele! Prind un moment bun si o iau la goana pe cea mai larga strada de pana acum, ma claxoneaza doi, dar o fac aiurea, sunt rapid, ma strecor si am ajuns... Sa ma injure, simt c-am furat timp, un apanaj al spiritelor indraznete si libere, o explozie a simturilor, sunt o sulita aruncata in coasta clipei ce se astepta sa astept... regandesc lucrurile cu adevarat importante si-mi dau seama ca trebuie sa le simt cat mai este timp...Ce mi-a placut!! Planul meu s-a pierdut, e surclasat, isi permite sa inghete in timp!
Am avut o revelatie, o savurez ca si cum as fi primul care a avut-o. Nu stiu cat va tine... deocamdata nu mai vreau nimic decat sa o invit inauntru sa ma copleseasca, sa se strecoare peste tot, sa-mi ciupeasca fiecare atom si sa le zguduie lantul fiecarei celule.
Ma bucur ca m-am ratacit, drumul spre casa e mai lung...

acelasi parc

2010-02-17T14:51:00.000-08:00

Sub raze de felinare, unde gazele se-aduna,

Coborate toate molcom, de pe undele de luna,

Stau sa ma privesc in umbra cum fur parte din lumina

Intunericul din mine, e lungit pe strada fina.

Eu ma simt al nimanui; nimanui ii e destul

Cate suflete pierdute, l-au ales pe el stapan.

Noaptea prinde voce-n vant, suierand povesti nespuse

Si nocturnele fapturi, de-ale ei vorbe-s seduse

Eu ma-ngramadesc in straie si-mi strang coatele in palme

Cautandu-mi inauntru linistea luminii calde

Fac pasii marunti caci astazi, simt ca totul sta pe loc,

Parca asteptandu-ma, sa dau forme, sa dau foc,

Sa topesc tot ce-i concret si sa modelez mereu,

Dinauntru fauresc, o lume cu cate-un Eu.

Proiectata in prezent, este-o moarte din trecut,

Care-mbatraneste trista asteptand alt inceput,

Dar azi totul sta pe loc, tot ce misc e infinit,

Si dorinta mi-e satula de Pamantul marginit

Ce este jarul

2010-02-13T04:56:00.000-08:00

Ce este jarul?

Ca sa intelegem conceptul de jar, trebuie sa-l percepem cromatic pe un fundal negru profund; auditiv sub patura intinsa a unei nopti mute si timide, fara nici o adiere; tactil cu varfurile degetelor inecate in esenta lui; olfactiv ca si cand toate miresmele care au existat vreodata s-au inaltat odata cu sufletul focului sau.

Il vezi, il auzi, il simti, il mirosi?

Jarul mocnea, de ore intregi, monoton si il vedeam, ascuns dupa cel mai inalt copac; avea din timp in timp cate o izbucnire si plesnea nebun in incercarea de a-si arunca semintele de foc in cele mai fertile ospicii de suflet ale padurii.

Ploua…

Pamantul adormit si ranced se intorsese cu fata spre cer; deschise ochii, cascase gura si isi umflase narile cautandu-si prieteni pentru viitoarele lui brate, pentru inauntrul sau, pentru imprejurul sau. Pe cei care-l calcau in picioare, il ardeau, il sapau, il otraveau nu vroia sa-i cheme.

Jarul, simtea stropii ascutiti cazand rand pe rand, sasaia, strapuns de fiorii reci ce raspandeau gustul amar al cenusii in Totul sau.

Murea…

puntea fericirii

2010-02-13T04:46:00.000-08:00

Nefericirea este pasul sovaielnic ce trece peste abis, calcand o punte intre doua surasuri...

Puntea nefericirii unui copil trece peste doua bucati de pamant zgariat,se inalta pe
firmiturile scormonite si se intinde pe distanta unui pas de copil.Da-i o jucarie caraitoare
ca sa ii redai surasul

Puntea nefericirii unui adolescent trece peste un hau care se adanceste cu atat mai mult cu
cat devine mai dependent de o autodistrugere melancolica.Da-le admiratori si apoi lui da-i
o iubita dezinhibata si ei da-i un iubit extrem de nonconformist ca sa le redai surasul

Puntea nefericirii unui tanar adult trece peste un transeu cu mai multe straturi in care se
adapostesc drumuri neterminate, peste lucruri nespuse, peste reinventarea fortata a unui
eu care il proiecteaza intr-un alt viitor din ce in ce mai conformist si plin de compromisuri.
Da-i forma unui vis fantastic si va recurge la toata puterea ca sa ii dea fondul si apoi sa
surada

Puntea nefericirii unui adult trecut de tinerete este mai stabila, pasul lui nu mai este
atat de sovaielnic, dar puntea pe care o are de trecut este suma puntilor din copilarie,
adolescenta si tinerete pe care nu le-a umblat pana la capat, care il instraineaza de un suras.
Va incerca sa urce pe puntea copiilor lui pentru a-i calauzi sau pentru a le grabi pasul, dar
nu va reusi decat sa creeze alte punti pentru ei si pentru el insusi. Isi recapata surasul
intorcandu-se in timp si crezandu-si copiii fericiti; (doar asa are impresia ca sensul lui s-a
conturat: prin aducerea pe lume a unor odrasle care sa le continue eforturile de-a intelege
cum sa treaca peste toate puntile); acesti creatori buni si darnici sunt de fapt razboinici
cazuti intr-o lupta pe care nu vor sa o lase fara descendenti si care sa-i reprezinte multe
generatii inainte in cautarea...? si pentru izbanda...?

Puntea nefericirii unui batran nu ar trebui sa existe.Surasul lui este plin de intelepciune
si poate sa faca toate puntile sa se uneasca intr-o plenitudine tesuta dibace in timpul
pasilor plini de talc pe care i-a facut de-alungul tuturor puntilor traversate.
In schimb, daca puntea mai exista, pasul lui invalid nu va reusi sa inainteze, puntea ii
va parea fara margini ochiului sau orb si deznadejdeea ii va inclesta speranta in mlastini
unde se afunda tot mai adanc zbatandu-se zadarnic. Ii redai surasul doar lasandu-l in propria-i senilitate si oferindu-i o jucarie caraitoare.

re:FACEREA - traducere dupa Dumnezeu

2010-02-13T04:43:00.000-08:00

Avertisment: Lectura pentru copii!
Stimate copil,

Trebuie sa stii de pe acum ca omenirea are nevoie de alegorii ca sa digere adevarul, ca de o gura de lapte dupa cornulet.

Stimate Dumnezeu,

imi cer scuze pentru raspunsul intarziat... Facerea a fost un mesaj foarte interesant... abia acum am reusit sa-l traduc. Fa ca aceasta traducere sa ajunga acolo trebuie, daca trebuie.

O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O O
La inceput a fost Oglinda... Adam si Eva au spart-o si ei, care odata erau dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, s-au fragmentat neincetat de atunci...
Noi si Lumea pe care o cunoastem, ne-am nascut cand parintii nostri au mai faramitat o data ciobul de oglinda mostenit de la parintii lor; doar asa puteau sa ne aduca aici. Din cauza vechimii si a nenumaratelor faramitari, oglinda ne proiecteaza ca pe niste agricultori diformi pe un lot de Pamant arat. Acest lot este o bucata dintr-un lot mai mare, care dupa nasterea noastra a devenit captiv si el, odata cu noi, in ciob. Recolta finala e menita sa intregeasca Totul asa cum a fost, inainte ca Adam si Eva sa-si fi faramitat chipul si asemanarea. Dumnezeu, inainte de-a le faramita oglinda, le-a lasat invatatura prin care puteau sa o refaca si sa se intoarca in Paradis, daca ei, sau urmasii lor, se vor fi dovedit vrednici de intelegerea ei.
Ne-a pedepsit totusi dandu-ne o mana, slaba, care stie doar sa sadeasca, iar cealalta, puternica, care stie doar sa culeaga. Cu mana slaba, care stie sa sadeasca, ni s-a dat un sac care continea semintele Intregului si indemnul sa aruncam cate o boaba, cand si acolo unde trebuie.
In mana puternica ni s-a dat o copie a cartii continand invataturile menite sa ne lumineze ca sa repotrivim fiecare bucatica rodita din seminte; la sfarsit, va trebui sa putem reintregi oglinda din aceste franturi, iar ultimul ciob sa fim noi insine.
Doar asa putem sa eliberam sufletul nostru care, reflectandu-se in oglinda intreaga, prin procesul invers, se va putea intoarce din faramele lui, inapoi in forma lui intreaga si pura, acolo de unde a venit. Asta e sansa pe care Dumnezeu le-a dat-o primilor oameni, dar acestia au esuat, cautand mereu sa-si inmulteasca urmasii. Sperau ca ei vor duce la bun sfarsit recolta, dar cu cat au esuat mai multi, cu atat au aparut mai multe cioburi si misiunea de reconstructie a devenit tot mai grea.
Problema e ca Diavolul (DA, EL!!) vrea sa-si creeze o oglinda a lui si are nevoie de sufletele noastre cat mai marunte. Asa ca de la inceput, vrea sa ne insele, convingandu-ne sa renuntam la o mare parte din seminte pentru ca povara pentru mana slaba sa ne fie mai usoara. Apoi, cand incepem sa semanam ce ne-a ramas, ne indeamna sa sadim cu mana slaba seminte multe si pretioase in locuri care nu sunt fertile, iar odata ajunsi la pamantul roditor, ne indeamna sa trecem repede, fara sa lasam nimic din sac. Pentru fiecare povata, pretinde cate o pagina din cartea noastra, avand grija sa ne ia de fiecare data paginile potrivite pentru ceea ce mai avem in sac. Aceasta infamie, copii, trebuie inteleasa cat mai repede, altfel mana slaba va continua sa risipeasca toate semintele, chinuita de greutatea lor, iar mana puternica, amagita de promisiunile Diavolului, va rupe pagina dupa pagina si se va atrofia asteptand sa culeaga roadele care nu mai apar.
Cu cat vom invata mai tarziu sa citim semnele si cum trebuie sa ne sadim semintele, cu atat mainii culegatoare ii va fi mai greu sa ne ajute, pentru ca timpul o va face din ce in ce mai lenesa, mai neindemanatica si mai lipsita de incredere.
E normal ca unii oameni sa-si ia viata(la propriu sau la figurat) cand inteleg ca nu mai au decat cateva pagini din carte, niciuna folositoare pentru semintele ramase in sacul lor, ca mana slaba a inceput sa presare otrava in loc de seminte, ca mana puternica le da palme si pumni de repros si cand ratiunea le spune ca nu vor reusi niciodata sa intregeasca oglinda. Mai mult: Diavolul le sopteste ca orice reconstructie partiala va fi daramata, ca eforturile viitoare sunt zadarnice si ca sansele de reusita ale misiunii cresc odata cu numarul urmasilor pentru ca va reusi sa-si creeze propria oglinda din praful oglinzii omenirii.

the best things in life are free... so let them go!

2009-11-03T11:24:00.000-08:00

Dau spre adoptie un dragonas de buzunar, micutz, dar bine crescut... El stie:
1. sa zambeasca
2. sa danseze pe "light my fire"
3. sa sperie fumatorii care-i cer foc
4. sa spuna "nu te speria, traiesc doar in imaginatia ta" si "minunat"
5. sa aprinda toti zmeii
6. sa ofere flori cu reverenta
7. sa puna telefonul pe silent
8. sa-si sufle nasul
9. sa faca zgomot de tantar cand zboara
10.sa ridice o spranceana
11. sa mearga tiptil
12. sa faca avioane din hartie si sa le lanseze de la balcon (apoi sa le urmareasca si sa le aprinda)
13. sa rada rostogolindu-se cand vede chibrituri
14. sa numere stele
15. sa traga clopotele
16. sa se prefaca interesat si nepasator
17. sa se scuture de praf
18. sa scoata impuritatile din fasole
19. sa faca o inima strapunsa de sageata... din fum
20. sa se dea pe balustrada
21. sa explice diferenta dintre bine si rau
22. sa faca gargare
23. sa stea drept, in stil militaresc, cand vin musafiri
24. sa lacrimeze cand arata unde e China pe harta lumii
25. sa se piarda printre porumbeii din parc
26. sa stearga cu radiera
27. sa arate estul
28. sa adoarma doar pe simfonii
29. sa culeaga plante medicinale
30. sa desfaca noduri
31. sa cantareasca din priviri
32. sa se arunce pe burta si sa faca podul de sus
33. sa zgarie in geam
34. sa mestece guma si sa faca baloane cu foc inauntru
35. sa lase cheia sub pres
36. sa lanseze pungi cu apa
37. sa aplaude
38. sa calareasca vulturi
39. sa traga ceasul
42. sa viseze si sa-si urmeze visele
41. sa evite scandalul
42. sa modeleze plastelina
43. sa poarte esarfa
44. sa umble la butonul de volum
45. sa injumatateasca un mar
46. sa scotoceasca prin sertare
47. sa strige "ah" in 3 octave
48. sa se joace in nisip
49. sa intoarca pagina de la calendar
50. sa deseneze toate semnele de circulatie
51. sa manance semintele de floarea soarelui fara coaja
52. sa puna dopul la vana
53. sa stranga bancnote in pumn
54. sa se joace in fan
55. sa bata ritmul
56. sa huiduie nedreptatile
57. sa inconjoare copacii
58. sa bage ata in ac
59. sa stea cu capul in nori
60. sa sufle papadiile
61. sa dezlipeasca abtibilde
62. sa faca semnul infinitului din aluat
63. sa fuga descult prin roua
64. sa dea viata unei marionete
65. sa aprecieze apusul
66. sa se tina de orice promisiune
67. sa se dea jos de oriunde urca
68. sa sparga gheata
69. sa descifreze mesaje secrete in coduri de bare
70. sa tinda spre perfectiune
71. sa verifice cutia postala
72. sa nu se repete
73. sa prevesteasca furtuna
74. sa atinga punctul culminant
75. sa dea binete
76. sa salveze aparentele
77. sa priveasca prin lupa
78. sa intoarca lucrurile pe dos
79. sa se plimbe pe linia ferata
80. sa potriveasca patratelele cubului perfect pe toate fetele
81. sa citeasca in zat si sa ghiceasca in palma
82. sa traga de timp
83. sa-si aminteasca doar complimente si sa uite insultele
84. sa nu se tavaleasca ud prin faina
85. sa aleaga ciupercile comestibile
86. sa viziteze cat mai multe tari
87. sa dirijeze greierii
88. sa puna corect un pansament
89. sa fie relaxat in lumina reflectoarelor
90. sa stranga timbre
91. sa destranga suruburi
92. sa deosebeasca stanga de dreapta
93. sa sadeasca un copac
94. sa-si verifice pulsul si temperatura
95. sa fie econom
96. sa aplaneze conflicte
97. sa se rostogoleasca printre flori
98. sa estimeze distanta pana acasa
99. sa invete limbajul semnelor
100.sa fie mandru ca este ceea ce este

Anonimul

2009-10-21T14:46:00.000-07:00

Cu fereastra inspre rasaritul tacerii

Furtuna tocmai trecuse… Acum pe strada era liniste, copacii isi intinsesera bratele parca pentru a se imbratisa peste aleea umeda, strabatuta de o dara lunga de lumina, ce era aruncata si intinsa la nesfarsit de felinarele aliniate soldateste de-o parte si de alta a ei. Adieri timide ale vantului mai scuturau frunzele incovoaite de picurii de ploaie, iar gazele ce iesisera din adaposturi roiau din ce in ce mai jucaus in jurul piloanelor cu coifuri de foc.
Una cate una, luminile caselor din imprejurimi se aprindeau, iar oamenii ieseau timid la geam, cautandu-si semenii din priviri; nimeni nu mai vroia sa doarma, era parca impotriva firii, acum ca noaptea urlase atat de amenintator. Si chiar daca tacuse de ceva timp, toti erau convinsi ca putea sa se revolte din nou, pentru orice alta pricina, necunoscuta vreunui suflet pamantesc. Tot tumultul a durat cam un ceas, dar cum ploaia si vantul pareau ca incetasera, luminile incepura sa se stinga, ca si cand natura soptise in sfarsit sufletelor ca pot sa faca liniste… Cand in spatele ultimei ferestre se cufunda intunericul, greierii de august isi reluara cantecul lor monoton cu masuri matematice, iar luna aprindea norii noptii doar cu un varf.

Doi ochi flamanzi priveau infinitatea de ochi ai cerului, deslusind din ce in ce mai usor fapturi negandite, ce ii pareau a fi gata sa coboare in orice moment de pe cer si sa isi ceara locul cuvenit printre restul vietatilor; el, cand observa licarul subit al stelelor cazatoare scotea de fiecare data o exclamatie admirativa, desi vasuse atat de multe paturi de astre, in atatea nopti pe care le-a asteptat atat de rabdator sa albeasca.
Se simtea pironit acolo, fara nicio sansa de a se ridica si prin mintea lui fulgerase gandul ca pamantul de sub el era un infam magnet ce putea fi invins; inca nu stia cum. Locul pe care statea intins era cu siguranta mai uscat decat oricare altul cat ai fi vazut cu ochii, capul pletos ii era ud, iarba pe care o turtise ii increstase semne ciudate pe spate, picioarele ii erau furnicate de amorteala unei imobilitati prelungite; il cuprindea un frig ce-si sapa drumul din ce in ce mai adanc in oase. Deodata, asa intins pe spate, isi misca bratele si picioarele ca si cum ar fi vrut sa descrie un om Vitruvian animat si incepu sa rada multumit. Dupa lungi ezitari, se ridica pe coate, apoi in picioare si privi in jur. Isi vazuse propria-i urma in iarba si incerca sa-si faca umbra sa se intinda perfect peste forma pe care si-o desenase acolo; nu reusi... Cand arunca ultima privire inspre cer, i se paru ca vede o poarta uriasa, iar de-o parte si de alta a ei, nimic altceva decat zabrele. Peste tot imprejur, se intindeau mici ochiuri de apa, unele poate reflectand jumatati de constelatii, altele adapostind imaginea feerica a stelelor care se inveleau si apoi se dezveleau de nori; isi spusese ca, de atunci inainte, va inceta sa se mai priveasca in oglinda…

Trecuse de mult de miezul noptii cand hotari sa se indrepte inapoi spre casa, sa urce scara de zidar, de pe care a coborat de la al doilea etaj al casei lui, imediat ce maica-sa ii spusese “noapte buna” si inchisese usa de la camera. Isi aminti sa fie atent pentru ca scara era murdara pe partea ei stanga, de cand tatal lui scapase vopseaua cu care ii dichisea casuta din stejarul pe care il cunostea la fel de mare inca de mic copil. Se simtea ca si cand tocmai se trezise dintr-un vis, umbla buimac, nu mai recunostea nimic din jurul lui… dupa alti cativa pasi isi dadu seama ca fusese intr-adevar doar un vis. Pe el nu-l chema Titus, de fapt nu mai era sigur care e numele lui, nu avea unde sa doarma in acea noapte si nici in noaptea ce urma sa vina, parintii lui erau demult uitati sub narcisele aruncate peste pamantul din cimitirul unui orasel inbatranit, pe care il parasise fara sa priveasca inapoi.

Trecea prin fata cladirilor studiindu-le forma, incercand sa puna pe fiecare un sablon stiut doar de el si se pretindea de fiecare data scarbit de prostul gust care se desfasura in fata ochilor lui; arunca mereu critici acide la adresa constructiilor moderne si pentru asta ii fusese destul sa studieze istoria ilustrata a catorva modelele arhitectonice ale grandioaselor cladiri antice ca sa creada justificata supunerea tuturor constructiilor contemporane acelorasi pretentii de grandoare, estetica si sens... Tuturor care aveau rabdare sa-l asculte, le spunea, de fiecare data sub un alt nume, dar cu o convingere de nezdruncinat, ca lucrurile care nu sunt mai marete decat cele care le-au precedat nu isi au sensul si trebuie distruse imediat, pentru a nu sufoca spatiul si timpul omenirii viitoare, care nevinovata, se va asfixia claustrofobic si iremediabil intr-o matematica exacta, lipsita de poezie si simbolism.
Cand se plimba pe stradutele intunecate, privirea lui iscoditoare mai fura cate o frantura de lumina din ferestrele caselor si nu de putine ori s-a trezit zambit natang, lipit cu palmele si fata de geam, prostit de idea ca era de cealalta parte si ca el insusi era cel care, cu palmele impreunate evlavios, dadea tonul rugaciunii de dinainte de masa. Ramanea acolo mult timp in transa, pana cand geamul se deschidea si i se arunca o bucata de paine sau alte resturi de la masa. Uneori le accepta bucuros, alteori se simtea profund jignit de acei aroganti binefacatori care presupuneau ca sta acolo sa cerseasca. “Omnia mea mecum porto, lasa-i pe ei sa se lupte o viata pentru cee ce eu pot sa am doar clipind o data lung din ochi ”. Dar incurajarea pe care si-o facea il multumea doar pentru cateva momente, pana cand stomacul lui incepea sa se vaiete, stergandu-i zambetul de pe buze si ingradindu-i gandurile intr-un spatiu circular in forma de spirala descendenta. Atunci devenea pentru el tot mai evident faptul ca era intr-o cursa contracronometru cu miza gasirii unui leac pentru acel santajist plangacios si limitat, gand care ii provoca o stare de teribila anxietate. Trebuia sa existe un panaceu, un remediu pentru orice fel de nevoie ce il deturna batjocoritor in lumea umilintei si a tanguirii organice; vroia sa afle cum sa-si treaca prezentul dincolo de perpetua inlantuire ce-i semana si inradacina gandul ca daca va continua asa, va fi supus inevitabil unei descompuneri triste, la fel cum s-au descompus in uitare atatea alte generatii ale vechii omeniri sub talpile ce astazi le batatoresc catacomba.

In aceasta noapte se plimba fara directie, dadea tarcoale repetate copacilor, numara scandurile de lemn vopsit ale gardurilor din fata fiecarei case, lovea fiecare pietricica pe care o intalnea si din cand in cand sarea cu ambele picioare in cate o balta razand de unul singur, plin de namol. Isi spunea ca lucrurilor marete le ia mult timp sa se intample si cu cat se vor petrece mai tarziu cu atat vor fi mai mirifice. Fluiera o melodie ale carei versuri nu le mai stia si mergea cu capul in pamant, tarandu-si picioarele greoaie prin crestele noroiului de pe drum. Stia ca el insusi s-ar fi ingrozit de aratarea lui daca i-ar fi fost dat sa se intalneasca, dar nu-i pasa; simtea ca este singur acolo, nici macar cainii nu-l mai latrau... Totul parea ca doarme, iar el se credea, in lumea asta, o existenta care se putea metamorfoza in orice faptura ce ratacea atunci prin vis. Deodata, privind coroana stufoasa a unui copac, i se paru ca vede o lumina a unei ferestre strecurandu-se printre frunze. I se trezi o curiozitate pe care n-o mai simtise pana atunci. Se intreba cine putea sa fie fiinta care refuza sa ii lase mintea sa hoinareasca mai departe de lume si, fara sa incerce sa inteleaga ce era dincolo de curiozitate cum facea de obicei, hotari sa urce copacul si sa ajunga atat de sus incat sa arunce o privire pe geamul luminat al casei cu etaj. Se urca pana cand crengile semete incepura sa se indoaie sub greutatea lui si trebui sa se prinda cu ambele maini de truchiul copacului ca sa-si tina echilibrul. Mai rupse cateva ramuri cu frunze dese si cand fu multumit de fereastra pe care si-o decupase, isi atinti ochii flamanzi inspre unda de lumina.

Acolo, dupa perdeaua odaii, zari o faptura intr-o camasa de noapte alba, cu parul prelingandu-se pe tot spatele, care dansa vals in fata unei oglinzi mari si rotunde ca si cand si-ar fi tinut iubitul in brate, iar miscarile ei gratioase erau scaldate in undele de lumini ale zecilor de lumanari raspandite prin odaie; parea ca flacarile dansau si ele acompaniind adierea lunecanda. Dupa ce isi termina dansul, facu o reverenta, pastra pozitia pentru cateva secunde, ca mai apoi, ca si cand ar fi schimbat o lume cu o alta, pasii sa ii devina tot mai salbatici si valsul gratios sa se transforme intr-un dans de o pasiune nebuna, aparent lipsit de orice posibila incadrare de stil. Muzica surda pe care se misca, parea ca exista doar in ea, ca expresie a proprie-i uniciitati, pletele ei rotindu-se biciuiau spatiul dimprejur, iar lui i se parea ca ar fi increstat aievea chemari lascive si promisiuni de abandonare. Gatul i se intrezarea arcuindu-se si pulsand sub o respiratie neregulata, lacoma; isi spunea ca ochii ei erau o portita prea mica de scapare pentru flacarile izbucnite din focul interior ce parea ca o chinuie, ca o mistuie iremediabil. Rotirile tot mai nebunesti pe care nu si le mai controla, ii descheiasera nasturii camasii de noapte care cazuse mai jos de umeri, lasandu-i sa se vada sanii ascutiti dansand si ei in propriul lor ritm. Deodata, isi prinse cu ambele maini panza alba de pe trup si o sfarteca aruncand-o inspre perete, isi domoli pasii si incepu sa se unduiasca din nou cu miscari line si afectuoase, complet goala, in bratele iubitului ei imaginar; ca si cand ar fi fost imbrancita salbatic, se arunca pe pat cu bratele desfacute, ridicandu-si talia si etalandu-si pubisul intr-un gest de submisie totala. El privea intregul ritual inmarmurit, cu mainile inclestate in jurul copacului; se simti deodata ca un tanar navigator care, dupa ce isi petrecuse toata viata ratacind pe mare, vede primul petec de pamant si ramane inmarmurit. Era altceva decat gandise... Haosul simturilor, pe care le detesta, considerandu-le singure vinovate de injosirea in abjectie a omenirii, tocmai ii scoase la iveala dovada cea mai pura si de netagaduit ca ratiunea nu are nicio sansa in fata patosului... ii aratase ca era si el un supus ratacit. Inchisese ochii; se hulea in gand pentru ca acea imagine reusise mult prea usor sa gaseasca o poarta secreta in fortareata ce si-o credea impenetrabila, iar acum odata intrata, il detronase si ii poruncea cum sa respire, anihilandu-i intreaga ratiune si raspandindu-i sangele infierbantat intr-un puls allegro. A vazut o tanara feciorelnica cum tanjea erosul anonim, nedefinit si se indragostise subit de propriul lui anonimat, de propria lui existenta fizica, careia ii gasise in sfarsit un motiv destul de puternic pentru a se reintoarce printre formele telurice. Ar fi vrut sa ramana acolo in reverie intreaga noapte, ca sa se bucure rand pe rand de vinovatia naucitoarelor impulsuri ce-l scoteau treptat din paralizie, sa se scalde sub cascada abundenta de simturi pe care si le reprimase atat de incapatanat si care acum il inunda...
Exista oare o traire interioara ce ii da puterea unui singur om sa-si adune toate gandurile risipite intr-unul singur? Exista o singura vointa ce se naste din acel singur gand care sa nu stie ce e indoiala ci sa se intareasca prin ea insasi in fiecare clipa? In el exista atunci, acolo si era cu atat mai genuina si invincibila cu cat lasase gandurile si vointele sa se faramiteze pentru atat de multa vreme...

Carmen

2009-10-21T13:43:00.000-07:00

Sa vedem prima data fetele zambitoare si mai apoi pe cele triste, lunecand si cazand rostogolit in ritmul lui Carmen: ta ra tap ta, ta rap ta ta!
Stimati figuranti, carnavalul a luat sfarsit, multumim pentru masti, ati fost extraordinari, foarte talentati! Am decis ca teatrul sa-l jucam intr-un loc mai calduros! Piesa era trista...insa lacrimile dvoastra nu sunt epuizate, avem convingerea... stim ca isi vor regasi ratiunea de-a exista. Acum, va rugam ca mimica sa vi se niveleze in forma unei paranteze cu 3 puncte. Gura inchisa si cel mai important: privirile dvoastra trebuie sa fie visatoare, sa scruteze un orizont ce se stinge dupa o cortina grea, aratati-ne ca descumpanirea este de nestramutat. Sa vedem expresia gandurilor lipsite de fertilitate care v-au impresurat si vajaie rotindu-se in singurul spatiu imaginabil : Neantul; cu marginile in expansiune, spargand violent taramul de poveste si presarand maruntaiele aburinde ale eroilor mitologici si ale animalelor vorbitoare, Neantul va fi gazda dumneavoastra intr-o calatorie de neuitat. Singura si aceiasi pe care o veti face pana la sfarsit; dar nu va ingrijorati, estomparea memoriei va surveni treptat, se va lasa greu anulata, veti mai avea inca franturi ale imaginilor de integritate si lumina. Din pacate insa, nu putem sa controlam succesiunea memoriilor pe care le veti pierde. La revedere!

soare mare, hai-napoi!

2009-10-13T00:42:00.000-07:00

Draga furnicuta,
sa vezi ce mi s-a intamplat...Noaptea trecuta mi-am uitat balconul deschis, cineva a lasat geamul si usa de la baie deschise, iar eu am dormit in pantaloni scurti si tricou. Consecinta e ca am visat ca citeam Tolstoi. Si citeam pagina dupa pagina cu nesat... tot visul, pana m-am trezit sa inchid balconul; dar era prea tarziu. Imi intrase toamna-n casa si-mi trimisese mintea cu gazda ei cu tot intr-o sanie ruseasca ce strabatea campurile inzapezite si cu nimic altceva sa ma fereasca de vifornita, decat o patura infasurata strasnic in jurul trupului meu dardaind. Si am inaintat asa prin noapte, rasfoind paginile, parundu-mi-se foarte natural sa simt ceea ce mintea mea debita.
Am ajuns la concluzia ca mintea mea are nevoie de educatie...ca prea e ea nastrusnica... sper sa inteleaga cu vorba buna ca altfel, am sa-i dau exercitii de matematica si de economie bancara + atatea informatii incat n-o sa poata sa le duca. Poate sa se impotriveasca cat vrea, am s-o pun in lanturi!
Tertipul pe care-l folosea era destul de simpatic: cum ca daca e incalzire globala, ea credea ca n-o sa ne fie frig... Sau ma intreba daca morsele s-ar supara ca am reintra intr-o epoca glaciara cum ne suparam noi pt incalzirea lor globala. Mi-a zis apoi un despre ursuletul polar si mama lui si aproape ca m-a convins (pentru povestioara click aici http://irunik.blogspot.com/2009/10/poveste-din-taramul-alb.html ), dar mi-am dat mai apoi seama ca incearca sa-mi adoarma ratiunea furisandu-i tot felul de somnifere din astea in pahar.
Azi e vremea greierilor sa joace la Loto, e vremea ramelor sa se tarasca inspre tarile calde, e vremea furnicutelor sa-si numere agoniseala din banci, e vremea vantului sa ne ia umbrelele, e vremea rotilor de masini sa improaste ochiuri de apa, e vremea sa recunoastem chipul posomorat al toamnei, e vremea sa ne manjim fetzele de ciocolata amaruie, iar pentru mine e vremea sa acept ca a plecat vara-mea si sunt nevoit sa leg un grad de rudenie cu aceasta toamna... pe care n-as fi vrut sa ti-o prezint... dar te rog, ma ajuti si pe mine cu ceva mancare sau bani?

One executioner is watching you

2009-10-11T12:07:00.000-07:00

When I ride my bike on a desert street, me for one, I feel like I'm the only person in the world doing so...

I propose a small imagination exercise...first, see yourself as a whole and then prepare yourself for the slaughter of the most professional executioner! Imagine yourself out of your body and watch this scene with the eyes of your mind because...

Your eyes are just being cut out one by one, slowly, your ears and nose cut off, you are getting skinned, your legs are being pulled out of your body, your beating heart is being ripped out through your chest, and then all your internal organs, in a mechanical rhythm. Guys, off with your dicks!, Girls, off with your boobs!

The same precise, sharp knife is cutting all of your fingers and you see them roll from the table into a bloody bucket.

You've just been scalped and now the sharp knife slowly cuts through the capillary tissues to uncover your brain. Wow, it looks the same as you remember from your anatomy books, doesn't it? So do all the other cuts of your body still bleeding.

But in a blink of an eye (maybe yours), all these pieces are gathered and sorted: hearts with other hearts, eyes with other eyes, dicks with other dicks, boobs with other boobs, brains with other brains, hands with other hands. This is just the primary sort out. Because after this one, comes the hard work: the measuring...

After a long and laborious struggle, Mr. Excel has finally found a small house for all of your organs, so luckily none of them will be eaten by the hounds.
But Mr. Excel is not entirely happy with the results... oh no! Although he has a clear image of the number of other organs that are exactly like yours, he still feels like something is missing; his measuring is not complete... he wonders, he analyzes, he compares patterns, he invokes the God of Mathematics and then BooM!!!

He stares you right in the eyes of the mind and is eager to search within! You'd shake like a leaf, but then again, you'd need a body for that... You're left just with your soul and everything it has lived so far; everything it is made of is stored in your mind... Mr. Excel is just dying to find out! Oh no! He's coming over with a different kind of knife... much sharper and he begins:

First, he cuts your parents and family out of your soul and isolates them in different chambers. Then, one by one, cuts them apart in front of you and you relive the whole carnage over and over again. Then, as before, Mr. Excel gathers the bleeding parts of their bodies to create a separate table for all your family's body parts.

Well, what do you know?! You do have your mother's eyes and your heart is as strong as your father's! The neighbors were right!

Now, your family is gone from your memory, from your soul, so let's forget about them! There is much work ahead and Mr. Excel has lots of table shaped babies that are very very hungry!

Your first kiss cut out of your memory and soul. Cutting the imaginary lips, isolate them and find out everything there is to know, in order to determine similarities with other subjects on:

- the age of the first kiss

- ages of the partners involved

- if it was with the tongue

- the way the chemicals in your former body reacted to that kiss,

- if it gave you sexual desire or not

- if it determined you to want more

- how it changed you

- did you tell your former parents

- did you tell your friends

- if you had a second kiss with that partner

- when you had your second one

After a lot of many other analyzes, Mr. Excel concludes that your first kiss was not unique. Millions of other subjects have had it exactly the same.

After that, Mr. Excel is getting more curious about your whole childhood, so he cuts deep into your soul and counts everything, starting from how you were born, the weight you had, your first words, your first steps, your first tooth, your first hair cut, your first friend, your first course word, your first math exercise and analyzes everything onto your first thought.

After feeding the dismembered memories of your soul to his hungry table shaped babies, he concludes once more that your childhood was not unique.

What about your teenager years? Table baby says: No, not unique!

Your current relationship issues? Table baby says:No, not unique!

You're lovely in a very special way?Table baby says: No, you're not!

You're the happiest? The loneliest? Table baby says:No, you're not!

Your first fuck?Table baby says: No, not unique...

Nobody felt it just like you two?Table baby says: Yes, they did!

Nobody feels just like you? Table baby says: yes they do!

Mr. Excel is ceaselessly cutting through your body, mind and soul... and piece by piece the human is estranged between many many other perfect defined immaterial and material statistics.

So when you die, you're yet another corpse to be fed to the ever more hungry table babies of his.

Along with your coffin...Well, you can say fuck all my ID, my birth is not to be counted, neither is my death, nor are my feelings to be interpreted. This is a modern holocaust and will not reduce me to a figure, I'd rather have anarchy!

I propose a day of mourning on the day that Microsoft created this vicious Frankenstein, this killer of mystery and poetry called Excel!

Esti sigur?

2009-10-05T05:16:00.001-07:00

Prostia ca punct terminus al omenirii

Ca sa ne deosebim de animale, noi oamenii, ne adaugam mandri constiinta, creatia, gandirea, iubirea... toate acestea sunt totusi insumate in principala trasatura umana: DUBIUL. De-acolo porneste: dubito ergo cogito, cogito ergo sum... Dubiul ne deosebeste de animale, dar tot dubiul ne face sa tanjim dupa siguranta, nestiind ca siguranta e apanajul Non-omului. Daca ne-ar caracteriza siguranta ca specie, nu ne-ar mai fi necesara constiinta, creatia si-ar pierde valoarea, gandirea ar fi si ea inutila, iubirea ar fi doar reproducere... si ar fi anulate toate celelalte concepte care deriva din cele de mai sus. Zvacnirea inteligentei umanitatii consta in nesiguranta pe care si-o perpetueaza... Dar daca toate fiintele care au dubii sunt prin conventie oameni si daca oamenii vor sa fie siguri prin natura lor, inseamna ca oamenii nici macar nu vor sa fie oameni. Dar cine ne obliga sa fim??
Noi definim prostia in mai multe feluri, dar cea mai comuna forma pe care o aratam cu degetul este aceea a semenilor nostri care se comporta ca animalele: mananca, dorm, se uita la tv si se reproduc tot mai mult, fara sa se intrebe de sensul lor pe Pamant. Da' daca le inlocuim Tv-ul cu cerul, nu sunt cumva la fel ca si cei pe care Dumnezeu i-a creat dupa chipul si asemanarea Sa?
Sub acest aspect, evolutia omenirii ca entitate e practic inexistenta dinaintea erei noastre... "fericiti sunt cei saraci cu duhul........." Pai daca ne dorim atat de mult siguranta, asta avem: prostia ca punct terminus al omenirii.
Escatologia pare sa ne duca pe fagasul asta, oamenii "prosti" care procreaza tot mai mult, scaderea dovedita a IQ-ului la nivel mondial, tot mai multe mistere elucidate de stiinta; devenim din ce in ce mai siguri... Cea mai comuna forma de evitarea a dubiului e dezinteresul total. Adica ce nu exista pentru tine, nu te poate face sa-ti pui intrebari, iar siguranta ce se instaureaza (condamnabila?) echivaleaza cu ignoranta, dar nu cumva din categoria oamenilor ignoranti fac parte cei mai siguri dintre noi? Restul, cei insetati de adevar, tind sa elimine orice fel de intrebare din viata lor, pana cand n-o sa mai aiba cu ce sa-si hraneasca curiozitatea... si va muri.
Cip cirip... si atunci va fi un blank total in capurile noastre; iar noi, eliberati de orice fel de dubii vom zburda la fel ca animalele... liberi si ne vom intoarce la menirea noastra originara... Viata si atat!

Imagine all the people...

2009-08-20T16:52:00.000-07:00

Noi, ca si spirite vom lupta pentru evolutie in spatiul asta restrans, numit Pamant, pana cand ne vom desavarsi si vom fi alipiti unui Spirit Suprem, care ne asteapta, ca pe niste copii rataciti sa ne intoarcem la el.

Imagineaza-ti ca traiesti pe o insula cu vegetatie luxurianta, unde toate lucrurile de care ai nevoie exista din abundenta si anuleaza insasi nevoia, unde iubirea e gratis si fara sfarsit, unde nu simti trecerea timpului pentru ca n-ai de ce sa-l masori, unde surprizele placute se tin lant, unde sufletul tau se deschide nesfarsit doar pentru a putea cuprinde tot mai multa bucurie, unde nu conteaza daca uiti ca ai fost fericit si nu-ti faci griji ca nu vei mai fi maine, unde devenirea isi pierde orice sens pentru ca exista doar un perpetuu acum care se desfasoara perfect, ai vrea sa stii mai mult?

Unii filosofi spun ca Dumnezeu nici nu stie ca existam, motivandu-si teoria printr-un apel la logica simpla: daca Dumnezeu a fost intotdeauna perfect, cum sa inteleaga sau sa perceapa imperfectiunea? Nu e vorba ca nu-i pasa, dar nici nu stie ca suntem aici. E apanajul nostru, al imperfectilor sa ne amintim si sa tindem inspre El.

Daca admitem ca Dumnezeu a fost vreodata imperfect, atunci putem presupune ca este inca perfectibil... ori Dumnezeu, Perfectiunea, Absolutul, Infinitul si alte concepte marete, (mai mult sau mai putin calauzitoare pentru noi) sunt prea abstracte ca sa fie supuse Ratiunii. Ele trebuie venerate in mod naiv, simtite asa cum simti iubirea neimplinita dar mereu aproape; cand oamenii le-au rostit pentru prima data, asta le-a fost menirea: sa umple acel ceva din noi care are nevoie de lucruri de netagaduit... de imaginea idealizata cu toata puterea si resursele pe care mintea ta poate sa le nascoceasca fara a admite vreun semn de intrebare...

Dumnezeu nu e empatic... nu e gelos, nu e razbunator, nu ne iubeste, nu ne uraste, nu e batran, nu isi pierde rabdarea, nu asculta rugaciuni si cantece, oricat de frumos ar suna...Ii merge prea bine ca sa-si faca timp pentru a inventa timpul pe care sa si-l piarda cu noi... Eu ii doresc sa-i mearga la fel de bine si tare as vrea sa imi mearga si mie la fel candva cand n-o sa stiu ce zi este si de ce ma simt din ce in ce mai bine...

Virtutile contemporane

2009-08-18T23:35:00.000-07:00

A te dezmetici sau a invata sa fii moral presupune un efort la nivel cerebral mult mai solicitant decat cel de-a te lua in hora cu dansatorii ametiti care striga "Tzuraaa" pe ritmul lautarilor zambareti...
Ca si invelis de concept, mandria ii caracterizeaza pe tot mai multi oameni contemporani. Acum fie ca limba romana moderna admite prea multe sensuri unui cuvant, fie ca intelesul cuvintelor s-a alterat in timp din cauza oamenilor care incercau sa-si descrie cat mai frumos propriile calitati(in spiritul romanesc "bine-i si asa", se pare ca e mult mai ieftin sa fim mandri, scumpi, demni si aparte. Se pare...
Dupa mine, e o dovada de prostie marginita*, pentru ca prostia fara margini este deja o forma de genialitate...

Astazi, virtutile umane au tendinta sa se contureze ca atare pornind de la ideea ca morala e flexibila; adica: daca nu sunt eminamente imoral, asta inseamna ca imi ramane sa fiu doar moral...

Premisa 1:Nici macar oamenii buni nu vor scapa de moarte si de taxe
Premisa 2:
-Cine-i acolo?
-Om bun
Concluzia: ...

Imi justific actiunile prin rolul pe care mi l-am ales eu in viata, deci... daca unii se transpun in Mos Craciun si Lupi Singuratici, as putea si eu sa ma transpun in Moarte si Fisc?
1. Pentru ca Moartea e tot mai usor de induplecat de medicina moderna, pt ca oamenii nu mai au alti pradatori de care sa se teama si selectia naturala e de fapt artificiala
2. Fiscul e tot mai usor de pacalit...

Premisa 1:Totul tinde spre echilibru
Premisa 2:Am mancat tot
Concluzie:Acum sunt sigur ca tind spre echilibru

Bineinteles ca sunt exemple sofistice, dar cred ca tot mai putini indivizi le pot deosebi de silogisme si cu cat le e mai foame, cu atat le e mai usor sa dea caracter axiomatic oricarei premise ce ii apropie de justificare... Cata constiinta, atata drama, iar omul hedonist fiind...

Fondul virtutilor e viciat de cultul pentru forma, iar in actualul context social, de o acceptiune schiloada a ratiunii de-a exista; omul masa a fost invatat sistematic sa-si urmareasca doar scopul sau, sa faca tot mai multe mici compromisuri intru "supravietuire", sa blameze mediul abject pentru a-si justifica actiunile necurate si pentru a-si proteja familia sau bunurile materiale; prin urmare, de cele mai multe ori, aceste virtuti se metamorfozeaza in chip monstruos si trec drept insusiri nobile.

De ce sa fii mandru? De orice altceva decat de stratagemele care-si implinesc scopul de-a te vinde foarte scump. Omul n-are pret, si-l atribuie singur si are mai multe feluri de-a o face; pana si izolarea sau tacerea pot fi o forma de fariseism.

Unde virtutile sunt interpretabile si flexibile, pentru ca sa fii mai virtuos si pentru ca existenta ta sa fie mai justa si benefica societatii, tot ce iti trebuie este sa dai dovada de mai multa aroganta si opulenta decat restul. Si nu e mai simplu? Poti sa te pacalesti pana si pe tine daca iti repeti destul de des ca esti mai demn, mai moral, mai potrivit decat ceilalti; si inevitabil o vei face daca ti se va da ocazia. Apoi vor aparea cei care iti confirma convingerile, exprimandu-si lingusitor aderenta la maretia ideilor tale. Poate chiar in mod sincer, stiut fiind faptul ca procesul de inoculare prin repetitie este foarte eficace; oamenilor le e mult mai usor sa se indobitoceasca decat sa se dezmeticeasca.

Trebuie doar sa urmarim exemplele celor care contemplau scarbiti cacatul si din atata interes li s-a nascut fascinatia. Acum s-au transformat subit din critici vehementi in apologeti de neclintit

nu ma vand ca sa va vand, dar cumpara cineva?

2009-08-05T23:57:00.000-07:00

Scrisoare de intentie
Sunt un jucator de echipa, prin urmare imi place sa pasez; tot... cred ca sunt potrivit pentru a fi manager general.
Nu numai pt ca sunt un jucator de echipa, ci pentru ca m-am nascut rege, vad cum trebuie valorificat fiecare membru al echipei, unde trebuie trimis fiecare pion, cal, nebun, turn sau chiar a mea regina; am megafon, sunt foarte foarte rezistent la stres, mult mai rezistent decat restul, care fac lucrurile pripit; eu fac pasi mici. Efortul si graba sunt pt cei ce nu pot sa gandeasca; nu suport sa fiu amenintat si cand risc sa fiu capturat, sacrific... tot!
Dar am nevoie de recruti, jucatori in echipa, responsabili, rezistenti si ei la stres, sa inteleaga regatul meu, sa il preamareasca si sa se sacrifice pentru el, sa vanda tot ce produce si ceea ce ar putea produce, mai mult, sa arunce smoala in capul celorlalte regate si sa fie in stare sa-si puna gatul chezasie cand cineva intreaba de buna credinta a regelui.

Am sa prind sfarsitul lumii, hai sa faci parte din lumea mea! Semneaza aici, mai jos...

Spune-mi ce animal iubesti ca sa-ti spun cine esti

2009-07-16T13:48:00.000-07:00

Pisicile...
De la Cleopatra incoace, raspandirea felinelor domesticite a luat o amploare atat de mare incat astazi se creeaza adevarate comunitati de adulatori, care incalca in mod frenetic cea de-a doua porunca din Decalog.
Statisticile spun ca pisicile de casa depasesc 200 de milioane in intreaga lume... De-a lungul timpului, aceste creaturi au reusit sa isi dezvolte o asemenea dragalasenie incat obtin de la oameni exact lucrurile pe care le vor, oricand le vor, poate mai eficient si mai exact decat o fac progeniturile umane prin satajele lor emotionale. De fapt, sunt mai multe "mamici" care isi cumpara carti de genul "fa-ti pisica sa toarca" decat cele care isi cumpara carti de psihologie a copilului. In aceste conditii, o alta dereglare tot mai frecventa in randul omului sensibil contemporan este cea de iubire si compasiune netarmurita pentru alta rasa decat pentru semeni. O fi din cauza constientizarii propriei decadente dublata de lipsa de credinta in purificarea sufletului uman? E doar o speculatie, dar cred ca sunt multi oameni care, pusi in situatia de-a avea intr-o mana un om si in cealalta o pisica atarnand de marginea prapastiei... ar da drumul celei mai grele poveri.

en garde!

2008-10-01T03:08:00.000-07:00

"Momentul prezent este cel mai greu de trecut pentru ca e o poarta in viitor" isi ingana un elecrton din mine. Vedea protonii apropiindu-se si strangand cercul in jurul lui, toti cu masca lui Thor pe fata, unii cu topoare electrice, altii cu torte electrizate; vroia sa fuga strigand dar era pironit si mut de spaima; nu stia in ce teritoriu se ratacise, dar cand hotarase sa paseasca acolo, i se paru ca patrunde intr-un spatiu fascinant ce era incarcat de mult mister si-i punea la incercare curajul, ii trezea simturi nebanuite; nu vazuse culori pana atunci si toti ai lui spuneau ca ele sunt o legenda de dincolo de sarma electrica si ghipmata care delimita clar teritoriile.
Fusese crescut si actiona intr-un singur fel: in sfantul spirit negativ, care l-a invatat ca toate culorile sunt iluzii, ca niciun alt electron, proton sau chiar neutron nu este bine intentionat fara vreun interes meschin, ca doar ionii negativi au sens, ca atomismul va sfarsi inecandu-se in sine, ca pluritatea sistemelor de valori este de neconceput si era pedepsita grav de institutiile de cult scolastic, ce promovau pe langa invataturile lui Leucip si Democrit si ideea ca electronii s-au nascut din atom si si-au castigat independenta fata de protoni. Parintii spirituali ai acesteor institutii scolastice, se succedau ereditar, cei de azi erau descendentii unor familii care isi pierdeau radacinile in negurile istoriei; toate referintele cu trimitere la evenimente, personaje, procese si transformari anterioare erau legate imuabil de lecturile obligatorii care trebuiau recitate de 5 ori pe zi; pentru cei fara carte, trebuiau ascultate: cand se trezeau dimineata, inainte de micul dejun, inainte de pranz, inainte de cina si inainte de culcare.
Pentru unii exista cartea "Suprematia ionului negativ", iar pentru ceilalti caseta cu acelasi nume. Dupa fiecare lectura, primeau un cod care le permitea sa intre in a doua etapa a zilei; nimeni, oricat de lenes, nu rezista mai mult de ora cinei fara sa citeasca ori sa asculte... altfel statea tintuit in pat, izolat si neinlantuit de comunitate in nicio activitate a zilei. El insusi, auzise doar de un var de-al lui care fusese supus unei asemenea cazne si care fusese atat de traumatizat de experienta incat fusese la un pas de a-si pierde incarcatura electrica... Nici nu indraznea sa-si imagineze ce i s-ar putea intampla daca ai lui ar fi descoperit ca a cutezat sa patrunda in acest taram.
Acum, cand Ionii pozitivi se apropiau tot mai mult, incerca sa-si aminteasca invataturile din cartea pe care o invatase deja pe de rost, el fiind deja trecut de adolescenta.
"cand gheara protonilor lacomi ti se va propti in gat,
ca sa-ti bage serul hulpav de pozitivism urat,
tu ramai loial Ideii, Ionului cel Negativ
Caci el te-a ales ostas, nicidecum fara motiv
Arma ta, electric sfanta, n-o preda-n dezamorsare,
Nu iti rataci speranta, negativa ti-e salvarea!"
Stia ca timpul este scurt; invatase de la un maestru ca negativismul poate fi chemat dincolo de orice viteza cu puterea gandului. Fusese atent si fascinat de poveste, dar nu incercase niciodata sa faca asta... protonii se apropiau tot mai mult...

my tree

2008-09-21T13:45:00.000-07:00

I have found a ladder under the fallen leaves of my designated wisdom tree. That ladder, could lead my way to all up to the stars; I'd just have to think of one. I see she loves me dearly, but just stands there proud, staring at my clumsy gestures with her great expectations... In fact, what does she want from someone like me? I grew from her roots, in spiral I have made my way up on her rinkles, I've been on her every branch, never knowing where I was, I ripped off her leaves one by one, over and over fascinated that I could whistle the stupid echo of what she must have composed almost an eternity ago... but she kept on smiling, never saying anything and for a while I've been talking to her, telling her everything I could say, I've been talking even in my sleep and content to do so... I went on and on never realizing that in fact I wasn't really watching her reaction; the first time I looked at her, I grew very uneasy because none of the things I was saying seemed to have impressed her, as if I were just a page of a book she had written and I was born from nothing but ink and a goose feather; nobody stands to be more than predictable; I felt small, insignificant, decaying and collapsing in my own self with my self assigned mission to cut off the dying part of my soul with a venomous blade of the wooden knife.This was no usual wooden knife and this was no usual venom;this particular knife was craved out from the apple tree from which the devil chose his fruit to tempt Eve with knowledge, and the venom was from the fangs of the serpent whose shape the devil chose to shatter the mankind's will and obedience to God; I have cut deeper and deeper until I sliced one piece; but was too much to bare, my half words were sliding and drifting on my slippery half soul.
Then, I started to think that maybe she was the same tree;in fact, why not? becoming of the time and shape were mearly a process that had seized to exist right before another one begun; I felt I would never know what was of the essence before I uttered my last words; I knew that I was just a few words away from saying everything I had to say and then my page would turn into nothingness and eternal forgetfulness; this was unbearable!
I felt like I was starting to lose my mind so I left her and never came back, before today...
I tend to forget my very breath, then through the dance of fluttering black and white wings, I fall from such hights that I can feel my ears clogged, my body collapsing and twisting at unthinkable speeds , swallowing the air with my head down, like a mad dragon of the apocalypse. Then I furiously hit the ground in front of her. "Why didn't you tell me?!" But she just smiles...

dezbracarea

2008-09-19T13:13:00.000-07:00

Din lumina incipienta unde te scaldai fericit si care dezvaluia atat de multa alta lumina in orizonturi nesfarsite, peste spiritul tau s-au asezat straturi opace, fiecare tesute in vesmite grele, de care te simti acum strain si pe care le-ai imbracat doar de spaima goliciunii intru devenire , nestiind ca odata infofolit si confortabil vei ramane ascuns, mai indepartat de menirea ta originara si de datoria ta fata de lumina din care ai provenit; un eu care te ameninta ca te va huli si te va exila in miezul ratacirii, iti ranjeste din ce in ce mai sardonic in oglinda; prima data a aparut intr-o frantura de clipa, ca si cum te-ar fi sfidat artagos, doar ca sa-ti observe puterea si sa-ti arate ca s-a nascut , apoi s-a hranit cu spaima ce ti-o inveninase si mai apoi, privirea lui a avut forta sa te sfredeleasca adanc. O vreme, ai incetat sa il privesti in oglinda cu gandul ca va seca sau se va ineca in propriul lui ocean de ura, dar observi bine ca exista chiar si dincolo de lumea pe care ti-o imaginezi tu, de vreme ce are puterea sa isi aleaga mesageri dintre cei carora le expui goliciunea ta fragila si de-abia reusind sa razbata din sufocantul ei adanc.El, le sopteste sa-ti aminteasca de straile tale, ei sunt obedienti, hipnotizati si primesc miraculos puterea sa sulfe cu o furtuna de zapada atat de rece, incat te imbraci la loc si infrigurat, mai pui un rand de vesminte. Vei alege negresit sa ratacesti printre straturile mai noi, cele mai indepartate de goliciune; el sau tu, gasiti multe alte drumuri noi ca sa va puteti continua fuga din ce in ce mai labirintica si mai intunecata – o fascinatie morbida si irezistibila pentru neantul crosetat, caruia daca ai stii cum, i-ai compune o simfonie destul de cuprinzatoare si apoi atat de strasnic incuiata, incat sa ramana doar o enigma de nedeslusit pentru oricare suflet. Cheia pentru misterul muzicii este o doar una dintre armele imbatabile impotriva nimicniciei, insa o arma cu care sunt inzestrati putinii norocosi sa simta reverberatia sufletului Universului si sa redea o armonie pe care restul se caznesc sa o inteleaga in zadar; bucuria de-a fi capabil sa creezi macar o refelxie a unei bucati din armonia universala, o depaseste infinit pe cea a intelegerii matematice a elementelor din care se compune ea; o depaseste infinit chiar si pe aceea a retrairii unei revelatii, pentru ca tot ce li se da sa vada celor care reusesc sa se proiecteze in mesagerul cel dintai, este o bucata de absolut intr-un ciob de oglinda. Spera totusi ca cei care au primit acest dar se vor renaste prin noi din lumina in care s-au contopit, ca sa ne arate tuturor cum sa ne smulgem vesmintele…

Let's get to know me

multiplu de Big Bang

Spectatorul fluierator

Ultima poza din viata fara de scop a unei tatzoase fara scrupule

Raz(n)a spre lumina

Now I know, I have also found out, myself...

Now I know, I have also found out, myself...

Noapte trecuta, Dumnezeu m-a visat

Dumnezeii vostri...

Do you want to be cool?

Letter to my unsmoked ciggarette

Scrisoarea lui Nimanui catre prietenul sau, Nimeni

*Mint intotdeauna* vs *Spun intotdeauna adevarul* sau avantajul de a nu fi materialist

De ce esti mai prost decat stramosul tau Parmenide?

Tonight, ladies and gentlemen, I roll the dice... just gimme that dice!

from now on

Razboiul imptriva Razboiului sau cand dintele musca maseaua...

Alergand pe o spirala

Noaptea Walpurgiei

all that jazz

Avoid being the idle slave of a Good

Romania- tara mama cu copii din flori... unii frumosi si destepti

Pune si tu o caramida la ctitorirea tribunalului meu

stop pentru filosofie

acelasi parc

Ce este jarul

puntea fericirii

re:FACEREA - traducere dupa Dumnezeu

the best things in life are free... so let them go!

Anonimul

Carmen

soare mare, hai-napoi!

One executioner is watching you

Esti sigur?

Imagine all the people...

Virtutile contemporane

nu ma vand ca sa va vand, dar cumpara cineva?

Spune-mi ce animal iubesti ca sa-ti spun cine esti

en garde!

my tree

dezbracarea

Mint intotdeauna vs Spun intotdeauna adevarul sau avantajul de a nu fi materialist